Decizia nr. 323/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioana Ionescu Botezatu în Dosarul nr. 309/C/2003 al Tribunalului Vrancea - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă partea Emil Tafta, personal, lipsa fiind autoarea excepției Ioana Ionescu Botezatu, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, Emil Tafta solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca nefondata.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, în acest sens fiind și jurisprudenta constanta a Curții Constituționale, și anume, deciziile nr. 177/2002 și nr. 247/2002.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 24 aprilie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 309/C/2003, Tribunalul Vrancea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioana Ionescu Botezatu, recurenta într-o cauza având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține ca dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, contravenind principiului infaptuirii justiției în numele legii, principiului realizării justiției prin instanțele judecătorești, precum și caracterului public al ședințelor de judecată, principii consacrate de prevederile constituționale ale art. 123, 125 și 126. Astfel, prin posibilitatea executorului judecătoresc de a actualiza sumele cuprinse în titlul executoriu - hotărâre judecătorească, se ajunge la modificarea sau completarea dispozitivului unei hotărâri judecătorești, care ar trebui să fie rezultatul unei judecati desfășurate în mod public în fața unei instanțe judecătorești.

Tribunalul Vrancea - Secția civilă opineaza în sensul că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 2 și ale art. 371^2 alin. 3 teza întâi este neîntemeiată, deoarece aceste dispoziții au în vedere situația în care instanța, în urma judecații, a obligat debitorul la dobânzi și penalități, dar n-a stabilit cuantumul acestora pentru că nu se cunoștea, la data judecații, momentul în care se va stinge obligația care le generează. Acordarea acestor dobânzi sau penalități este la indemana instanței de judecată, în sarcina executorului judecătoresc fiind doar un calcul aritmetic, eventualele erori putând fi îndreptate pe calea unei contestații la executare.

În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor art. 371^2 alin. 3 teza a doua din Codul de procedură civilă, instanța opineaza în sensul că aceasta critica este intemeiata, iar dispozițiile menționate sunt neconstituționale, contravenind prevederilor art. 125 din Constituție, referitoare la realizarea justiției, precum și dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituție. Criteriul stabilit de aceste dispoziții pentru actualizarea obligației -, cursul monedei în care se face plata, determinat la data plății efective a obligației -, este unul confuz, care poate da naștere la aprecieri arbitrare, câtă vreme nu se specifică moneda de referința.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât în cadrul procedurii executionale executorul judecătoresc nu soluționează un litigiu, ci doar stabilește valoarea actualizată a obligației debitorului, cu respectarea elementelor și a criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Aceasta actualizare întrunește elementele unui act juridic administrativ, care, nefiind un act de procedura, nu este supus principiilor procesuale referitoare la publicitate și contradictorialitate. Totodată invoca și jurisprudenta Curții Constituționale în materie, care prin deciziile nr. 177/2002 și nr. 247/2002 a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât actualizarea valorii debitelor de către executorul judecătoresc nu justifica parcurgerea din nou a fazei judecații, ci reprezintă o operațiune tehnica ce poate fi realizată de către organul de executare. În vechea redactare a textului, pentru actualizarea sumelor trebuia sesizată din nou instanța de judecată. Conținutul actual al dispozițiilor criticate a fost stabilit prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2000, cu scopul de a simplifica desfășurarea procesului civil în faza executării silite și de a asigura o mai mare celeritate. Având în vedere acestea, dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale ale art. 125 alin. (1), referitoare la înfăptuirea justiției, ci reprezintă o aplicare a alin. (3) al art. 125 din Constituție, conform căruia procedura de judecată este stabilită de lege.

Avocatul Poporului apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate reglementează o procedură executionala data în mod firesc în sarcina organului de executare. Operațiunea de actualizare a sumelor este un act juridic administrativ care nu presupune o activitate de judecată cu respectarea principiilor publicității și contradictorialității, asa cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudenta sa, de exemplu, prin deciziile nr. 177/2002, nr. 247/2002 și nr. 79/2003.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 123 și 126 din Constituție, apreciază ca acestea nu au relevanta în cauza de fața.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12, și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 371^2 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, dispoziții introduse prin

art. I pct. 31 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59/2001

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001), care au următorul conținut:

- Art. 371^2 alin. 2 și 3: "În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.

Dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda și la actualizarea ei. În cazul în care titlul executoriu nu conține nici un criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plății efective a obligației cuprinse în titlul executoriu."

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituționale:

- Art. 123: "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.

(2) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.";

- Art. 125 alin. (1) și (2): "(1) Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

(2) Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare.";

- Art. 126: "Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate nu reglementează o procedură de competența instanțelor judecătorești, ci o procedură executionala, data în mod firesc în sarcina executorilor judecătorești. În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc nu are de soluționat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligațiilor stabilite în bani, în raport cu elementele și criteriile cuprinse în titlul executoriu sau, în lipsa acestor criterii, în funcție de cursul monedei în care se face plata. Astfel, operatia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc întrunește elementele unui act juridic administrativ împotriva căruia persoana care se considera vătămată în drepturile sale are deschisă calea contestației la executare, reglementată prin dispozițiile art. 399-404 din Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate, potrivit căreia dispozițiile legale criticate ar contraveni prevederilor art. 125 din Constituție, referitoare la înfăptuirea justiției numai prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești, Curtea constata ca aceasta nu este intemeiata, întrucât actualizarea valorii obligației de plată nu constituie un act de judecată, ci o operațiune tehnico-administrativă compatibila cu natura organului care o efectuează, și anume executorul judecătoresc. Nu se poate retine, asadar, astfel cum susține autoarea excepției, ca o activitate de judecată a fost transferata în competența unui organ administrativ și nici ca prin dispozițiile legale criticate se încalcă principiul publicității ședințelor de judecată, consacrat de prevederile art. 126 din Constituție.

În același sens Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii, printre care Decizia nr. 177 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Neexistand elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curții în aceasta materie, considerentele și soluția acestei decizii rămân valabile și în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^2 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioana Ionescu Botezatu în Dosarul nr. 309/C/2003 al Tribunalului Vrancea - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 septembrie 2003.