Decizia nr. 598/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Steluța Gustica Cătăniciu în Dosarul nr. 556/33/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 1.784D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspund personal autoarea excepției, Steluța Gustica Cătăniciu, și partea Agenția Națională de Integritate, prin Dragoș Vaida, șef serviciu în cadrul Direcției Generale Juridice.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că dezbaterile inițiale au avut loc în ședința publică din 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, în prezența autoarei excepției și a reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, Dragoș Vaida, șef serviciu, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 57 și

art. 58 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus amânarea pronunțării la 12 iulie 2016. La acea dată, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul prevederilor

art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , Curtea a dispus redeschiderea dezbaterilor la data de 20 septembrie 2016, când a pronunțat prezenta decizie.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autoarei excepției care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate în privința sintagmei "relație de angajament, indiferent de natura acestuia" din cuprinsul

art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 , în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție. Susține că prezenta excepție de neconstituționalitate reprezintă o reiterare a excepției de neconstituționalitate invocate în fața instanței de fond, aceasta fiind soluționată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014 , fără însă ca un asemenea aspect să constituie un motiv de inadmisibilitate, potrivit

Legii nr. 47/1992 . Motivul reiterării excepției de neconstituționalitate îl constituie

Decizia Curții Constituționale nr. 603 din 6 octombrie 2015 , prin care instanța de contencios constituțional a constatat că sintagma "raporturi comerciale" din cuprinsul dispozițiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal este neconstituțională, decizie ale cărei considerente și soluție sunt aplicabile ad similis în privința sintagmei "relație de angajament, indiferent de natura acestuia" din cuprinsul

art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 . Face referire la motivele de neconstituționalitate dezvoltate în notele scrise depuse la dosar și precizează, în esență, că sintagma "relație de angajament" nu este definită de legislația în vigoare, ceea ce determină lipsa de precizie și claritate a normei, precum și posibilitatea interpretării și aplicării sale arbitrare. Autoarea mai susține că, în prezent, conflictul de interese este sancționat atât ca abatere disciplinară, potrivit

Legii nr. 176/2010 , cât și ca infracțiune, potrivit art. 301 din Codul penal, fără ca domeniul de aplicare al celor două norme să fie precizat cu claritate. Prin urmare, pentru aceeași faptă, persoana vizată poate fi sancționată administrativ sau penal. Mai mult, prevederile legale care sancționează conflictul de interese în materie administrativă reprezintă reglementări mai drastice decât cele existente în materia penală, de vreme ce sancționarea conflictului de interese în domeniul administrativ are caracter imprescriptibil.

5. Reprezentantul Agenției Naționale de Integritate solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, și, în subsidiar, ca neîntemeiată. Precizează că soluția și considerente

Deciziei Curții Constituționale nr. 603 din 6 octombrie 2015

nu au relevanță în prezenta cauză, având în vedere că sintagma "raporturi comerciale" are o semnificație juridică diferită de aceea criticată în prezenta cauză. Susține că prevederile

art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004

sunt clare și precise, vizând eliminarea oricărei forme de subiectivism în exercitarea funcției publice de "ales local", iar interpretarea și aplicarea acestora revin în exclusivitate instanței judecătorești. În subsidiar, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere că pentru constatarea conflictului de interese și sancționarea acestuia ca abatere disciplinară se are în vedere perioada de exercitare a funcției publice vizate. De asemenea, spre deosebire de reglementarea conflictului de interese ca infracțiune, prevederile

art. 25 din Legea nr. 176/2010

stabilesc interdicția de 3 ani privind ocuparea funcției sau demnității publice.

6. Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, deoarece criticile de neconstituționalitate vizează exclusiv aspecte privind interpretarea și aplicarea legii, de competența instanțelor judecătorești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

7. Prin Încheierea din 10 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 556/33/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurenta Steluța Gustica Cătăniciu, cu prilejul soluționării recursului împotriva Sentinței nr. 611 din 30 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui raport de evaluare prin care Agenția Națională de Integritate a constatat încălcarea regimului juridic al conflictului de interese.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile

art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004

contravin normelor constituționale ale art. 1 alin. (5) și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la condițiile calitative de previzibilitate și claritate ale normei legale, invocate prin prisma dispozițiilor art. 11 și art. 20 din Constituție. Astfel, sintagma "relație de angajament, indiferent de natura acestuia" cuprinsă în textul

art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004

cuprinde o formulare generală a cărei sferă de cuprindere nu poate fi determinată și, astfel, este lipsită de claritate și previzibilitate. Prin modul în care este redactat, textul de lege criticat s-ar putea interpreta în sensul că alesul local se află în conflict de interese dacă ar crea un beneficiu sau un dezavantaj implicit pentru instituția al cărei angajat este, de vreme ce textul legal criticat nu distinge între "orice persoană juridică" și autoritatea publică din care face parte individul căruia i se adresează norma juridică.

9. Referitor la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, autoarea susține că reiterarea excepției de neconstituționalitate nu constituie una dintre cauzele de inadmisibilitate prevăzute de

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu modificările ulterioare. Împrejurarea că, anterior, Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014 , a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004

nu reprezintă un motiv de inadmisibilitate.

10. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența anterioară a Curții Constituționale, care, fiind sesizată cu aceleași critici de neconstituționalitate a prevederilor legale supuse controlului de constituționalitate, s-a pronunțat în sensul respingerii acestora. Totodată, instanța judecătorească apreciază că sintagma "relație de angajament, indiferent de natura acestuia" cuprinsă în textul

art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004

nu este contrară principiului constituțional al obligativității respectării Constituției, supremației sale și a legilor, rațiunea legiuitorului fiind aceea de a elimina subiectivismul și interesul particular în exercitarea unei funcții publice. Textul de lege presupune reținerea interesului numai în situația în care aleșii locali au "posibilitatea să anticipeze", astfel că nu se poate vorbi despre o lipsă de claritate și de previzibilitate a normei. De altfel, cu privire la acest text există o bogată jurisprudență a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, interpretarea și aplicarea legii în concret fiind atributul instanței judecătorești.

11. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Guvernul consideră că norma legală criticată este suficient de clară și precisă, aspectele semnalate de recurenta-reclamantă vizând doar modul lor de interpretare. Prin urmare, interpretarea sintagmei "relație de angajament, indiferent de natura acestuia" rămâne atributul exclusiv al instanței de judecată. Invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 418 din 3 iulie 2014 .

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autoarea excepției și de partea Agenția Națională de Integritate, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții legale care au următorul cuprins: "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: [...] b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia;".

16. În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004

au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, cu prilejul soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) teza a doua și

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, a

art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali și a

art. 46 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de aceeași autoare, în același dosar, în fața instanței judecătorești de fond, în raport cu aceleași norme din Constituție și prin prisma unor motive similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate cu acest obiect, reținând că autoarea excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci susține, în realitate, aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii de către autoritățile publice. De altfel, Curtea observă că, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, prin opinia exprimată asupra excepției de neconstituționalitate, reține că există o bogată jurisprudență a acestei instanțe judecătorești cu privire la prevederile legale supuse controlului de constituționalitate.

18. Controlul de constituționalitate semnifică verificarea conformității prevederilor legale criticate cu normele și principiile fundamentale invocate, în limita unor critici ce vizează evidențierea unui raport de contrarietate dintre acestea, și nu interpretarea, aplicarea, modificarea ori completarea textelor legale. Curtea reține, așadar, că soluția și considerentele

Deciziei nr. 418 din 3 iulie 2014

își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

19. Analizând, în continuare, criticile formulate distinct în prezenta cauză, în ceea ce privește invocarea

Deciziei nr. 603 din 6 octombrie 2015 , Curtea constată că aceasta nu are relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate. Astfel, soluția și considerentele acestei decizii, prin care instanța de contencios constituțional a reținut că sintagma "raporturi comerciale" din cuprinsul dispozițiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal este neconstituțională, nu pot fi aplicate mutatis mutandis în privința prevederilor de lege criticate, pentru că se referă la soluții legislative diferite.

20. În același timp, Curtea observă că autoarea excepției își întemeiază critica formulată pe comparația dintre textul de lege criticat și dispozițiile art. 301 din Codul penal care sancționează infracțiunea de conflict de interese. Or, în jurisprudența sa, Curtea a statuat în repetate rânduri că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011 sau

Decizia nr. 897 din 17 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 28 martie 2016).

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (l) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Steluța Gustica Cătăniciu în Dosarul nr. 556/33/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 septembrie 2016.