Decizia nr. 238/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 84 și art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal, excepție ridicată de Dimitrie Crăciun în Dosarul nr. 694/59/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.425D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece dreptul de a conduce autovehicule nu este un drept fundamental care să justifice analiza compatibilității sale cu exigențele art. 53 din Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 23 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 694/59/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 84 și art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal, excepție ridicată de Dimitrie Crăciun într-o cauză având ca obiect soluționarea unui apel formulat împotriva sentinței penale prin care a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că exercițiul dreptului de a conduce autovehicule poate fi restrâns pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, dacă anterior, pe durata efectuării urmăririi penale și a administrării procedurii judiciare, exercițiul dreptului de a conduce autovehicule a fost deja restrâns, iar această perioadă de timp nu se deduce din durata termenului de supraveghere.

6. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece ingerința generată de măsura dispusă față de inculpat, constând în obligația ca pe durata termenului de supraveghere să nu conducă nicio categorie de autovehicule, nu vizează un drept fundamental.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul unei persoane de a conduce autovehicule nu reprezintă un drept fundamental și rămâne la latitudinea legiuitorului modul în care înțelege să interzică exercitarea acestui drept. De altfel, restrângerea apare ca fiind rezonabilă și necesară într-o societate democratică pentru apărarea ordinii și desfășurarea instrucției penale.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale, deoarece dispozițiile art. 53 din Constituție se aplică doar în cadrul restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale și nu restrângerii exercițiului oricărui drept subiectiv, chiar dacă izvorăște dintr-un act normativ.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 84 cu denumirea marginală Termenul de supraveghere și art. 85 alin. (2) lit. g) cu denumirea marginală Măsurile de supraveghere și obligațiile, ambele din Codul penal, care au următorul conținut:

- Art. 84 din Codul penal: "(1) Termenul de supraveghere este de 2 ani și se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.

(2) Pe durata termenului de supraveghere, persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță.";

- Art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal: "(2) Instanța poate impune persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe dintre următoarele obligații: [...]

g) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanță;".

13. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 53 referitor la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției critică dispozițiile legale ale art. 84 și art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal, deoarece, în dezacord cu prevederile art. 53 din Constituție, restrâng dreptul de a conduce autovehicule.

15. Așa fiind, din analiza exigențelor art. 53 din Legea fundamentală, rezultă că una dintre condițiile care trebuie îndeplinite pentru a fi valabilă restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți constă în domeniul de aplicare, respectiv acesta să vizeze doar drepturi fundamentale și nu orice drepturi subiective de natură legală sau convențională. Or, câtă vreme dreptul de a conduce autovehicule nu este un drept fundamental, atunci prevederile art. 53 din Constituție nu sunt aplicabile cauzei (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 894 din 17 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 4 martie 2016, paragraful 29). În concluzie, excepția de neconstituționalitate astfel formulată este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dimitrie Crăciun în Dosarul nr. 694/59/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și constată că dispozițiile art. 84 și art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 aprilie 2016.