Decretul nr. 177/1948

Articolul 10

Credinciosii tuturor cultelor religioase sînt obligați a se supune legilor tarii, a depune jurământul în forma și în cazurile prevăzute de lege și a face înscrierea actelor de stare civilă la oficiile de stare civilă în termen legal.

Articolul 11

Delictele și crimele de drept comun săvîrșite de șefii sau de ierarhii cultelor religioase se judeca de Curți, cu recurs la Curtea Suprema.

Articolul 12

Cultele religioase recunoscute vor trebui să aibă organizație centrala, care să reprezinte cultul, indiferent de numărul credinciosilor săi.

Articolul 13

Cultele religioase, pentru a putea să se organizeze și sa funcționeze, vor trebui să fie recunoscute prin decret al Prezidiului Marii Adunări Naționale, dat la propunerea Guvernului, în urma recomandarii ministrului cultelor.

În cazuri bine motivate se va putea retrage recunoașterea în același mod.

Articolul 14

În vederea recunoașterii, fiecare cult religios va inainta, prin Ministerul Cultelor, spre examinare și aprobare, statutul sau de organizare și funcționare, cuprinzînd sistemul de organizare, conducere și administrare, însoțit de mărturisirea de credința respectiva.

Articolul 15

Biserica Ortodoxa Română este autocefala și unitară în organizarea sa.

Articolul 16

Organizarea de partide politice pe baza confesionala este interzisă.

Articolul 17

Părțile componente locale ale cultelor religioase recunoscute, precum comunități, parohii, unități, grupe, vor trebui să fie înscrise într-un registru special al primăriei respective, cu arătarea nominală a organelor de conducere și control și cu indicarea numerică a membrilor care fac parte din ele.

Articolul 18

Asociațiunile civile și fundatiunile care urmăresc în total sau în parte, scopuri religioase, trebuie, pentru a fi recunoscute ca persoane juridice, să aibă încuviințarea Guvernului, prin Ministerul Cultelor, fiind supuse întru totul obligațiunilor ce decurg din legi cu privire la caracterul lor religios.

Articolul 19

Inscripțiunile și semnele simbolice, precum și sigiliile sau stampilele arătând denumirea cultului, vor trebui să aibă în prealabil aprobarea Ministerului Cultelor.

Articolul 20

Șefii cultelor, ierarhii și în general întregul personal din serviciul cultelor, trebuie să fie cetățeni români, bucurandu-se de deplinatatea exercițiului drepturilor civile și politice.

Articolul 21

Șefii cultelor, precum și mitropolitii, arhiepiscopii, episcopii, superintendentii, administratorii-apostolici, vicarii-administrativi și alții, avînd funcțiuni asemănătoare, aleși sau numiți în conformitate cu statutele de organizare ale cultelor respective, nu vor fi recunoscuți în funcțiune decât în baza aprobării Prezidiului Marii Adunări Naționale, data prin decret, la propunerea Guvernului, în urma recomandarii ministrului cultelor.

Înainte de intrarea în funcțiune, toți aceștia vor depune jurământul de credința în fața ministrului cultelor.

Formula de jurământ este următoarea:

"Ca slujitor al lui Dumnezeu, ca om și ca cetățean,

Jur de a fi credincios Poporului și de a apara Republica Populara Română, împotriva dusmanilor din afară și dinauntru;

Jur ca voiu respecta și voiu face să se respecte de către subalternii mei, legile Republicii Populare Române;

Jur că nu voiu îngădui subalternilor mei sa întreprindă și sa ia parte și nici eu nu voiu întreprinde și nu voiu lua parte la nici o acțiune de natura a aduce atingere ordinei publice și integrității Republicii Populare Române.

Asa să-mi ajute Dumnezeu!".

Aceasta formula de jurământ este obligatorie și pentru conducătorii asociațiilor civile cu caracter religios prevăzute la art. 18.

Ceilalți membri ai clerului aparținînd diferitelor culte, cat și președinții sau conducătorii comunităților locale, vor depune înainte de intrarea lor în funcțiune, în fața sefilor lor ierarhici jurământul de credința după formula următoare:

"Ca slujitor al lui Dumnezeu, ca om și ca cetățean,

Jur de a fi credincios Poporului și de a apara Republica Populara Română împotriva dusmanilor din afară și dinauntru;

Jur a respecta legile Republicii Populare Române și de a păstra secretul în serviciul oranduit de Stat.

Asa să-mi ajute Dumnezeu" !

Ceilalți funcționari din serviciul cultelor religioase vor depune în fața autorităților competente de Stat, jurământul de credința prevăzut de

art. 8 din legea Nr. 363 din 30 Decembrie 1947

pentru constituirea Statului Roman în Republica Populara Română.

Articolul 22

Cultele religioase, cu organizații eparhiale pot avea un număr de eparhii în raport cu numărul total al credinciosilor.

Pentru crearea și funcționarea de eparhii, (dioceze, superintendente), se vor socoti în medie 750.000 de credinciosi de fiecare eparhie.

Delimitarea eparhiilor și repartizarea credinciosilor pe eparhii, se vor face de către organele statutare ale cultului respectiv și se va confirma printr-un decret al Prezidiului Marii Adunări Naționale, la propunerea ministrului cultelor.

Articolul 23

Activitatea cultelor religioase recunoscute se va desfășura potrivit cu învățătura lor religioasă, cu statutul de organizare aprobat și în conformitate cu legile tarii și bunele moravuri.

Articolul 24

Cultele religioase pot tine congrese sau adunări generale cu aprobarea Ministerului Cultelor, iar conferințele și consfatuirile locale (adunări eparhiale, protopopesti), cu aprobarea autorităților locale respective.

Articolul 25

Ministerul Cultelor va putea suspenda orice hotărîri, instrucțiuni sau ordonanțe, precum și orice ordin cu caracter administrativ-bisericesc, cultural, educativ, filantropic sau fundational, care ar contraveni statutelor de organizare ale cultului respectiv actelor de fundatiune, actelor de constituire, securității și ordinei publice sau bunelor moravuri.

Pastoralele și circularile de interes general vor fi comunicate în timp util Ministerului Cultelor.

Articolul 26

Cultele pot întrebuința, în manifestările și activitatea lor interna, limba maternă a credinciosilor.

Corespondenta cu Ministerul Cultelor se va face în limba română.

Articolul 27

La pomeniri, în legătură cu autoritatea suprema a Statului, care în mod obișnuit se fac cu ocazia diferitelor slujbe religioase, precum și la solemnitățile oficiale prevăzute de legi și deciziuni, se vor întrebuința numai formule aprobate, în prealabil, de Ministerul Cultelor. Cultele sînt ținute, de asemenea, sa nu întrebuințeze formule și expresii, în cărțile de ritual, contrare legilor și bunelor moravuri.

Articolul 28

Cultele religioase recunoscute sînt persoane juridice. Sînt persoane juridice și părțile lor componente locale, care au numărul legal de membri prevăzut de legea persoanelor juridice, precum și așezămintele, asociațiunile ordinele și congregatiunile prevăzute în statutele lor de organizare, dacă acestea din urma s-au conformat dispozițiunilor legii persoanelor juridice.

Articolul 29

Bunurile mobile și imobile ale cultelor religioase, ale diferitelor părți constitutive, așezămintelor, asociațiunilor, ordinelor și congregatiunilor, vor fi inventariate de organele lor statutare.

Organele centrale ale cultelor religioase vor comunică toate datele cu privire la aceste inventare Ministerului Cultelor, pentru exercitarea dreptului de verificare și control.

Articolul 30

Cultele religioase, diferitelor lor părți componente, așezămintele, asociațiunile, ordinele și congregatiunile vor avea bugete proprii, cu arătarea veniturilor și cheltuielilor.

Aceste bugete sînt supuse controlului Ministerului Cultelor.

Bugetele și gestiunilor organelor și instrucțiunilor centrale, ale centrelor eparhiale și ale așezămintelor lor, se aproba, se verifica și se descarca de Ministerului Cultelor.

Articolul 31

Cheltuielile pentru întreținerea cultelor religioase și a nevoilor lor, pot fi acoperite și din contribuțiuni consimțite de credinciosi.

Articolul 32

Subvențiile acordate de Stat vor fi contabilizate și controlate, conform legii contabilității publice.

Articolul 33

Contravenirea la legile care privesc ordinea democratica a Republicii Populare Române poate atrage, în total sau în parte, retragerea subvențiilor acordate de Stat. Deserventii cultelor, care au atitudini antidemocratice, vor putea fi inlaturati temporar sau definitiv de la salarizarea acordată de Stat.

Articolul 34

Salarizarea personalului cultelor religioase se va face conform normelor generale în vigoare.

Articolul 35

Instituția patronatului, privind bunuri patronale provenite de la persoane sau instituții private de orice categorie, rămîne desfiintata.

Articolul 36

Averea cultelor dispărute sau a căror recunoaștere a fost retrasă, aparține de drept Statului.

Articolul 37

Dacă cel puțin 10% din numărul credinciosilor comunității locale a unui cult trec la alt cult, comunitatea locală religioasă a cultului părăsit, pierde de drept o parte din patrimoniul sau, proporțională cu numărul credinciosilor care au părăsit-o și aceasta parte proporțională se stramuta tot de drept în patrimoniul comunității locale a cultului adoptat de noii credinciosi.

Dacă cei care părăsesc comunitatea locală alcătuiesc majoritatea, biserica (locasul de inchinaciune, casa de rugaciuni), cum și edificiile anexe, aparțin de drept comunității locale a cultului nou adoptat, cealaltă avere cuvenindu-se celor două comunități locale în proporția arătată la alineatul precedent.

Dacă cei trecuți de la un cult la altul reprezintă cel puțin 75% din numărul credinciosilor comunității locale a cultului părăsit, întreaga avere se stramuta de drept în patrimoniul comunității locale a cultului adoptat, cu drept de despăgubire pentru comunitatea locală parasita, proporțional cu numărul celor rămași fără a se socoti biserica (locasul de inchinaciune, casa de rugaciuni) și edificiile anexe; aceasta despăgubire va fi plătită în termen de cel mult 3 ani de la stabilirea ei.

Cazurile prevăzute în acest articol vor fi constatate și soluționate de judecătoria populara a locului.

Articolul 38

Trecerile de la un cult la altul sau părăsirea unui cult, sînt libere.

Declarația de parasire a unui cult se comunică părții componente locale a cultului părăsit, prin autoritatea comunală locală. La cerere autoritatea comunală respectiva este obligată sa elibereze dovada facerii acestei comunicări.

Articolul 39

Nici un cult nu va putea înscrie noi adepți, decât dacă cel ce solicita acest lucru face dovada ca a anuntat de părăsirea cultului, cultul căruia i-a aparținut.

Articolul 40

Relațiunile cultelor religioase cu strainatatea, vor fi numai de natura religioasă.

Nici un cult religios și nici un reprezentant al vreunui cult nu va putea întreține legături cu cultele religioase, instituțiuni sau persoane oficiale în afară teritoriului tarii, decât cu aprobarea Ministerului Cultelor și prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe.

Articolul 41

Jurisdicția cultelor religioase din țara nu se poate întinde în afară de teritoriul Republicii Populare Române și nici cultele religioase din străinătate nu vor putea exercita jurisdicțiunea asupra credinciosilor din cuprinsul Statului Roman.

Articolul 42

Ajutoarele sau ofrandele primite din străinătate de cultele religioase din țara sau trimise de acestea în străinătate, vor fi controlate de Stat.

Articolul 43

Bunurile bisericesti aflătoare în străinătate și interesele religioase ale cetățenilor români în străinătate pot constitui obiectul unor înțelegeri internaționale pe bază de reciprocitate.

Articolul 44

Cultele religioase sînt libere a-și organiza învățămîntul pentru pregătirea personalului cultului sub controlul Statului.

Crearea școlilor și alcătuirea programelor școlare se vor face de către organele competente ale cultelor religioase respective și vor fi supuse spre aprobare Ministerului Cultelor.

Articolul 45

Membrii Corpului didactic se numesc de organele statutare ale cultului religios respectiv, în conformitate cu statutul și normele aprobate de minister, avînd pentru cei salarizați de Stat recunoașterea prealabilă a ministerului, iar pentru cei plătiți de cult, confirmarea în termen de 15 zile de la numire.

Ministerul Cultelor poate anula numirile făcute, cînd motive de ordine publică sau siguranța Statului cer acest lucru.

Articolul 46

Diplomele și certificatele eliberate de către școlile de învățămînt pentru pregătirea personalului cultului, au valabilitatea numai în cuprinsul cultului respectiv.

Echivalarea diplomelor și certificatelor din străinătate, în ceea ce privește pregătirea religioasă, va fi stabilită de comisiuni speciale recunoscute de Ministerul Cultelor.

Articolul 47

Cultele religioase sînt obligate a comunică Ministerului Cultelor toate datele cu privire la organizarea și funcționarea învățămîntului pentru pregătirea personalului eclesiastic.

Articolul 48

Cultele religioase pot organiza, cu aprobarea ministerului, pentru pregătirea deserventilor cultului, școli de cantareti și școli pentru pregătirea clerului.

Școlile de cantareti vor avea la baza cel puțin gimnaziul unic sau șapte clase primare (învățămîntul elementar de șapte clase).

Școlile pentru pregătirea clerului mirean și monahal pot fi seminarii teologice, avînd la baza gimnaziul unic sau șapte clase primare, institute teologice, avînd la baza absolventa liceului sau a școlii normale (pedagogice) și institute teologice de grad universitar, avînd la baza bacalaureatul sau diploma de școala normală (pedagogica).

Fiecare cult își va alege, pentru formarea clerului, una din aceste forme de asezamant școlar.

Pentru pregătirea monahilor, cultele pot organiza, cu aprobarea ministerului, seminarii speciale cu baza de gimnaziu unic sau școala primara de șapte ani.

Articolul 49

Cultul ortodox va putea avea, pentru pregătirea clerului doua institute teologice de grad universitar.

Cultul catolic va putea avea un singur institut teologic de grad universitar, cu secțiile speciale necesare.

Cultele protestante de asemenea vor putea avea un singur institut teologic de grad universitar, cu secțiile speciale necesare.

Articolul 50

Cultele pot avea internate pentru elevii sau studenții care urmează școlile, respectiv institutele de pregătire a clerului, însă exclusiv pentru aceștia și numai pe lîngă școala sau institutul respectiv.

Articolul 51

Jurisdicțiunea canonica și învățătura dogmatica în școlile de cantareti, seminarii și institute, sînt pe seama cultului respectiv, iar controlul didactic și administrativ, aparțin Ministerului Cultelor, indiferent de felul și gradul lor.

Articolul 52

Încadrarea profesorilor actuali se va face prin decret la propunerea Ministerului Cultelor.

Articolul 53

Actualele seminarii teologice, în care se preda și cultura generală, se desființează. Corpul didactic de specialități laice de la aceste seminarii, împreună cu prevederile bugetare respective, trec de la Ministerul Cultelor la Ministerul Învățămîntului Public. Profesorii care intră în această categorie vor fi încadrați după posibilități, la catedre de aceeași specialitate sau specialități înrudite.

Absolvenții cu diploma ai seminariilor teologice și care au obținut diploma pînă la data apariției legii de fața, se bucura de aceleași drepturi de a urma învățămîntul teologic superior, ca și bacalaureatii liceelor teoretice sau diplomatii școlilor normale.

Articolul 54

Facultatea de Teologie din București se transforma în Institut Teologic de grad universitar, iar personalul didactic și administrativ, împreună cu prevederile bugetare respective, trec de la Ministerul Învățămîntului Public, la Ministerul Cultelor.

Articolul 55

Toate chestiunile cu privire la împărțirea bunurilor între diferitele comunități religioase locale ale cultelor, nerezolvate încă, se vor rezolva potrivit dispozițiunilor art. 37 din legea de fața.

Articolul 56

Toate cultele religioase sînt datoare a-și inainta statutul lor de organizare, pus în concordanta cu prevederile legii de fața, în termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi, Ministerul Cultelor, în vederea aprobării lor.

Aprobarea statutelor se face prin decret al Prezidiului Marii Adunări Naționale, la propunerea Ministrului Cultelor.

Articolul 57

Modificările ulterioare în statutele de organizare ale diferitelor culte religioase, se vor face în același mod.

Articolul 58

Dispozițiunile legii 68 din 19 Martie 1937, pentru organizarea clerului militar, se abroga.

Membrii clerului tuturor cultelor sînt obligați a acorda asistența și servicii religioase ostasilor, ori de câte ori li se cere. Refuzul de a satisface aceasta obligație constituie o abatere ce se va sanctiona disciplinar.

Articolul 59

Bisericile și capelele militare, cu întregul lor inventar, trec în proprietatea parohiilor de același cult, în circumscripția cărora se afla.

Catedrala Episcopala a clerului militar din orașul Alba-Iulia, dimpreuna cu patrimoniul sau, trece în proprietatea Episcopiei ortodoxe române a Clujului, Vadului și Feleacului.

Articolul 60

Membrii clerului militar, care la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial, au cel puțin 20 de ani de serviciu public, vor putea cere pensionarea prin derogare de la dispozițiunile legii generale de pensiuni, beneficiind de un spor de 5 ani, utili la pensie, adaugati la timpul efectiv servit.

Membrii clerului militar, care nu vor beneficia de dispozițiunile alineatului precedent, vor fi încadrați în posturi de preoti, pe bază de cereri individuale, în Eparhiile unde au mai funcționat sau în alte Eparhii, care au posturi vacante.

Actualul Episcop al Armatei, pastrandu-și titlurile și drepturile personale actuale, rămîne la dispozițiunea Sfantului Sinod, care-i va fixa atributiuni potrivite rangului sau.

Articolul 61

Plata acestui personal clerical, trecut la Ministerul Cultelor, se va face dintr-un credit extraordinar bugetar, ce se va deschide de către Ministerul Finanțelor pe seama Ministerului Cultelor și care se va acoperi prin anularea unei sume de valoare egala din bugetul Ministerului Apărării Naționale.

Articolul 62

Legea Nr. 54 din 22 Aprilie 1928 , pentru regimul general al cultelor, precum și orice dispozițiuni contrare prezentei legi, se abroga.