Decizia nr. 652/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dănuț Tedi Dumitrache în Dosarul nr. 2.262/740/2015 al Judecătoriei Alexandria. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 30D/2016.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 octombrie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea, și au fost consemnate în încheierea din acea dată. Dosarul a avut primul termen de judecată la data de 22 septembrie 2016, când avocatul autorului excepției a solicitat acordarea unui termen de judecată având în vedere că autorul excepției se află în stare de detenție, procedura de citare cu acesta nefiind îndeplinită. Curtea a admis cererea, acordând termen la data de 27 octombrie 2016, când, având în vedere cererea avocatului autorului excepției de amânare a pronunțării pentru a depune concluzii scrise, Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

coroborate cu cele ale

art. 14 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 1 noiembrie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

3. Prin Încheierea din 8 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.262/740/2015, Judecătoria Alexandria a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dănuț Tedi Dumitrache cu ocazia soluționării unui proces penal.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile criticate creează o discriminare prin faptul că în vreme ce toate cazurile de nulitate absolută pot fi invocate în orice stare a procesului, doar cele prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. e) și f) din Codul de procedură penală trebuie invocate până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare. De asemenea, dispozițiile de lege criticate încalcă dreptul la apărare consacrat de prevederile art. 24 din Constituție. Prevederile constituționale nu fac distincție între diferitele faze ale procesului penal, astfel că și nulitatea absolută determinată de încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la art. 281 alin. (1) lit. e) și f) ar trebui să poată fi invocată în orice stare a procesului.

5. Judecătoria Alexandria apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că instituția camerei preliminare a fost creată pentru a răspunde exigențelor de legalitate, celeritate și echitate a procesului penal și are ca scop crearea unui cadru legislativ de natură să înlăture durata excesivă a procedurilor în faza de judecată, să asigure legalitatea trimiterii în judecată și legalitatea administrării probelor. Procedura camerei preliminare cuprinde reguli care elimină posibilitatea restituirii ulterioare, în faza de judecată, a dosarului la parchet, datorită faptului că legalitatea probatoriului și a trimiterii în judecată sunt soluționate în această fază. Așadar, se instituie competența judecătorului de cameră preliminară în verificarea conformității probelor administrate în cursul urmăririi penale cu garanțiile de legalitate a procedurii. Sub acest aspect, legalitatea administrării probelor este strâns și exclusiv legată de asigurarea caracterului echitabil al procesului penal. În ceea ce privește regimul juridic al nulităților se arată că acesta este reglementat, în legislația actuală, de art. 197 și art. 281 din Codul de procedură penală. Astfel, se apreciază că obligația invocării nulităților absolute din timpul urmăririi penale până la închiderea procedurii în camera preliminară [art. 281 alin. (4) lit. a) coroborat cu art. 282 alin. (4) lit. a)] reprezintă un aspect ce contribuie la celeritatea și stabilitatea procesului penal, precum și la degrevarea judecătorului chemat să soluționeze fondul, a cărui misiune se va reduce doar la analiza probatoriului și la statuarea asupra temeiniciei acuzațiilor. Totodată, instanța a apreciat că nu este interzis inculpatului sau vreunei alte părți din procesul penal să invoce excepții cu privire la nulitățile absolute intervenite în cursul urmăririi penale sau al camerei preliminare, ci doar termenul în care acestea pot fi ridicate este limitat la faza camerei preliminare, acesta fiind și rolul acestei instituții.

6. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Guvernul apreciază că, prin instituirea unor termene imperative pentru efectuarea actelor de procedură ori pentru invocarea unor excepții sau nulități, nu se încalcă dreptul la apărare și nici dreptul la un proces echitabil, acest aspect ține de reglementarea procedurii de judecată și rămâne la aprecierea legiuitorului, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora competența instanțelor și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. De asemenea, întrucât scopul procedurii de cameră preliminară este de a verifica legalitatea competenței și a sesizării instanței, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, mai înainte de a se trece în faza de judecată, este firesc ca nulitatea absolută decurgând din încălcarea în faza de urmărire penală sau în procedura de cameră preliminară a dispozițiilor referite de art. 281 alin. (1) lit. e) și f) să poată fi invocată numai până la încheierea acestei din urmă proceduri. În final, apreciază că dreptul constituțional la apărare nu este încălcat, întrucât, tocmai ca garanție a respectării acestui drept, art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală sancționează cu nulitatea absolută încălcarea prevederilor referitoare la asigurarea asistenței juridice, atunci când aceasta este obligatorie conform legii.

8. Avocatul Poporului apreciază că, din analiza excepției de neconstituționalitate, reiese că inculpatul este nemulțumit de faptul că pe parcursul urmăririi penale nu a beneficiat de asistența juridică obligatorie a unui avocat, apreciind astfel că actele de procedură efectuate în această fază procesuală sunt lovite de nulitate absolută. În continuare, făcând referire la dispozițiile art. 90 din Codul de procedură penală și având în vedere situația de fapt și de drept din dosar, Avocatul Poporului susține că autorul excepției nu se află în ipoteza reglementată de art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, întrucât legea nu prevede asistența juridică obligatorie pentru faza procesuală a urmăririi penale. Prin urmare, prevederile art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală nu au incidență în speța dedusă judecății de fond, astfel că încălcarea acestora nu poate constitui temei al invocării nulității absolute a actelor de urmărire penală efectuate în lipsa unui apărător. Astfel, arată că indiferent de soluția pronunțată de instanța de contencios constituțional în prezenta cauză sub aspectul criticilor formulate cu privire la termenul-limită până la care inculpatul poate să conteste o probă administrată în mod nelegal în cursul urmăririi penale, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la soluționarea fondului cauzei.

9. Astfel, rezultă că excepția de neconstituționalitate având ca obiect prevederile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală nu are incidență în cauză, în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 . Arată că, în mod similar celor de mai sus, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 471 din 16 iunie 2015.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: "(4) Încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. e) și f) trebuie invocată: a) până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare".

13. În opinia autorului excepției, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și art. 24 referitor la dreptul la apărare. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 3 lit. b) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 11 din Declarația universală a drepturilor omului, art. 14 pct. 3 lit. d) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și art. 48 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

14. Examinând Încheierea din 8 decembrie 2015 a Judecătoriei Alexandria, actul de sesizare a instanței de contencios constituțional, Curtea observă că, în fapt, ca urmare a finalizării urmăririi penale, dosarul de urmărire penală cu numărul unic 959/P/2015 a fost înaintat instanței de judecată la data de 8 iunie 2015. Judecătorul de cameră preliminară a comunicat rechizitoriul inculpatului, conform art. 344 din Codul de procedură penală, stabilind un termen de 20 de zile pentru invocarea eventualelor neregularități ale actului de sesizare a instanței sau legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. La termenul stabilit de judecătorul de cameră preliminară, inculpatul nu a invocat excepții de nelegalitate, dându-se termen la care să aibă loc dezbaterile asupra obiectului de cameră preliminară. La termenul din data de 6 noiembrie 2015, apărătorul inculpatului a învederat că a luat cunoștință de conținutul rechizitoriului și nu contestă legalitatea acestuia. Concluzionând, a precizat că nu are cereri și excepții de invocat, solicitând începerea judecății. Prin încheierea de cameră preliminară din 6 noiembrie 2015 s-a stabilit primul termen pe fondul cauzei la data de 10 noiembrie 2015. La acest termen, apărătorul ales al inculpatului a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală.

15. În continuare, Curtea reține că infracțiunea pentru care este inculpat autorul excepției este cea prevăzută de art. 335 din Codul penal, respectiv conducerea unui vehicul fără permis de conducere, în forma sancționată de art. 335 alin. (1), potrivit căruia "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani". Totodată, Curtea observă că avocatul autorului excepției a arătat că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, iar pe parcursul urmăririi penale, inculpatul nu a beneficiat de asistență juridică, deși aceasta era obligatorie raportat la persoana inculpatului, nivelul de pregătire profesională, starea fizică și psihică a acestuia, conform dispozițiilor art. 90 din Codul de procedură penală, fără a preciza care dintre situațiile reglementate de acest articol este incidentă în cauză.

16. Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că inculpatul, autor al excepției de neconstituționalitate, este nemulțumit de faptul că pe parcursul urmăririi penale nu a beneficiat de asistența juridică obligatorie a unui avocat, apreciind astfel că actele de procedură efectuate în această fază procesuală sunt lovite de nulitate absolută.

17. În acest context, examinând cadrul legal în materia asistenței juridice obligatorii, Curtea observă că dispozițiile art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală instituie trei ipoteze de asistență juridică obligatorie a persoanelor care au calitatea de suspect, respectiv de inculpat, și anume: când este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reținut sau arestat chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză; în cursul judecății, în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani (deci inclusiv detenția pe viață); în cazul în care instanța/organul judiciar apreciază că persoana nu și-ar putea face singură apărarea.

18. Referitor la acest aspect, Curtea a apreciat că obligativitatea desemnării unui apărător din oficiu operează numai în cauzele strict determinate de lege, întrucât numai pe această cale pot fi instituite excepții de la regula generală a caracterului facultativ al asistenței juridice, iar stabilirea, extinderea sau restrângerea acestor excepții este de competența exclusivă a legiuitorului (a se vedea în acest sens și

Decizia Curții Constituționale nr. 232 din 16 decembrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 18 februarie 2000).

19. Or, potrivit dispozițiilor legale, asistența juridică obligatorie, condiționată de prevederea în legea penală a unei pedepse cu închisoarea mai mare de 5 ani pentru infracțiunea săvârșită, operează numai pentru faza procesuală a judecății cauzei, iar nu pentru fazele anterioare - urmărirea penală, respectiv camera preliminară, așa cum în mod eronat susține autorul excepției de neconstituționalitate. De asemenea, din analiza documentelor aflate la dosarul cauzei, Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate nu se regăsește nici în ipoteza enunțată de art. 90 lit. a), acesta fiind major. Totodată, Curtea reține că în cauză organul judiciar nu a apreciat că autorul excepției nu și-ar putea face singur apărarea, iar în faza camerei preliminare inculpatul nu a invocat excepții de nelegalitate. Astfel, Curtea reține că Codul de procedură penală prevede anumite cazuri în care asistența juridică este obligatorie, considerându-se că apărarea este o instituție de interes social care funcționează atât în interesul inculpatului, cât și în interesul asigurării unei bune desfășurări a procesului penal. Împrejurarea că legea procesual penală instituie asistența juridică obligatorie doar pentru faza de judecată este în deplină conformitate cu dispozițiile constituționale care nu prevăd obligativitatea asistenței juridice în tot timpul procesului penal, ci doar dreptul părților de a fi asistate, drept pe care acestea îl pot sau nu exercita.

20. Astfel, având în vedere situația de fapt și de drept din dosar, Curtea apreciază că autorul excepției nu se află în ipoteza reglementată de art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, întrucât legea nu prevede asistența juridică obligatorie pentru faza procesuală a urmăririi penale. Prin urmare, prevederile art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală nu au incidență în speța dedusă judecății de fond, astfel că încălcarea acestora nu poate constitui temei al invocării nulității absolute a actelor de urmărire penală efectuate în lipsa unui apărător.

21. Curtea constată că, indiferent de soluția pronunțată în prezenta cauză sub aspectul criticilor formulate cu privire la termenul-limită până la care inculpatul poate să conteste o probă administrată în mod nelegal în cursul urmăririi penale, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la soluționarea fondului cauzei. Prin urmare, rezultă că excepția de neconstituționalitate având ca obiect prevederile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală nu are incidență în cauză, în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea urmând să respingă excepția de neconstituționalitate, ca inadmisibilă.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dănuț Tedi Dumitrache în Dosarul nr. 2.262/740/2015 al Judecătoriei Alexandria.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Alexandria și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 noiembrie 2016.