Decizia nr. 313/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1), art. 7-9, art. 10 lit. g), art. 11, art. 12 alin. (2), art. 13 alin. (2), art. 16^1 alin. (1) și (2), art. 30 alin. (2), art. 32 lit. c), d), f)-h) și j), art. 33 lit. f) și art. 37 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, precum și a celor ale art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Decizia nr. 202/2013 18 aprilie 2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor titlului VII - Regimul sta…
Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader
- judecător
Benke Karoly
- magistrat-asistent-șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1), art. 7-9, art. 10 lit. g), art. 11, art. 12 alin. (2), art. 13 alin. (2), art. 16^1 alin. (1) și (2), art. 30 alin. (2), art. 32 lit. c), d), f)-h) și j), art. 33 lit. f) și
art. 37 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000
privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, precum și a celor ale
art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Maria Marchidann în Dosarul nr. 4.410/2/2014 al Curții de Apel București- Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.217D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, întrucât expertul tehnic judiciar prestează un serviciu de interes public, fiind învestit, în acest sens, de o autoritate publică, respectiv Ministerul Justiției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 19 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 4.410/2/2014, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1), art. 7-9, art. 10 lit. g), art. 11, art. 12 alin. (2), art. 13 alin. (2), art. 16^1 alin. (1) și (2), art. 30 alin. (2), art. 32 lit. c), d), f)-h) și j), art. 33 lit. f) și
art. 37 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000
privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, precum și a celor ale
art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Maria Marchidann într-o cauză având ca obiect soluționarea apelurilor formulate împotriva unei sentințe pronunțate de Tribunalul București prin care pârâtul Municipiul București, prin primar general, a fost obligat să emită în favoarea reclamantei o dispoziție de acordare de măsuri compensatorii în limita sumei de 24.556 RON în condițiile
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele legale criticate din
Ordonanța Guvernului nr. 2/2000
dau liber arbitru Ministerului Justiției de a reglementa și de a continua reglementarea activității birourilor locale pentru expertize judiciare tehnice și contabile în afara standardelor și normelor Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România. De asemenea, se consideră că
art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013
este contrar art. 16 din Constituție.
6. Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.
7. Raportat la textele legale criticate din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 se arată că reglementarea distinctă a activității de expertiză tehnică judiciară se explică prin aceea că expertul tehnic judiciar exercită un serviciu de interes public, serviciu pentru care a fost învestit de către o autoritate publică, și anume Ministerul Justiției.
8. Cu privire la
art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 , se arată că actul normativ menționat constituie modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, instanța de la Strasbourg a lăsat statului român o marjă de apreciere în privința mijloacelor prin care să îndeplinească obligațiile juridice impuse și să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. În privința modalității de calcul al despăgubirilor, incident este principiul tempus regit actum, iar modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului cu respectarea art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție.
9. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 4 alin. (1), art. 7-9, art. 10 lit. g), art. 11, art. 12 alin. (2), art. 13 alin. (2), art. 16^1 alin. (1) și (2), art. 30 alin. (2), art. 32 lit. c), d), f)-h) și j), art. 33 lit. f) și
art. 37 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000
privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000, și
art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Având în vedere criticile de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate sunt criticate dispozițiile art. 4 alin. (1), art. 7-9, art. 10 lit. g), art. 11, art. 12 alin. (2), art. 13 alin. (2), art. 16^1 alin. (1) și (2), art. 30 alin. (2), art. 32 lit. c), d), f)-h) și j), art. 33 lit. f) și
art. 37 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 , precum și a celor ale
art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013
referitoare la abrogarea dispozițiilor legale privind evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Articolul 50
lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013
prevede că "La data intrării în vigoare a prezentei legi: [...] b) orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în
Legea nr. 10/2001 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă", în timp ce dispozițiile criticate din
Ordonanța Guvernului nr. 2/2000
au următorul conținut normativ:
- Art. 4 alin. (1): "(1) În scopul coordonării și îndrumării, din punct de vedere administrativ și metodologic, precum și al controlului activității de expertiză tehnică judiciară, în cadrul Ministerului Justiției funcționează Biroul central pentru expertize tehnice judiciare.";
- Art. 7: "Calitatea de expert tehnic judiciar se dobândește pe bază de examen, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 10.";
- Art. 8: "Examenul de expert tehnic judiciar se organizează de Ministerul Justiției și are scopul de a verifica nivelul cunoștințelor viitorilor experți în specialitatea pentru care candidează, gradul de însușire a actelor normative referitoare la specialitatea respectivă, a dispozițiilor din codurile de procedură civilă și penală referitoare la expertiză și din alte acte normative care reglementează activitatea de expertiză tehnică judiciară, drepturile și obligațiile experților.";
- Art. 9: "Examenul și interviul pentru atribuirea calității de expert tehnic judiciar și testarea profesională a specialiștilor care efectuează expertize tehnice judiciare se organizează de către Ministerul Justiției și se desfășoară potrivit regulamentului aprobat prin ordin al ministrului justiției.";
- Art. 10 lit. g): "(1) Dobândește calitatea de expert tehnic judiciar persoana care îndeplinește următoarele condiții: [...]
g) a fost declarat reușit la examenul organizat în acest scop";
- Art. 11: "(1) Persoana care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 10 este înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari, întocmit, pe specialități și pe județe, de Biroul central pentru expertize tehnice judiciare.
(2) Calitatea de expert tehnic judiciar și specializarea acestuia se dovedesc cu autorizația de expert tehnic judiciar, eliberată de Biroul central pentru expertize judiciare din Ministerul Justiției.
(3) Tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari, cu datele de identificare, întocmit pe specialități și pe județe, în funcție de domiciliul acestora, se publică anual pe pagina de internet a Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești și se transmite birourilor locale pentru expertize judiciare tehnice și contabile din cadrul tribunalelor.";
- Art. 12 alin. (2): "(2) Dobândirea calității de expert tehnic judiciar în condițiile alin. (1) are loc cu susținerea unui interviu organizat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, care are drept scop verificarea gradului de însușire a dispozițiilor din codurile de procedură civilă și penală referitoare la expertiză, precum și a prevederilor din alte acte normative care reglementează activitatea de expertiză tehnică judiciară, precum și drepturile și obligațiile experților";
- Art. 13 alin. (2): "(2) Persoanele prevăzute la alin. (1), selecționate de Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, la propunerea instanțelor judecătorești, după testare vor fi ținute într-o evidență nominală specială. Testarea specialiștilor se face prin interviu și constă în verificarea gradului de însușire a actelor normative referitoare la domeniul respectiv, a dispozițiilor din codurile de procedură civilă și penală cu privire la expertiză și din alte acte normative care reglementează activitatea de expertiză tehnică judiciară, drepturile și obligațiile experților."
- Art. 16^1 alin. (1) și (2): "(1) Calitatea de expert tehnic judiciar se suspendă pentru motive temeinice, precum și în caz de incompatibilitate a acestuia, potrivit legii.
(2) Suspendarea, respectiv încetarea suspendării calității de expert tehnic judiciar, se poate dispune de către Biroul central pentru expertize judiciare, la cererea motivată a expertului sau din oficiu, motivat.";
- Art. 30 alin. (2): "(2) Expertul tehnic extrajudiciar poate efectua numai expertize tehnice extrajudiciare în specialitatea pentru care a fost atestat, la solicitarea persoanelor fizice și juridice.";
- Art. 32: "Biroul central pentru expertize tehnice judiciare are următoarele atribuții: [...]
c) ia măsurile necesare pentru întocmirea tabelului nominal și a listei nominale cuprinzând experții tehnici judiciari, respectiv specialiștii care pot efectua expertize tehnice judiciare și pentru comunicarea acestora birourilor locale pentru expertize tehnice judiciare;
d) organizează desfășurarea examenului și interviului pentru atribuirea calității de expert tehnic judiciar; [...]
f) studiază practica de efectuare a expertizelor tehnice judiciare, în vederea generalizării celor mai eficiente metode de efectuare a acestora;
g) organizează activitatea de perfecționare a pregătirii experților tehnici judiciari și a specialiștilor;
h) îndrumă metodologic și ia măsuri pentru îmbunătățirea calității expertizelor; [...]
j) exercită atribuțiile prevăzute în prezenta ordonanță privind stabilirea și sancționarea abaterilor săvârșite de experții tehnici judiciari.";
- Art. 33 lit. f): "Birourile locale pentru expertize judiciare tehnice și contabile au următoarele atribuții: [...]
f) acordă sprijin Biroului central pentru expertize tehnice judiciare din cadrul Ministerului Justiției în organizarea examenului de expert tehnic judiciar și în selecționarea specialiștilor;";
- Art. 37: "Persoanele care au dobândit calitatea de expert tehnic în condițiile
privind expertiza contabilă și expertiza tehnică sau în baza altor acte normative își păstrează această calitate, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a)-f)."
13. Autorul excepției de neconstituționalitate invocă în susținerea acesteia dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 21 privind accesul liber la justiție.
14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că
Ordonanța Guvernului nr. 24/2011
privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 2 septembrie 2011, reglementează activitatea de evaluare, precum și modalitatea de organizare și funcționare a profesiei de evaluator autorizat [art. 1]. Activitatea de evaluare poate fi desfășurată numai de persoanele ce au calitatea de evaluator autorizat, dobândită în condițiile acestei ordonanțe, care sunt înscrise în Tabloul Uniunii și dovedesc aceasta cu legitimația de membru sau autorizația valabilă la data evaluării [art. 12 alin. (1) teza întâi]. Rapoartele de evaluare se elaborează la solicitarea oricărei persoane fizice sau juridice, de drept public ori privat [art. 2 alin. (4)].
15. În schimb,
Ordonanța Guvernului nr. 2/2000
privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară reglementează activitatea de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, precum și modul de dobândire a calității de expert tehnic [art. 1 alin. (1)]. Examenul și interviul pentru atribuirea calității de expert tehnic judiciar și testarea profesională a specialiștilor care efectuează expertize tehnice judiciare se organizează de către Ministerul Justiției și se desfășoară potrivit regulamentului aprobat prin ordin al ministrului justiției [art. 9]. Persoana care a dobândit calitatea de expert judiciar este înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari, întocmit, pe specialități și pe județe, de Biroul central pentru expertize tehnice judiciare [art. 11 alin. (1)], birou care funcționează în cadrul Ministerului Justiției [art. 4 alin. (1)]. Expertiza extrajudiciară se realizează, de asemenea, în condițiile
Ordonanței Guvernului nr. 2/2000 , iar organizarea examenului în vederea atribuirii calității de expert tehnic extrajudiciar și eliberarea legitimației de expert tehnic extrajudiciar revin ministerelor și altor instituții centrale, fiecare în domeniul său de specialitate, stabilit conform legii [art. 27].
16. Potrivit art. 330 alin. (1) și art. 331 alin. (1) din Codul de procedură civilă, când, pentru lămurirea unor situații de fapt instanța judecătorească încuviințează expertiza, aceasta va numi unul sau 3 experți, numirea făcându-se de pe lista întocmită și comunicată de către biroul local de expertiză. Experții, potrivit aceluiași art. 331 alin. (1), sunt persoanele înscrise în evidența biroului menționat și care sunt autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare. Cu alte cuvinte, Codul de procedură civilă impune exigența ca expertizele judiciare să fie efectuate de persoane autorizate potrivit legii care să fie înscrise în evidența biroului local.
17. Având în vedere actele normative anterior menționate, Curtea constată că expertiza întocmită de expertul tehnic judiciar este un mijloc de probă ce vizează procesul civil [art. 250 din Codul de procedură civilă]. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că procesul civil constituie activitatea desfășurată de instanță, părți, organe de executare și alte persoane sau organe care participă la înfăptuirea de către instanțele judecătorești a justiției în cauzele civile, în vederea realizării sau stabilirii drepturilor și intereselor civile deduse judecății și executării silite a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii ( Decizia nr. 458 din 31 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, sau
Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016). Expertiza este un mijloc de probă strict reglementat de Codul de procedură civilă, fiind realizată de experți calificați drept persoane care participă la înfăptuirea de către instanțele judecătorești a justiției în cauzele civile. Legiuitorul are competența exclusivă de a stabili sfera persoanelor care participă la înfăptuirea justiției de către instanțele judecătorești din punct de vedere al efectuării expertizei, precum și condițiile de acces în profesia menționată, condiții care trebuie să asigure certitudinea îndeplinirii actului profesional la un standard ridicat. Reglementarea criticată nu face altceva decât să stabilească aceste condiții necesar a fi îndeplinite de persoanele care doresc dobândirea calității de expert judiciar. Faptul că Biroul central pentru expertize tehnice judiciare funcționează în cadrul Ministerului Justiției și îndrumă metodologic activitatea experților demonstrează preocuparea legiuitorului ca acest corp de experți să fie sub autoritatea statului, fără ca actul profesional al expertului să fie cenzurat de minister. Mai mult, îndrumarea metodologică se constituie într-un instrument eficient în standardizarea expertizelor efectuate, ceea ce din nou denotă grija legiuitorului ca activitatea de expertiză să se desfășoare unitar. Constatările expertului se obiectivează în raportul de expertiză, mijloc de probă în procesul civil, acestea putând fi completate/lămurite/combătute potrivit art. 337 și 338 din Codul de procedură civilă.
18. În continuare, Curtea reține faptul că activitatea de evaluare prevăzută de
Ordonanța Guvernului nr. 24/2011
și activitatea de expertiză prevăzută de
Ordonanța Guvernului nr. 2/2000
sunt activități distincte, fiecare avându-și scopul precizat în actele normative care le reglementează. Calitatea de evaluator autorizat și cea de expert judiciar nu se suprapun, fiecare avându-și rolul său; de principiu, dobândirea uneia dintre cele două calități nu presupune automat și dobândirea celeilalte sau dobândirea uneia să fie premisa dobândirii celeilalte. Astfel cum s-a arătat, este de competența legiuitorului stabilirea condițiilor de acces în profesie, acesta, desigur, putând stabili, în funcție de opțiunea sa, dacă numai evaluatorii autorizați pot dobândi calitatea de expert tehnic judiciar sau invers. Însă, acest aspect nu este unul de constituționalitate, ci de opțiune și oportunitate legislativă.
19. În consecință, nu se poate reține existența vreunei discriminări între evaluatorii autorizați și experții tehnici judiciari în privința întocmirii raportului de expertiză. Cele două categorii de persoane nu sunt în situații juridice similare (unele realizează activități de evaluare la cererea oricărei persoane, pe când celelalte realizează activități de expertiză în cadrul unui proces civil), astfel încât diferența de tratament juridic aplicat acestora este justificată în mod obiectiv și rațional.
20. Cu privire la invocarea art. 21 din Constituție, Curtea constată că dispozițiile legale criticate asigură, din punct de vedere normativ, un grad ridicat de profesionalism în întocmirea raportului de expertiză, mijlocul de probă astfel realizat fiind, de principiu, un reper în lămurirea aspectelor de fapt ale cauzei. Raportul de expertiză întocmit de către experții tehnici judiciari este o garanție în sensul asigurării dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție.
21. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 , Curtea reține că acestea au mai format obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 180 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 24 iunie 2014, Curtea, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate formulată, a statuat că textul de lege nu face altceva decât să dea expresie celor reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, referitoare la obligația statului român de a implementa proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și de a adopta reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Or, textul de lege criticat reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, așa cum rezultă din expunerea de motive a
Legii nr. 165/2013 . În plus, Curtea a observat, având în vedere principiul tempus regit actum, că legiuitorul este în drept să stabilească modalitatea de calcul al despăgubirilor potrivit regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorității abilitate. Dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective (a se vedea în același sens și
Decizia nr. 568 din 16 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 16 decembrie 2014, paragraful 21,
Decizia nr. 20 din 21 ianuarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2015, paragraful 22,
Decizia nr. 310 din 28 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 17 iunie 2015, paragraful 22).
22. Curtea, prin
Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, paragrafele 42, 43 și 45, a mai reținut că prin hotărârea-pilot menționată a fost lăsată însă statului român o largă marjă de apreciere în privința mijloacelor prin care să îndeplinească obligațiile juridice impuse și să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. Tot astfel, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României (paragraful 127), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în cazul privării de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la convenție, imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de pe piață a bunului, cu condiția ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunțată în Cauza Lithgow și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 și următoarele].
23. În legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a observat că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege ( Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din data de 19 iunie 2013).
24. Neintervenind elemente noi de natură a reconsidera jurisprudența Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Marchidann în Dosarul nr. 4.410/2/2014 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 4 alin. (1), art. 7-9, art. 10 lit. g), art. 11, art. 12 alin. (2), art. 13 alin. (2), art. 16^1 alin. (1) și (2), art. 30 alin. (2), art. 32 lit. c), d), f)-h) și j), art. 33 lit. f) și
art. 37 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000
privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, precum și a celor ale
art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 17 mai 2016.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Benke Karoly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.