Decizia nr. 188/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 54 lit. h) și

art. 98 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Isae Babeu în Dosarul nr. 3.671/115/2014 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 829D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că își menține valabilitatea jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 13 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.671/115/2014, Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 lit. h) și

art. 98 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Isae Babeu într-o cauză având ca obiect anularea actului administrativ prin care Primarul comunei Luncavița, județul Caraș-Severin a dispus încetarea raportului de serviciu al acestuia.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că textele de lege criticate creează o situație discriminatorie pentru funcționarii publici condamnați la pedeapsa închisorii, raportat la alte categorii de persoane asimilate funcționarilor publici, respectiv consilierii locali și primarii, cărora, potrivit art. 9 alin. (2) lit. f) și

art. 15 alin. (1) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, le încetează de drept mandatul înainte de expirarea duratei normale a acestuia doar atunci când are loc condamnarea printr-o hotărâre judecătorească definitivă la o pedeapsă privativă de libertate.

6. Discriminarea provine și din faptul că textele de lege criticate nu disting încetarea de drept a raportului de serviciu în funcție de modalitatea de executare a pedepsei, astfel că, pentru funcționarii publici, raportul de serviciu încetează de drept și în situația în care se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare, perioadă în care este suspendată și executarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Susține că legea oferă privilegii anumitor categorii de persoane asimilate funcționarului public, respectiv primarilor și consilierilor locali, în contradicție cu art. 16 alin. (1) din Constituție.

7. Mai arată că prevederile menționate din

Legea nr. 393/2004

nu disting cu privire la categoria de infracțiuni care ar putea determina încetarea de drept a mandatului înainte de termen, ci numai cu privire la modul de executare a pedepsei. În schimb, textele de lege criticate stabilesc și infracțiunile care au drept consecință interdicția de a ocupa o funcție publică, ceea ce este discriminatoriu în condițiile în care și Curtea Constituțională a statuat că suspendarea executării pedepsei accesorii nu este de natură a vătăma în vreun fel drepturile persoanei condamnate.

8. Autorul excepției precizează că textele de lege criticate i-au creat o situație discriminatorie față de alte persoane asimilate funcționarilor publici care, potrivit legii, pot exercita în continuare atribuțiile autorității publice chiar fiind condamnate la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată condiționat.

9. De asemenea, în opinia sa, prevederile de lege criticate sunt în contradicție cu cele statuate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 1.511 din 15 noiembrie 2011 , în sensul că, pedeapsa accesorie fiind suspendată pe durata termenului de încercare, condamnatul poate fi ales în autorități publice ori în funcții elective publice sau poate ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

10. Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, menționând, în acest sens, că principul egalității nu înseamnă uniformitate, astfel că la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Arată că, în interiorul categoriei vizate de texul criticat niciun individ nu se bucură de un regim mai favorabil față de alte persoane care au săvârșit același tip de infracțiuni. Egalitatea de tratament nu poate fi examinată prin compararea regimului sancționator aplicabil diferitelor tipuri de persoane aflate în situații juridice diferite, întrucât fiecare prezintă specificitățile sale, fiind firesc să nu existe o identitate în ceea ce privește stabilirea sancțiunilor pentru funcționarii publici raportat la aleșii locali.

11. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că în jurisprudența Curții Constituționale se subliniază că principiul egalității nu semnifică uniformitate, la situații diferite putând exista un tratament juridic diferit. Or, egalitatea de tratament nu poate fi examinată prin compararea regimului sancționator aplicabil diferitelor tipuri de persoane aflate în situații juridice diferite, întrucât fiecare prezintă specificitățile sale, fiind firesc să nu existe identitate în ce privește stabilirea sancțiunilor pentru funcționarii publici.

13. Avocatul Poporului consideră că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate, măsura încetării raportului de serviciu aplicându-se tuturor funcționarilor publici aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale. Arată, totodată, că specificul atribuțiilor pe care le presupune exercitarea fiecărei funcții în parte nu permite realizarea unei comparații cu aleșii locali.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 54 lit. h) și

art. 98 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 54 lit. h): "(1) Poate ocupa o funcție publică persoana care îndeplinește următoarele condiții: (...)

h) nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, infracțiuni de corupție și de serviciu, infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției, infracțiuni de fals ori a unei infracțiuni săvârșite cu intenție care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice".

- Art. 98 alin. (1) lit. f): "(1) Raportul de serviciu existent încetează de drept: (...) f) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru o faptă prevăzută la art. 54 lit. h) ori s-a dispus aplicarea unei pedepse privative de libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii".

17. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție care instituie principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă, pentru început, că a fost ridicată în cursul soluționării cererii de anulare a dispoziției primarului comunei Luncavița privind încetarea raportului de serviciu al autorului excepției, ca urmare a condamnării acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 din Codul penal din 1969, la pedeapsa închisorii de 2 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și cu stabilirea unui termen de încercare de 4 ani. Potrivit Sentinței penale nr. 125 din 11 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, a fost dispusă față de autorul excepției și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) din Codul penal din 1969, constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

19. În continuare, Curtea reține că

art. 98 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999

stabilește unul dintre cazurile de încetare de drept a raportului de serviciu al funcționarului public. Astfel, potrivit textului menționat, raportul de serviciu existent încetează de drept la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus una dintre următoarele soluții: fie condamnarea pentru o faptă prevăzută la

art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999

(și anume infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, infracțiuni de corupție și de serviciu, infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției, infracțiuni de fals ori infracțiuni săvârșite cu intenție care ar face persoana în cauză incompatibilă cu exercitarea funcției publice), caz în care nu prezintă relevanță pedeapsa aplicată, importantă fiind doar stabilirea pe cale judecătorească a răspunderii penale a funcționarului public și condamnarea acestuia pentru una dintre infracțiunile enumerate; fie aplicarea unei pedepse privative de libertate, din formularea acestei a doua teze a textului înțelegându-se că legiuitorul a avut în vedere hotărâri definitive prin care s-a dispus aplicarea unei pedepse privative de libertate pentru săvârșirea oricărei infracțiuni prevăzute de Codul penal sau legile penale speciale.

20. Autorul excepției își fundamentează critica pe pretinsa inegalitate dedusă din compararea textelor de lege criticate cu prevederile art. 9 alin. (2) lit. f) și

art. 15 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali. Potrivit acestora, calitatea de consilier local, de consilier județean, de primar și, respectiv, de președinte al consiliului județean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, odată cu condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate. Așadar, în situația aleșilor locali, cauza încetării de drept a mandatului o reprezintă existența unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate, indiferent de infracțiunea săvârșită.

21. Curtea observă, din compararea celor două texte de lege, că, în ce privește funcționarul public, raportul de serviciu încetează pentru același motiv ca și cel pentru care încetează mandatul alesului local, și anume condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate, indiferent de infracțiunea săvârșită și, în plus, atunci când a intervenit condamnarea pentru anumite infracțiuni, respectiv infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, infracțiuni de corupție și de serviciu, infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției, infracțiuni de fals ori a unei infracțiuni săvârșite cu intenție care l-ar face incompatibil cu exercitarea funcției publice, indiferent de pedeapsa aplicată pentru săvârșirea acestora.

22. Față de critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că principiul egalității în drepturi a cetățenilor nu presupune uniformitate, astfel că, dacă unor situații egale trebuie să le corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, sau

Decizia nr. 755 din 5 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 10 februarie 2016). Or, în cauza de față, între cele două categorii de persoane între care autorul excepției face comparație, respectiv funcționarii publici și aleșii locali, există diferențe esențiale, neaflându-se în aceeași situație, care să justifice un tratament juridic identic sau similar.

23. Astfel, potrivit

art. 2 din Legea nr. 188/1999 , funcționarii publici desfășoară activități care implică exercitarea unor prerogative de putere publică. Atribuțiile și responsabilitățile acestora sunt stabilite în temeiul legii, cu scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome. Aceștia sunt numiți în funcție printr-un act administrativ unilateral emis de o autoritate sau instituție publică, ca urmare a promovării unui concurs, fiind selectați pe criterii de competență profesională. Spre deosebire de funcționarii publici, aleșii locali exercită un mandat obținut prin votul electoratului, încredințat acestora în mod direct de către comunitatea din localitățile în care au candidat, în considerarea programului politic pe care aceștia l-au susținut și al obiectivelor concrete pe care și le-au fixat și pe care s-au angajat să le transpună în practică. Mai mult, astfel cum se precizează în

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 , funcționarul public își desfășoară activitatea în folosul serviciului public pe care îl deservește, în interesul cetățenilor, precum și al autorităților și instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală. În schimb, alesul local se află în serviciul colectivității locale, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 3 alin. (2) și

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 .

24. În esență, regimul juridic al funcționarilor publici este guvernat de dreptul administrativ, pe când cel al aleșilor locali are caracter de drept constituțional, fiind nominalizat expres în Legea fundamentală, în secțiunea dedicată administrației publice locale. Potrivit art. 121 alin. (1) și (2) din Constituție, consiliile locale și primarii sunt autorități alese ale administrației publice, prin care se realizează autonomia locală în comune și în orașe și care rezolvă treburile publice în aceste unități administrativ-teritoriale.

25. Din cele precizate rezultă natura juridică distinctă a celor două categorii de persoane, care justifică instituirea unor regimuri juridice diferite. Mai mult, în jurisprudența sa, reprezentată, de exemplu, de

Decizia nr. 215 din 17 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 10 aprilie 2009, Curtea a observat că stabilirea unei diferențe de tratament juridic care să conducă la concluzia existenței unei inegalități nu poate fi analizată prin compararea unor situații fundamental diferite, așa cum sunt și cele la care face referire autorul prezentei excepții.

26. Curtea subliniază că diferența considerabilă provine din faptul că dobândirea calității de ales local reprezintă rezultatul voinței colective, expresie a votului egal, direct, secret și liber exprimat de cetățenii unei anumite comunități locale. Funcționarul public este numit în funcție printr-un act de putere de către o autoritate publică, legitimitatea acestuia fiind consecința calităților profesionale dovedite prin concurs, spre deosebire de alesul local căruia, așa cum s-a arătat, îi conferă legitimitate votul popular.

27. În ce privește prevederile de lege criticate în cauza de față, este de observat că, la fel ca în cazul celor analizate de Înalta Curte, nu fac nicio distincție după cum pentru săvârșirea infracțiunii se dispune executarea pedepsei privative de libertate sau suspendarea executării acesteia. Or, nici această lipsă de diferențiere nu conduce la vreo discriminare față de categoria aleșilor locali, care, astfel cum s-a precizat mai sus, prezintă caracteristici diferite față de funcționarii publici.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Isae Babeu în Dosarul nr. 3.671/115/2014 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 54 lit. h) și

art. 98 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 aprilie 2016.