Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 347/2003

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990 privind sancționarea ocupării abuzive a locuințelor din fondul locativ de stat

prezumat în vigoare

Data actului
18 septembrie 2003
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 751 din 27 octombrie 2003
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 9.727 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Decretul-lege nr. 24/1990 14 ianuarie 1990 (prevederi anume) privind sancționarea ocupării abuzive a locuințelor din fondul locativ de stat

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990

privind sancționarea ocupării abuzive a locuințelor din fondul locativ de stat, excepție ridicată de Doinita Bontea în Dosarul nr. 13.540/2002 al Judecătoriei Galați.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Arata ca, întrucât actul normativ criticat este anterior Constituției din 1991, se impune analizarea cadrului legislativ existent în perioada edictarii sale, stabilit prin

Decretul-lege nr. 2/1989

privind constituirea, organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale și a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naționale. Articolul 2 al acestui act normativ abiliteaza Consiliul Frontului Salvării Naționale sa emita decrete cu putere de lege. În concluzie,

Decretul-lege nr. 24/1990

privind sancționarea ocupării abuzive a locuințelor din fondul locativ de stat a fost emis cu respectarea normelor în vigoare la acea data, de către organul care avea competența sa edicteze un asemenea act normativ.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 13 martie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 13.540/2002, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990

privind sancționarea ocupării abuzive a locuințelor din fondul locativ de stat, excepție ridicată de Doinita Bontea într-o cauza penală având ca obiect infracțiunea de ocupare abuzivă a locuințelor din fondul locativ de stat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca textul de lege incriminator a fost adoptat de fostul Consiliu al Frontului Salvării Naționale, organism care "nu a fost înregistrat în justiție, nu este rezultatul unor alegeri, iar membrii acestui organ nu au primit validarea unui for abilitat în acest sens" și, în consecința, acesta nu putea exercita atribuții de legiferare. În concluzie,

art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990

încalcă prevederile art. 58 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora unica autoritate legiuitoare în România este Parlamentul.

Tribunalul Galați constata că nu exista nici o cauza de inadmisibilitate a excepției ridicate, iar Curtea Constituțională a mai respins excepții având același obiect, prin deciziile nr. 100 din 25 octombrie 1995 și nr. 5 din 23 ianuarie 1996. Instanța nu-și exprima opinia cu privire la temeinicia sau netemeinicia excepției ridicate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Arata, în acest sens, ca "revoluția din decembrie 1989 a înlăturat structurile de putere ale regimului dictatorial, inclusiv dispozițiile constituționale corespondente", iar "puterea instaurată în fapt a avut sarcina organizării tranzitorii a structurilor de putere din România și astfel a fost constituit Consiliul Național al Frontului Salvării Naționale, ca organ suprem al puterii de stat, care, pentru restabilirea legalității și evitarea unui vid legislativ și de autoritate, și-a asumat rolul de autoritate legiuitoare prin emiterea de decrete cu putere de lege, până la constituirea Parlamentului". În aceste condiții, " Decretul-lege nr. 24/1990

privind sancționarea ocupării abuzive a locuințelor din fondul locativ de stat a fost adoptat de Consiliul Național al Frontului Salvării Naționale, ca organ suprem al puterii de stat, în temeiul dispozițiilor cu caracter constituțional ale

art. 2 lit. a) din Decretul-lege nr. 2/1989 ". Art. 150 din Constituție prevede că actele normative emise anterior rămân în vigoare în măsura în care nu sunt contrare noii Constituții, iar nu în funcție de procedura prin care au fost adoptate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 15 ianuarie 1990. Aceste dispoziții legale au următorul conținut: "Ocuparea unei locuințe din fondul locativ de stat înainte de încheierea contractului de închiriere constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 3 ani."

Autorul excepției susține ca, datorită lipsei de abilitare constituțională a organului emitent,

Decretul-lege nr. 24/1990 , în ansamblul sau, este contrar prevederilor art. 58 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a tarii".

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata următoarele:

Decretul-lege nr. 24/1990

a fost adoptat anterior datei intrării în vigoare a actualei Constituții, care a fost aprobată prin referendumul național din 8 decembrie 1991. Art. 150 alin. (1) din Constituție prevede că "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții".

Prevederile noii Constituții, referitoare la organizarea, competentele și atribuțiile autorităților publice, inclusiv ale autorității legiuitoare, nu pot fi aplicate în privinta actelor emise anterior datei intrării ei în vigoare, iar legitimitatea autorității publice emitente poate fi apreciată doar în raport cu reglementările cu caracter constituțional în vigoare la data emiterii actului normativ examinat.

În urma actului revolutionar de la 22 decembrie 1989, Constituția din 1965 a fost suspendată, iar până la adoptarea noii Constituții, organizarea și exercitarea puterii în stat au fost reglementate prin acte normative emise de autorități publice provizorii.

La data adoptării

Decretului-lege nr. 24/1990

era în vigoare

Decretul-lege nr. 2/1989

privind constituirea, organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale și a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naționale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 27 decembrie 1989. În alin. 2 din preambulul acestui decret-lege se prevede că, În scopul instaurării democrației și libertății, al afirmarii demnității poporului român, s-a constituit Consiliul Frontului Salvării Naționale, ca organ suprem al puterii de stat".

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. a) din același act normativ, "Consiliul Frontului Salvării Naționale, ca organ al puterii, are următoarele atribuții:

a) emite decrete cu putere de lege și decrete [...]".

De asemenea, în art. 10 al acestui act normativ se dispune ca "Sunt și rămân dizolvate toate structurile de putere ale fostului regim dictatorial".

Concordanta sau neconcordanta unor acte normative preconstitutionale cu prevederile noii Constituții se poate examina numai în privinta conținutului dispozitilor lor, iar nu și în privinta competentei organului emitent sau în privinta formei actelor respective. În ceea ce privește raportarea actului criticat la cadrul legislativ existent la acea data și competența Consiliului Frontului Salvării Naționale de a edicta, în mod provizoriu, acte normative cu putere de lege, Curtea retine ca, potrivit

art. 2 alin. (1) lit. a) din Decretul-lege nr. 2/1989 , acest organism avea, ca organ al puterii, abilitarea sa emita asemenea acte normative.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (3) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990

privind sancționarea ocupării abuzive a locuințelor din fondul locativ de stat, excepție ridicată de Doinita Bontea în Dosarul nr. 13.540/2002 al Judecătoriei Galați.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 septembrie 2003.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Madalina Stefania Diaconu
──────────────────

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.