Decizia nr. 192/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Timișoara - Secția I de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 11.418/30/2013 și care constituie obiectul Dosarului nr. 993D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, ca urmare a faptului că, prin

Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015 , Curtea a constatat că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate și în cauza de față sunt neconstituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 30 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 11.418/30/2013, Curtea de Apel Timișoara - Secția I de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs introdus împotriva sentinței pronunțate într-o acțiune prin care s-a solicitat anularea unei dispoziții emise de primarul comunei Palanca, județul Bacău, privind recuperarea unor sume datorate bugetului local.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că întregul raționament reținut în

Decizia Curții Constituționale nr. 462 din 17 septembrie 2014

cu privire la persoanele fizice este aplicabil și în cazul persoanelor juridice, întrucât și în cazul acestora s-ar putea reține că obligația angajării unui avocat în recurs ar putea reprezenta o sarcină disproporționată, de natură a le descuraja să apeleze la serviciul justiției, fiind astfel afectate drepturile și libertățile fundamentale consacrate de art. 21 și 24 din Constituție, care se referă la părțile litigante, indiferent dacă acestea sunt persoane fizice sau juridice. Se arată că dreptul la un apărător ales, reglementat ca o garanție a dreptului la apărare, nu poate fi transformat într-o obligație ori într-o condiție de admisibilitate a exercitării unei căi de atac.

6. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, precizând că instanța de contencios constituțional a admis deja excepția de neconstituționalitate având ca obiect textul de lege criticat în cauza de față.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următoarea redactare: "La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condițiile legii."

11. În opinia instanței de judecată care a ridicat din oficiu excepția de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 21 - Accesul liber la justiție și ale art. 24 - Dreptul la apărare din Constituție.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că textul de lege criticat și în cauza de față contravine dispozițiilor constituționale care garantează dreptul de acces liber la justiție și dreptul la apărare.

13. În acest sens, Curtea a observat, în primul rând, că exigențele și garanțiile rezultate din drepturile și libertățile fundamentale reglementate prin Constituție sunt aplicabile și în privința persoanelor juridice, în măsura în care conținutul lor normativ este compatibil cu natura, specificul și particularitățile care caracterizează regimul juridic al persoanei juridice (paragraful 27). În acest context, Curtea a reținut (paragraful 28) că, în cauza de față, exigențele rezultate atât din art. 21 privind accesul liber la justiție, cât și din art. 24 privind dreptul la apărare, ca garanție a procesului echitabil, sunt aplicabile și în privința persoanelor juridice.

14. Pornind de la premisa necesității recunoașterii garanțiilor dreptului la un proces echitabil și persoanelor juridice și aplicând mutatis mutandis raționamentul cuprins în considerentele

Deciziei nr. 462 din 17 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, referitor la obligativitatea reprezentării prin avocat a persoanelor fizice în recurs, Curtea a constatat (paragraful 29) că obligația reprezentării și asistării persoanelor juridice prin consilier juridic sau avocat pentru exercitarea recursului echivalează cu o condiție de admisibilitate a exercitării unei căi de atac; pe de altă parte, dreptul de a avea un reprezentant convențional este transformat într-o obligație, în cazul recursului.

15. Și în cazul persoanelor juridice (indiferent că sunt de drept public sau de drept privat), textul de lege criticat restrânge liberul acces la justiție și dreptul la apărare. Efectuând un test de proporționalitate (paragraful 29) pentru a verifica dacă limitele aduse prin intervenția legiuitorului - respectiv reglementarea obligativității reprezentării și asistării persoanelor juridice prin consilier juridic sau prin avocat în etapa procesuală a recursului - reprezintă o limitare rezonabilă care să nu fie disproporționată față de obiectivul urmărit și care să nu transforme dreptul în unul iluzoriu/teoretic, Curtea a constatat că nu se asigură un just echilibru între măsura care a determinat limitarea dreptului de acces liber la justiție și scopul legitim urmărit, neexistând un raport rezonabil de proporționalitate între cerințele de interes general referitoare la buna administrare a justiției și protecția dreptului la apărare și a accesului liber la justiție. Astfel, prin condiționările impuse realizării interesului general - care constă în asigurarea unei reprezentări juridice adecvate a părților și asigurarea funcționării corespunzătoare a instanțelor de recurs - este afectat în mod iremediabil interesul persoanei care dorește să recurgă la concursul justiției în vederea realizării drepturilor și intereselor sale legitime. Condiționarea exercitării căii de atac de angajarea sau numirea unui consilier juridic sau de încheierea, în mod obligatoriu, a unui contract de asistență judiciară, drept condiție de admisibilitate a recursului, impune în sarcina persoanei juridice atât condiții excesive pentru exercitarea căii de atac a recursului, cât și costuri suplimentare pentru plata serviciului justiției (paragraful 30).

16. Mai mult, Curtea a observat că, în ce privește autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, există și un impediment legal, reprezentat de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2012

privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, care a instituit regula potrivit căreia serviciile juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare se asigură, în primul rând, de către personalul propriu, respectiv de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entități. Numai în situații temeinic justificate, în care activitățile juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare, necesare entităților mai sus menționate, nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entități, pot fi achiziționate servicii de această natură, în condițiile legii. Or, în acest caz devin aplicabile dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, dar, indiferent de procedura de atribuire a contractului de achiziție publică la care se apelează, există riscul ca, până la finalizarea și concretizarea procedurii de achiziție, să fie depășit termenul legal de exercitare a căii de atac (paragraful 35).

17. Având în vedere că prezenta excepție de neconstituționalitate a fost ridicată anterior publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei de admitere mai sus citate și ținând cont de faptul că, potrivit

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, soluția ce urmează să fie pronunțată în cauza de față este cea de respingere a excepției ca devenită inadmisibilă.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Timișoara - Secția I de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 11.418/30/2013.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția I de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 aprilie 2016.