Decizia nr. 115/2016

Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Valentina Bărbățeanu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă în Dosarul nr. 40.634/3/2014 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.001D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.174D/2015-nr. 1.177D/2015, nr. 1.180D/2015, nr. 1.329D/2015 și nr. 1.330D/2015, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică, ridicată din oficiu de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă în dosarele nr. 20.006/3/2014, nr. 7.527/3/2014**, nr. 7.383/3/2015, nr. 40.649/3/2014, nr. 14.440/3/2014**, nr. 1.884/3/2015 și nr. 35.431/3/2014.
4. La apelul nominal răspunde, în Dosarul nr. 1.175D/2015, domnul Haralambie Manolea. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în toate aceste dosare, partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis punctul său de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate, apreciind că aceasta este neîntemeiată. De asemenea, domnul Dorin Costanda, parte în Dosarul nr. 1.174D/2015, a transmis o cerere de judecare în lipsă a cauzei, iar, în Dosarul nr. 1.175D/2015, domnul Haralambie Manolea a transmis note scrise prin care solicită obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii de despăgubire.
6. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.174D/2015-nr. 1.177D/2015, nr. 1.180D/2015, nr. 1.329D/2015 și nr. 1.330D/2015 la Dosarul nr. 1.001D/2015. Partea prezentă și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.174D/2015-nr. 1.177D/2015, nr. 1.180D/2015, nr. 1.329D/2015 și nr. 1.330D/2015 la Dosarul nr. 1.001D/2015, care a fost primul înregistrat.
7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul domnului Haralambie Manolea, care prezintă situația de fapt existentă în dosarul în care este reclamant și solicită obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei de despăgubire pentru imobilul preluat abuziv de statul român în perioada regimului comunist.
8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că stabilirea instanței competente să soluționeze contestațiile în funcție de sediul entității învestite reprezintă un criteriu obiectiv, precizând, totodată, că legiuitorul este îndrituit să stabilească regulile procedurale, inclusiv în ce privește competența instanțelor judecătorești.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
9. Prin încheierile din 6 aprilie 2015, 21 aprilie 2015, 24 aprilie 2015, 11 mai 2015 și 29 mai 2015, pronunțate în dosarele nr. 40.634/3/2014, nr. 20.006/3/2014, nr. 7.527/3/2014**, nr. 7.383/3/2015, nr. 40.649/3/2014, nr. 14.440/3/2014**, nr. 1.884/3/2015 și nr. 35.431/3/2014, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de instanță, din oficiu, în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații introduse împotriva unor decizii de invalidare, de validare parțială, respectiv de compensare în puncte emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă arată, în esență, că prin modul în care a fost stabilită instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze calea de atac împotriva deciziilor emise de entitățile implicate în procedura restituirii, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, prin raportare la sediul entității emitente, s-a creat situația în care toate deciziile de invalidare și de compensare prin puncte pentru toate legile reparatorii în materia proprietății și pentru toată țara vor fi contestate numai la Tribunalul Municipiului București, deoarece Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are sediul în municipiul București. Susține că, în condițiile în care un număr relativ mic de judecători va soluționa toate contestațiile privind deciziile emise pentru imobilele din toată țara, efectul imediat va consta într-o încărcare excesivă a completurilor care soluționează asemenea litigii, cu consecința acordării unor termene mai îndelungate și a prelungirii duratei de soluționare a dosarelor. Instanța autoare a excepției consideră că dispozițiile
art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , în măsura în care stabilesc o competență teritorială exclusivă în sarcina Tribunalului București, nu satisfac cerințele de constituționalitate și convenționalitate cu privire la egalitatea în drepturi și liberul acces la instanță, soluția legislativă aleasă nerespectând condiția necesității și proporționalității.
11. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
12. Avocatul Poporului apreciază că, analizate dintr-o perspectivă mai largă, problemele expuse de Tribunalul București în motivarea excepției de neconstituționalitate relevă, mai degrabă, aspecte ce țin de aplicarea normelor criticate raportate la o eventuală situație de fapt, dar și de administrarea justiției, și anume încărcarea excesivă a completurilor de judecată în urma activității desfășurate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin emiterea unor decizii. Un astfel de context nu poate constitui temei pentru ridicarea unei excepții de neconstituționalitate și excedează competenței Curții Constituționale, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Consideră că prevederile de lege criticate sunt menite să contureze cu claritate cadrul legal al exercitării accesului liber la justiție al beneficiarilor
Legii nr. 165/2013 . În plus, dispozițiile legale criticate stabilesc un criteriu obiectiv în stabilirea competenței instanței de judecată care soluționează contestațiile împotriva acestor decizii, și anume sediul entității emitente a deciziei, în acord cu prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea apreciază că nu este nesocotit nici principiul egalității în fața legii, întrucât normele criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără a institui discriminări.
13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile
art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următoarea redactare: "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".
16. În opinia instanței de judecată care a ridicat din oficiu excepția de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse la art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție și art. 126 - Instanțele judecătorești. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.
17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituționalitate, conformitatea acestuia cu prevederile Constituției invocate și în cauza de față fiind examinată prin prisma unor argumente identice. Astfel, prin
Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015 *), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate, apreciind că este neîntemeiată în raport cu criticile formulate.
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 15 martie 2016.
──────────
18. Cu acel prilej, Curtea a observat că textul de lege criticat conține norme de procedură prin care este reglementată competența secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității de a soluționa contestația împotriva deciziilor emise de entitățile învestite de lege. Totodată, Curtea a constatat că toate deciziile de invalidare sau de compensare prin puncte emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, precum și refuzul acesteia de a soluționa cererile adresate în temeiul legilor reparatorii în materia proprietății vor putea fi contestate numai la secția civilă a Tribunalului Municipiului București, fiind, așadar, reglementată competența exclusivă a unei singure instanțe cu privire la soluționarea acestor cauze.
19. Cu privire la modul de stabilire a competenței instanțelor de judecată, Curtea a observat, însă, că aceasta nu este singura situație în care legiuitorul a reglementat o competență exclusivă a unei instanțe. Astfel, spre exemplu, potrivit art. 4 alin. (4), art. 10 alin. (2) și
art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008
privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia ori contestația împotriva adeverinței prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 din aceeași ordonanță de urgență se introduce la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București. De asemenea, potrivit
art. 283 alin. (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, instanța competentă să soluționeze plângerea formulată împotriva deciziei pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, așa cum este definită de legislația în vigoare, este Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal. Cu privire la acestea, Curtea a constatat, de exemplu, prin
Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, și
Decizia nr. 1.420 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 6 decembrie 2011, că asemenea reglementări sunt în consonanță cu Legea fundamentală, deoarece art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție statuează că justiția se realizează prin instanțele judecătorești, a căror competență este stabilită numai prin lege. În înțelesul acestei norme constituționale, legiuitorul este singurul abilitat să reglementeze, prin lege, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, fără alte restricții decât cele rezultate din celelalte prevederi ale Constituției sau din actele normative internaționale prevăzute în art. 20 din Legea fundamentală.
20. Totodată, Curtea a stabilit, de exemplu, prin
Decizia nr. 731 din 29 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 22 decembrie 2015, că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege, nicio lege neputând exclude de la exercițiul drepturilor procesuale astfel instituite vreo categorie sau grup social.
21. În continuare, prin decizia citată, Curtea a reținut că
Legea nr. 165/2013
a fost adoptată ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la data de 12 octombrie 2010, a Hotărârii în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care, inter alia, instanța europeană a remarcat că prevederile legislative complexe și modificările ce le-au fost aduse de-a lungul timpului s-au tradus printr-o practică judiciară neconstantă și au generat o incertitudine juridică generală în ceea ce privește interpretarea noțiunilor esențiale referitoare la drepturile foștilor proprietari, ale statului și ale terților dobânditori ai bunurilor imobile naționalizate (paragraful 221). În considerarea acestor observații, Curtea Constituțională a apreciat că, pe lângă dezideratul unei mai bune administrări a justiției, prin reglementarea criticată legiuitorul român a avut ca scop și realizarea obiectivului de asigurare a interpretării și aplicării unitare a legii în materia restituirii, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, creând premisele unor practici judiciare constante prin reglementarea unui cadru normativ corespunzător.
22. Având în vedere cele anterior expuse, precum și faptul că nicio dispoziție din Legea fundamentală sau din actele normative internaționale invocate nu prevede interdicția instituirii unei anumite instanțe care să fie competentă să judece o cauză, ci numai dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.
23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, Curtea constată că cele statuate prin decizia citată își mențin valabilitatea și în cauza de față.
24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă în dosarele nr. 40.634/3/2014, nr. 20.006/3/2014, nr. 7.527/3/2014**, nr. 7.383/3/2015, nr. 40.649/3/2014, nr. 14.440/3/2014**, nr. 1.884/3/2015 și nr. 35.431/3/2014 și constată că dispozițiile
art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 3 martie 2016.

──────────
*)
Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015