Decizia nr. 361/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Al Athamnah Hussein în Dosarul nr. 2.560/2003 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 25 martie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 2.560/2003, Judecătoria Sectorului 6 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Al Athamnah Hussein într-o cauza civilă ce are ca obiect suspendarea executării silite.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, asa cum reiese din încheierea de sesizare, se susține ca dispozițiile art. 403 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă "prin posibilitatea acordată contestatarilor de a solicita suspendarea executării silite, încalcă accesul liber la justiție al intimatului", ceea ce contravine prevederilor constituționale ale art. 21.

Instanța de judecată apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, cauțiunea instituită prin textul legal criticat este privită ca o măsura de garantare a drepturilor creditorilor pentru situațiile când aceștia ar fi prejudiciati prin întârzierea executării, măsura ce este analizata de instanța în cadrul procedurii contencioase, cu asigurarea tuturor drepturilor și garanțiilor procedurale. În acest sens este menționat caracterul facultativ și provizoriu al procedurii reglementate în art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă și mai ales faptul ca aceasta poate fi dispusă numai de către instanța de judecată după examinarea temeiniciei motivelor de suspendare invocate și după ascultarea părților legal citate, care, pe tot parcursul acesteia, se bucura de toate posibilitățile și garanțiile procedurale prevăzute de Codul de procedură civilă. Criticile autorului excepției se considera a fi neintemeiate și în ceea ce privește prevederile art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care nu numai că nu împiedica liberul acces la justiție, dar apar ca o veritabila consacrare a acestui principiu, de vreme ce stabilesc posibilitatea tuturor părților implicate de a face recurs împotriva soluției pronunțate de către instanța de fond asupra cererii de suspendare, acesta putând fi exercitat separat de soluția pronunțată cu privire la contestația la executare în cadrul căreia a fost promovata cererea de suspendare a executării silite.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arata ca, în conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, legiuitorul are posibilitate de a stabili modalitatea în care poate fi suspendată executarea silită, respectiv dacă aceasta operează de drept sau la cerere expresă și cu plata unei cauțiuni. De asemenea, se considera ca art. 403 din Codul de procedură civilă nu infrange principiul liberului acces la justiție, alin. 3 din acest text legal consacrand expres posibilitatea de a ataca încheierea asupra suspendării executării, separat de soluția pronunțată cu privire la contestația la executare. Astfel fiind, se considera ca este realizată "atât exercitarea neingradita a drepturilor procesuale ale părților, cat și controlul jurisdicțional al soluției cu privire la cererea de suspendare, în concordanta cu dispozițiile art. 21 din Legea fundamentală."

Guvernul, apreciind excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arata ca prevederile art. 403 din Codul de procedură civilă, concepute ca o măsura de evitare a abuzului procesual, nu sunt altceva decât expresia aplicării dispozițiilor constituționale ale art. 125 alin. (3). Se considera ca dispozițiile alin. 3 din acest articol, care oferă posibilitatea părții interesate de a ataca încheierea data asupra suspendării executării, asigura pentru tot acest context legal constituționalitatea sa în raport cu principiul accesului liber la justiție.

Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arata ca principiul accesului liber la justiție poate fi supus de către legiuitor anumitor condiții, în virtutea art. 125 din Constituție. O astfel de condiționare este considerată a fi și obligația de plată a cauțiunii, instituită de art. 403 alin. 1, care are caracterul unei garanții în favoarea creditorului pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendării executării silite. Totodată apreciază ca dispozițiile art. 403 alin. 3 creează toate garanțiile necesare accesului liber la justiție. În același sens este invocată și jurisprudenta Curții Constituționale pronunțată în deciziile nr. 8/2003 și nr. 55/2003.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al președintelui Camerei Deputaților, al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, care au următoarea redactare:

- Art. 403: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competența poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanța, în afară de cazul în care legea dispune altfel. [...]

Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 și 2, instanța, în toate cazurile, se pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat."

În susținerea neconstitutionalitatii acestui text de lege, autorul excepției invoca încălcarea următoarelor prevederi constituționale ale art. 21:

"Art. 21. - (1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție. Astfel, prin Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 10 martie 2003, Curtea Constituțională a statuat ca aceste dispoziții nu contravin prevederilor art. 21 din Constituție care consacra accesul liber la justiție. Cu acel prilej, instanța constituțională a reținut ca acest principiu constituțional trebuie interpretat în sensul în care oricare persoana se bucura de posibilitatea de a sesiza instanțele judecătorești în cazul în care considera ca drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost incalcate, iar nu în sensul în care acest drept nu poate fi supus nici unei condiționari. Astfel, cerința depunerii unei cauțiuni, prevăzută la art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a fost considerată ca o opțiune legislativă ce se supune în totalitate dispozițiilor constituționale ale art. 125 privind competența și procedura în fața instanțelor judecătorești.

Asa cum s-a arătat, obligația de a plati cauțiune este justificată de caracterul acesteia, și anume acela al unei garanții instituite în favoarea creditorului, pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendării executării silite.

De asemenea, prin Decizia nr. 76 din 20 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie 2003, Curtea Constituțională a reținut ca "judecătorul nu are libertatea de a stabili cauțiuni exorbitante, chiar dacă legea nu stabilește anumite limite, dat fiind ca un eventual abuz în acest sens poate fi sancționat prin exercitarea de către debitor a căilor de atac prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, încheierea de soluționare a cererii de suspendare poate fi atacată cu recurs, debitorul beneficiind astfel de toate garanțiile accesului liber la justiție."

În acest sens este și jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în spetele Golder contra Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (1975) și Airey contra Irlandei (1979) s-a statuat ca accesul la justiție trebuie să fie asigurat atât prin cadrul legal, cat și în practica, deoarece un obstacol de fapt poate încalcă prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în aceeași măsura ca un obstacol juridic. Or, în speta, aceasta cerința este îndeplinită.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6), precum și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Al Athamnah Hussein în Dosarul nr. 2.560/2003 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2003.