Decizia nr. 740/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 27.330/302/2014 (1.692/2015) al Curții de Apel București - Secția I penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 102D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că, potrivit

art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție , legiuitorul are competența de a reglementa infracțiunile, pedepsele și regimul de executare al acestora, astfel că, în funcție de politica penală, legiuitorul poate aprecia, la un moment dat, ca necesară instituirea unor proceduri diferite pentru inculpații minori față de cei majori. Astfel, apreciază că reglementarea criticată a fost operată de legiuitor în limitele atribuțiilor sale constituționale, rațiunea fiind că cele două categorii de inculpați se află în situații diferite având în vedere și regimul sancționator aplicabil acestora. Apreciază că modificarea textului, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 , în sensul dorit de autorul excepției, nu determină neconstituționalitatea dispoziției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 27 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 27.330/302/2014 (1.692/2015), Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public, cu ocazia soluționării unor apeluri formulate împotriva unei sentințe pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București într-o cauză penală cu inculpați minori.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate reprezentantul Ministerului Public arată că toți cei trei inculpați minori au arătat în fața primei instanțe că doresc să se judece în procedura simplificată, iar instanța a admis această cerere. Susține că dispozițiile cuprinse în

art. 374 alin. (4)

și în

art. 375 alin. (1) din Codul de procedură penală

vorbesc despre inculpat, care recunoaște și dorește să uzeze de procedura simplificată. Totodată, apreciază că dispozițiile

art. 504 și următoarele din Codul de procedură penală , care privesc procedura specială aplicabilă inculpaților minori, nu interzic inculpatului minor să uzeze de această procedură, în caz contrar trebuind să existe o dispoziție expresă în acest sens, astfel cum este cea din

art. 478 alin. (6) din Codul de procedură penală , care prevede că minorii nu pot încheia acorduri de recunoaștere a vinovăției. Prin urmare, susține că, „dacă inculpații minori pot să uzeze de această procedură se creează o inegalitate în fața legii față de inculpații majori, care, potrivit

art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală , beneficiază de reducerea cu 1/3, respectiv 1/4 a limitelor de pedeapsă“. Apreciază că inculpații minori, care ar trebui protejați mai mult, sunt excluși de la acest beneficiu chiar în condițiile în care recunosc în integralitate situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin rechizitoriu.

6.

Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Textul legal criticat creează o discriminare între inculpații minori și inculpații majori care recunosc în integralitate situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin rechizitoriu. Susține că nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă pentru această deosebire de tratament, încălcându-se principiul egalității cetățenilor în fața legii. Arată că, deși sistemul sancționator pentru infracțiunile comise de minori a fost complet restructurat de

noul Cod penal , singurele sancțiuni penale ce pot fi aplicate fiind măsurile educative neprivative/privative de libertate (nu pedepse), potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Întreaga rațiune a textului este de simplificare și accelerare a procedurii de judecare a cauzelor în care inculpatul recunoaște faptele descrise în rechizitoriu, indiferent că este major sau minor, atingerea obiectivului urmărit de legiuitor realizându-se și în ipoteza în care inculpatul care recunoaște situația de fapt descrisă în rechizitoriu este minor.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, potrivit prevederilor

art. 73 alin. (3) lit. h)

și

art. 126 alin. (2) din Constituție , legiuitorul are competența de a stabili pedepsele aplicabile în cazul infracțiunilor, precum și de a reglementa procedura de judecată. Precizează că, vorbind despre „condamnare“ și „amânarea aplicării pedepsei“, dispozițiile criticate îi vizează exclusiv pe inculpații majori, pentru că numai în cazul lor se pot pronunța aceste două soluții pe fondul cauzei penale. Astfel, potrivit

art. 114 din Codul penal , față de minorul care la data săvârșirii infracțiunii avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate și numai în mod excepțional - în cele două cazuri prevăzute de

art. 114 alin. (2) din Codul penal

- o măsură educativă privativă de libertate. Așadar, în cazul inculpatului minor găsit vinovat pentru săvârșirea unei infracțiuni nu se pronunță o hotărâre de condamnare deoarece nu i se aplică o pedeapsă, ci față de acesta se ia o măsură educativă neprivativă de libertate (regula) sau privativă de libertate (excepția). Apreciază că motivul pentru care legiuitorul nu a prevăzut expres că inculpații minori nu pot apela la judecarea în procedura simplificată este acela că o asemenea precizare ar fi fost superfluă, față de faptul că recunoașterea învinuirii produce efecte exclusiv asupra limitelor de pedeapsă nu și asupra măsurilor educative.

9.

Susține că diferența de tratament între inculpații majori și cei minori din perspectiva dreptului de a recunoaște învinuirea și de a beneficia de efectele judecării în procedura simplificată nu constituie o discriminare. Astfel, potrivit

art. 504 din Codul de procedură penală , în cauzele cu infractori minori judecata se desfășoară potrivit „procedurii obișnuite“, cu completările și derogările prevăzute în

cap. III al titlului IV din Codul de procedură penală ; or, judecarea în procedura simplificată nu constituie „o procedură obișnuită“, ci o excepție. Pe de altă parte, legiuitorul a reglementat o procedură specială de urmărire și judecată a infracțiunilor săvârșite de minori tocmai în considerarea situației speciale a inculpatului care la data sesizării instanței nu împlinise 18 ani.

10.

Avocatul Poporului arată că a transmis punctul său de vedere în dosarele nr. 177D/2014, nr. 393D/2014 și nr. 743D/2015, fiind reținut în deciziile nr. 489/2014, nr. 591/2014 și nr. 726/2015, în sensul că prevederile

art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală

sunt constituționale. Avocatul Poporului a apreciat că, la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate au fost modificate prin

art. II pct. 100 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 286/2009 privind Codul penal ,

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , precum și pentru completarea

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, în sensul precizării că „Pentru inculpații minori, instanța va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime“.

14.

În continuare, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată înainte de modificările survenite prin ordonanța de urgență mai sus amintită, aplicabile speței fiind dispozițiile

art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală

în forma de dinainte de modificările operate de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 . Astfel, având în vedere și cele reținute de instanța de contencios constituțional în

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea apreciază că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală

în forma de dinainte de modificările operate de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 , cu următorul conținut: „Când judecata s-a desfășurat în condițiile

art. 375 alin. (1)

și

(2) , când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile

art. 377 alin. (5)

ori

art. 395 alin. (2) , iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.“

15.

În opinia autorului excepției, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 16 alin. (1)

referitor la egalitatea în drepturi.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Încheierea din 27 octombrie 2015, Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public, cu ocazia soluționării unor apeluri formulate împotriva Sentinței penale nr. 692 din 20 aprilie 2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București într-o cauză penală cu inculpați minori.

17.

În acest context, Curtea observă că, din Sentința penală nr. 692 din 20 aprilie 2015 reiese că, la termenul din 2 februarie 2015, Judecătoria Sectorului 5 București a admis cererile inculpaților de aplicare a dispozițiilor

art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală , privind reducerea cu 1/3 din pedeapsă. Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații din dosar, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei înlocuiri a măsurii educative a asistării zilnice cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an, respectiv sub aspectul dispunerii măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice prevăzute de

art. 115 alin. (1) lit. d) din Codul penal

cu obligații mai severe decât cele impuse printr-o sentință penală anterioară.

18.

În continuare, Curtea reține că, soluționând apelul, Curtea de Apel București - Secția I penală, prin Decizia nr. 1.436 din 27 octombrie 2015, în baza

art. 421 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală , a respins ca nefondate apelurile declarate împotriva sentinței penale pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București. În timpul judecării apelului, în data de 29 septembrie 2016, reprezentantul Ministerului Public a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală , precizând, totodată, că toți cei trei inculpați minori au arătat în fața primei instanțe că doresc să se judece în procedura simplificată, iar instanța a admis această cerere.

19.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea observă că, în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, instanța judecătorească a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală

în sensul solicitat de reprezentantul Ministerului Public prin motivarea excepției. Or, în aceste condiții, chiar în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate, decizia Curții Constituționale nu ar putea avea niciun efect concret asupra cauzei deja soluționate, în sensul că textul nu mai are aplicabilitate în cauza respectivă, tocmai prin pronunțarea unei asemenea hotărâri de către instanța judecătorească.

20.

Așadar, Curtea apreciază că normele criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , astfel încât excepția de neconstituționalitate formulată este inadmisibilă (în același sens, mutatis mutandis,

Decizia nr. 756 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2015, paragraful 19).

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 27.330/302/2014 (1.692/2015) al Curții de Apel București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2016.