Decizia nr. 514/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 lit. z) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea "Costa Utilaje" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 559/57/2015 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.464D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece autoarea excepției este nemulțumită de prevederile criticate și solicită modificarea acestora. De asemenea, mai arată că prevederile criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 21 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 559/57/2015, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 lit. z) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea "Costa Utilaje" - S.R.L. din București într-o cauză întemeiată pe dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 .

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 21 alin. (1) și art. 129. Astfel, arată că principiul accesului liber la justiție consacrat de art. 21 alin. (1) din Constituție implică, printre altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se menționeze cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile procesuale, având în vedere că, în speța de față, chiar dacă este vorba de o "contestație", aceasta are caracterul unei căi de atac îndreptate împotriva unui act administrativ ce aduce vătămare operatorului economic. Menționează că în acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, prin care s-a statuat că "o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane, care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate, să își corecteze conduita", iar "cetățeanul trebuie să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în același timp, accesibilă și previzibilă" (a se vedea Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit).

7. Or, în cazul de față, deoarece textul a cărui neconstituționalitate se invocă nu este clar în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul pentru declararea căii de atac, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor și instanța de judecată sunt obligate să stabilească acest aspect în lipsa unei reglementări legale, ceea ce conduce la încălcarea art. 1 alin. (4) din Constituție. În acest context, având în vedere diferitele formule de calcul cu privire la momentul în care începe să curgă termenul de formulare a căii de atac (dacă actul administrativ este comunicat într-o zi de vineri, termen pe zile calendaristice, dacă se face sau nu referire la 365 de zile, dacă momentul în care începe să curgă termenul de formulare a căii de atac este o zi de sărbătoare legală etc.), susține că și lipsa din textul criticat a mențiunii cu privire la faptul că termenul se calculează pe ore, prin derogare de la dispozițiile art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, duce la situația în care justițiabilul se află în fața unui text normativ lipsit de precizie și claritate.

8. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu impietează asupra exercitării accesului liber la justiție. Așa cum rezultă din jurisprudența Curții Constituționale, accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește, fiind de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. Așadar, legiuitorul poate institui modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege.

9. Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens arată că, astfel cum reiese din analiza criticilor autoarei excepției de neconstituționalitate, aceasta, în realitate, solicită, pe de o parte, interpretarea normelor legale și, pe de altă parte, modificarea acestor norme, întrucât "nu este clar în ceea ce privește momentul la care începe să curgă termenul pentru declararea căii de atac" în materie. Față de acestea, menționează că instanța constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că nu poate analiza critici de neconstituționalitate ce urmăresc, în realitate, modificări legislative ale textelor legale în vigoare și care conțin propuneri de lege ferenda, deoarece controlul de constituționalitate semnifică verificarea conformității dispozițiilor legale criticate cu normele și principiile fundamentale invocate, în limita unor critici ce vizează evidențierea unui raport de contrarietate dintre acestea, și nu modificarea sau completarea textelor legale atacate în funcție de aprecierea subiectivă a autorului excepției. De asemenea, interpretarea și aplicarea normelor legale sunt apanajul exclusiv al instanțelor de judecată, precum și al instituțiilor chemate să aplice legea. De altfel, în măsura în care aceste norme ar fi de natură să creeze divergențe de interpretare și aplicare la nivelul instanțelor judecătorești, inclusiv prin coroborarea cu sistemul legislativ în vigoare, se poate face aplicarea dispozițiilor privind asigurarea unei practici judiciare unitare cuprinse în titlul III art. 514 și următoarele din Codul de procedură civilă.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 lit. z) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 337/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: [...]

z) zile - zilele calendaristice, în afara cazului în care se prevede expres că sunt zile lucrătoare. Termenul exprimat în zile începe să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului și se încheie la expirarea ultimei ore a ultimei zile a termenului; ziua în cursul căreia a avut loc un eveniment sau s-a realizat un act al autorității contractante nu este luată în calculul termenului. Dacă ultima zi a unui termen exprimat altfel decât în ore este o zi de sărbătoare legală, o duminică sau o sâmbătă, termenul se încheie la expirarea ultimei ore a următoarei zile lucrătoare."

14. Ulterior sesizării Curții Constituționale,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

a fost abrogată prin art. 238 lit. a) -

cap. VIII - Dispoziții tranzitorii și finale - din Legea nr. 98/2016

privind achizițiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016. Însă, având în vedere prevederile

art. 236 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 98/2016 , potrivit cărora "Procedurilor de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei legi li se aplică legea în vigoare la data inițierii procedurii de atribuire. (...) Contractele de achiziție publică/Acordurile-cadru încheiate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data când acestea au fost încheiate în tot ceea ce privește încheierea, modificarea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea acestora" și cele ale

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 101/2016

privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, potrivit cărora "Contestațiile/Cererile/Plângerile aflate în curs de soluționare la Consiliu/instanța de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să fie soluționate în condițiile și cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost depuse", precum și

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

15. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, astfel cum reiese din notele scrise ale autoarei excepției, sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 21 alin. (1) cu privire la posibilitatea oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime și art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. De asemenea, având în vedere motivarea autoarei excepției de neconstituționalitate cuprinsă în notele scrise, precum și

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reține ca temei constituțional și prevederile art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legii din Constituție.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate fac parte din cap. I - Dispoziții generale, secțiunea a 2-a - Definiții, care prevăd care este semnificația unor termeni și expresii utilizate în materia achizițiilor publice, astfel cum aceasta este reglementată la nivel legal prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 .

17. Din examinarea prevederilor

art. 3 lit. z) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , Curtea reține că acestea stabilesc faptul că termenul de "zile", de regulă, se referă la "zile calendaristice", iar, prin excepție, se referă la "zile lucrătoare", în măsura în care legea prevede o astfel de reglementare. Termenul exprimat în zile începe să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului și se încheie la expirarea ultimei ore a ultimei zile a termenului. Ziua în cursul căreia a avut loc un eveniment sau s-a realizat un act al autorității contractante nu este luată în calculul termenului.

18. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea excepției este nemulțumită, în primul rând, de textul a cărui neconstituționalitate o invocă, deoarece nu este clar în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul pentru declararea căii de atac.

19. Curtea observă că prevederile criticate nu pot fi interpretate și aplicate în mod particular și singular, ci sunt aplicate în procedura achizițiilor publice în coroborare cu alte prevederi legale, astfel cum este și în speța de față în care s-a reținut că litigiului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 271 alin. (1) și art. 256^2 alin. (1) lit. b) coroborate cu cele ale

art. 3 lit. z) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , în funcție de valoarea estimată a contractului de achiziție publică ce face obiectul contestației.

20. Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, spre exemplu prin

Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că accesul liber la justiție presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție, legiuitorul având competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești.

21. În ceea ce privește termenele procedurale, Curtea Constituțională a reținut că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21. Așadar, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept material sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu trebuie să conducă la o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar la o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură ( Decizia nr. 251 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006). De asemenea, instanța de contencios constituțional a statuat în numeroase cauze că principiul accesului liber la justiție consacrat de art. 21 din Legea fundamentală implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale.

22. Or, în ceea ce privește dispozițiile criticate în prezenta cauză, din coroborarea tuturor prevederilor legale aplicabile în materia achizițiilor publice reiese că modalitatea în care se calculează termenul în care poate fi depusă contestația împotriva rezultatului procedurii este clară și nu este de natură a aduce atingere prevederilor constituționale referitoare la calitatea legii.

23. Curtea constată că nu poate reține nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 și art. 129 din Constituție, deoarece legiuitorul a prevăzut, prin dispozițiile legale în materie, posibilitatea contestării actelor autorității contractante în procedura achizițiilor publice atât direct la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor sau pe calea dreptului comun, cât și în calea de atac, prin plângere formulată împotriva deciziei emise de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor la instanța de judecată - cap. IX - Soluționarea contestațiilor, secțiunea 8 - Căi de atac împotriva deciziilor Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, și a stabilit termenele în care se pot introduce contestațiile sau plângerile împotriva actelor autorității contractante. Astfel, potrivit art. 255, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante cu încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicțională, în condițiile acestei ordonanțe de urgență, sau în justiție, în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 284 din 27 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 21 mai 2012).

24. În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a prevederilor criticate în raport cu art. 1 alin. (4) coroborat cu art. 1 alin. (5) și art. 126 din Constituție, "ca urmare a faptului că textul nu este clar în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul pentru declararea căii de atac, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor și instanța de judecată sunt obligate să stabilească acest aspect în lipsa unei reglementări legale", Curtea constată că această critică nu este întemeiată. Prevederile criticate sunt tocmai o expresie a respectării principiului separației și echilibrului puterilor în stat, întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție, "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", iar "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

25. Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 lit. z) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, în raport cu prevederile constituționale invocate în susținerea excepției, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

26. Distinct de acestea, Curtea observă că autoarea excepției de neconstituționalitate, prin criticile aduse textului legal ce face obiectul controlului de constituționalitate, tinde și la modificarea și completarea acestora. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituționalitate".

27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea "Costa Utilaje" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 559/57/2015 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 3 lit. z) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 iulie 2016.