Decizia nr. 264/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru și ale art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Luca Lucian Zaharia în Dosarul nr. 5.662/260/2013 al Tribunalului Bacău - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 998D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că își menține valabilitatea jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 1 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.662/260/2013, Tribunalul Bacău - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru și ale art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Luca Lucian Zaharia întro cauză având ca obiect soluționarea apelului declarat împotriva unei încheieri pronunțate de Judecătoria Moinești prin care a fost admisă în parte cererea de restituire a taxei judiciare de timbru și s-a dispus restituirea a jumătate din cuantumul taxei judiciare de timbru achitate pentru introducerea unei cereri de chemare în judecată care a fost anulată ca urmare a necomplinirii lipsurilor semnalate de instanță.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale întrucât, indiferent de complexitatea cererii de chemare în judecată, impun instanțelor să o anuleze, fără a da reclamantului posibilitatea reală de a-și spune opinia cu privire la solicitarea instanței de completare a cererii. Textul de lege apare ca un formalism excesiv de rigid, aducând atingere dreptului la apărare și restrângând accesul la justiție. Anularea cererii poate conduce și la prescripția dreptului la acțiune, atunci când dreptul vizat este afectat de un termen, precum și la pierderea taxelor judiciare de timbru. În ce privește

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , autorul excepției arată că în preambulul acesteia nu se justifică în niciun fel taxele mari pe care justițiabilii trebuie să le suporte, nu are în vedere un interes public și nici o situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată. Precizează că, atunci când aplică prevederile

art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , judecătorul nu desfășoară o activitate jurisdicțională, ci una de administrare a dosarului. Restituirea doar a jumătate din taxele judiciare de timbru plătite ar constitui o îmbogățire fără just temei și un abuz în ce privește drepturile părților litigante.

6. Tribunalul Bacău - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precizează că etapa verificării și regularizării cererii de chemare în judecată urmărește asigurarea conformității acesteia cu cerințele de fond și de formă prevăzute de lege, în scopul asigurării unei sesizări reglementare a instanței de judecată, fără să contravină dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. În ce privește prevederile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , arată că legiuitorul a urmărit o mai mare responsabilizare a părților, decongestionarea instanțelor de cauzele care, în realitate, sunt lipsite de element litigios sau, după caz, pentru soluționarea cărora părțile pot să aleagă alte metode alternative de soluționare a litigiului. Consideră totodată că nu pot fi reținute nici criticile referitoare la pretinsa neconstituționalitate extrinsecă a ordonanței de urgență.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile

art. 45 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, și cele ale art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012.

12. În vederea stabilirii corecte a obiectului excepției de neconstituționalitate, Curtea observă, în ce privește prevederile criticate din Codul de procedură civilă, că, ulterior sesizării sale cu soluționarea acesteia, actul normativ menționat a fost din nou republicat, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, textul de lege criticat regăsindu-se, cu același conținut normativ, în art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă. De asemenea, din motivarea excepției rezultă că autorul acesteia vizează și dispozițiile art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, astfel că și acestea urmează să fie examinate de Curtea Constituțională.

13. În ce privește prevederile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , Curtea observă că acestea enumeră situațiile în care se restituie sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru. Dintre toate acestea, ținând cont de obiectul cauzei în soluționarea căreia a fost ridicată excepția, constată că, în realitate, sunt criticate dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi și alin. (2) din ordonanța de urgență menționată. Astfel, din examinarea dosarului rezultă că excepția a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului declarat împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Moinești prin care a fost admisă în parte cererea de restituire a taxei judiciare de timbru ca urmare a anulării cererii de chemare în judecată introduse de autorul prezentei excepții, anulare determinată de faptul că reclamantul nu a dat curs solicitării instanței de completare a acesteia prin anexarea anumitor documente doveditoare.

14. Față de cele mai sus reținute și având în vedere că autorul excepției formulează și critici de neconstituționalitate extrinsecă referitoare la condițiile adoptării unei ordonanțe de urgență, Curtea conchide că obiect al excepției îl reprezintă dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

în ansamblul său și, în special, cele ale art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi și alin. (2) din aceasta, precum și prevederile art. 200 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă, care au următoarea redactare:

- Art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi și alin. (2) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 :

"(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: (...)

d) când acțiunea corect timbrată a fost anulată în condițiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă (...).

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. d), e) și i) se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proporțional cu admiterea contestației. În cazul prevăzut la alin. (1) lit. h) se restituie jumătate din taxa plătită, indiferent de modalitatea în care a fost soluționat procesul, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.";

- Art. 200 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă:

"(3) Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3).

(4) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii."

15. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, sunt încălcate dispozițiile din Constituție cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) care consacră dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare și art. 115 alin. (4) care stabilește condițiile în care Guvernul poate emite ordonanțe de urgență. De asemenea, prin raportare la dispozițiile art. 20 din Constituție referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, invocă prevederile art. 6 paragraful 1 care statuează cu privire la dreptul la un proces echitabil cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit prevederilor art. 200 din Codul de procedură civilă, completul căruia i s-a repartizat cauza verifică, la primirea cererii de chemare în judecată, dacă aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de lege. Atunci când constată că este neconformă, comunică reclamantului în scris lipsurile, punându-i totodată în vedere necesitatea regularizării cererii în termen de 10 zile de la primirea comunicării. În cazul nerespectării acestui termen, instanța urmează să anuleze cererea de chemare în judecată prin încheiere dată în camera de consiliu, cu consecința dezînvestirii completului de judecată de cererea informă. Procedura regularizării cererii introductive este obligatorie, instanța de judecată manifestându-și rolul activ în asigurarea accesului efectiv la justiție al titularului cererii prin înștiințarea acestuia cu privire la lipsurile cererii introductive.

17. În jurisprudența sa, reprezentată, de exemplu, de

Decizia nr. 410 din 3 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 30 iulie 2014,

Decizia nr. 479 din 21 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2014, sau

Decizia nr. 580 din 29 septembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 5 noiembrie 2015, paragraful 18, Curtea a constatat că, de vreme ce procedura criticată nu privește însăși judecarea pe fond a cererii introductive, dispozițiile criticate nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil sau dreptul la apărare, întrucât procedura specială vizată nu se referă la fondul cauzelor, respectiv la drepturile civile, cum cere art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci numai la aspectele de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părților (a se vedea în acest sens și

Decizia nr. 708 din 27 noiembrie 2014 , paragraful 23, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015). De altfel, mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili prin lege procedura de judecată.

18. Curtea a mai statuat că procedura prevăzută de dispozițiile legale criticate reprezintă opțiunea legiuitorului și are drept scop remedierea unor lipsuri ale acțiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194-197 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul a dorit disciplinarea părților din proces și, în acest fel, respectarea principiului celerității și a dreptului la un proces echitabil. Curtea a mai reținut că procedura regularizării cererii introductive are rolul de a degreva instanțele de judecată de cereri incomplete, fiind de natură a pregăti judecata sub toate aspectele sale.

19. În ce privește criticile referitoare la constituționalitatea dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

în ansamblul său, Curtea a mai examinat conformitatea acestui act normativ cu exigențele constituționale cuprinse în art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Astfel, prin mai multe decizii, ca, de exemplu,

Decizia nr. 567 din 15 septembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 29 octombrie 2015,

Decizia nr. 7 din 15 ianuarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2015, și

Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015, Curtea a reținut că, în nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , legiuitorul delegat a subliniat că modificarea cadrului legal de desfășurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum și punerea în aplicare a noilor instituții adoptate prin Codul civil au impus revizuirea urgentă a legislației și în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuia să reflecte noua structură și dinamică a procesului civil, noile garanții procedurale acordate părților pentru asigurarea unui proces echitabil, precum și acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, pregătirea personalului din sistemul judiciar etc. Prin urmare, Curtea a apreciat că aspectele menționate în nota de fundamentare, precum și în preambulul actului normativ criticat vizează un interes public și constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată și pentru care s-a impus adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanței de urgență, cu respectarea art. 115 alin. (4) din Constituția României.

20. În ce privește susținerea potrivit căreia restituirea parțială s-ar constitui într-o îmbogățire fără just temei a statului, Curtea constată că nu poate reține nici această critică. Astfel cum prevede

art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului. Așadar, judecătorul urmează să aprecieze care este cuantumul sumei care va fi reținută, corespunzător, în funcție de specificitatea cauzei și a activităților desfășurate până la momentul la care acesta constată că devine aplicabil vreunul dintre cazurile de restituire, integrală sau parțială, a sumei plătite de reclamant cu titlu de taxă judiciară de timbru.

21. Totodată, Curtea reiterează cele statuate în jurisprudența sa, în sensul că accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului ( Decizia nr. 109 din 1 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2011,

Decizia nr. 1.072 din 16 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010,

Decizia nr. 494 din 6 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, sau

Decizia nr. 845 din 28 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007). De asemenea, Curtea a reținut că, atunci când timbrarea acțiunii este o cerință imperativă a legii, judecătorul nu poate soluționa o cerere fără a constata în prealabil valabilitatea efectuării plății taxei de timbru aferente valorii obiectului cererii de chemare în judecată ( Decizia nr. 144 din 7 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013).

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Luca Lucian Zaharia în Dosarul nr. 5.662/260/2013 al Tribunalului Bacău - Secția I civilă și constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său și, în special, cele ale art. 45 alin. (1) lit. d) teza întâi și alin. (2) din aceasta, precum și cele ale art. 200 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 mai 2016.