Decizia nr. 377/2003

Nicolae Popa - presedinte

Costica Bulai - judecator

Nicolae Cochinescu - judecator

Constantin Doldur - judecator

Kozsokar Gabor - judecator

Petre Ninosu - judecator

Serban Viorel Stanoiu - judecator

Lucian Stangu - judecator

Ioan Vida - judecator

Paula C. Pantea - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla solutionarea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 22, art. 23 lit. b), c) și i) și ale

art. 23^1 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizarii judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicata de Societatea Comerciala "Negravic Com" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 56/F/2002 al Tribunalului Suceava.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiata. Arata ca textele criticate pentru neconstitutionalitate, care permit substituirea, prin dispoziția judecatorului-sindic, a administratorului unei societăți comerciale cu un lichidator, nu încalcă dreptul de proprietate, care trebuie exercitat cu buna-credinta și în limitele stabilite de lege.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 24 martie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 56/F/2002, Tribunalul Suceava a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 22, art. 23 lit. b), c) și i) și ale

art. 23^1 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizarii judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicata de Societatea Comerciala "Negravic Com" - S.R.L. din Suceava într-o cauza având ca obiect procedura falimentului.

În motivarea excepției de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 22 și

art. 23 lit. b), c) și i) din Legea nr. 64/1995 , care permit substituirea, prin dispoziția judecatorului-sindic, a administratorului unei societăți comerciale cu terte persoane, respectiv cu lichidatori, lezeaza "dreptul legitim la asociere și la ocrotirea proprietății private". Arata ca lichidatorul, ca mandatar al debitorului, nu a fost desemnat ca atare de către adunarea generală a asociatilor și acționează contrar vointei debitorului. Art. 23^1 din lege prevede autentificarea prin încheierea judecatorului-sindic a actelor încheiate de lichidator, de și, potrivit

Legii nr. 36/1995 , "singurele persoane îndrituite în autentificarea actelor juridice în formele prescrise de legiuitor" sunt notarii publici. Considera ca dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 21, 51, art. 134 alin. (2) lit. a) și ale art. 135 alin. (1), (2), (3) și (6) din Constitutie, precum și reglementarilor din art. 6 paragrafele 1 și 2 din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale și din art. 1 din Primul protocol aditional la aceasta convenție.

Tribunalul Suceava apreciaza ca excepția ridicata nu este întemeiata, întrucât "desemnarea administratorilor judiciari ori a lichidatorilor, altii decât administratorii societatii, este realizata în scopul satisfacerii cererilor creditorilor, care nu au fost realizate de către conducerea societatii", iar autentificarea de către judecatorul-sindic a actelor încheiate de lichidator este prevăzută tocmai în beneficiul debitorului, pentru ca bugetul acestuia sa nu fie grevat și cu taxele și comisioanele notariale.

În conformitate cu dispozitiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicata.

Președintele Camerei Deputatilor considera ca sustinerile autorului excepției nu sunt întemeiate, deoarece ridicarea dreptului de a-și conduce activitatea se dispune față de debitorul aflat într-o situație în care nu exista posibilitatea de realizare a unui plan rational de activitate, iar desemnarea unui lichidator se impune "tocmai pentru înscrierea în normele constitutionale menite să asigure îndeplinirea obligației statului de a ocroti libertatea comerțului, concurenta loiala și condițiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, prevăzute la art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutia României"; dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 135 din Constitutie, având în vedere ca "dreptului de proprietate apartinând debitorului îi corespunde și obligația corelativa a exercitarii lui cu buna-credinta, iar nu în dauna creditorilor"; accesul la justiție este asigurat, chiar și hotarârile judecatorului-sindic putând fi atacate cu recurs; masurile pe care le poate dispune judecatorul-sindic nu sunt contrare reglementarilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale ori ale art. 1 din Primul protocol aditional; autentificarea prin încheierea judecatorului-sindic a actelor lichidatorului este o atributie legala prevăzută de

art. 10 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 64/1995 , fără a fi contrara vreunei norme constitutionale.

Guvernul apreciaza ca sustinerile autorului excepției sunt vadit neîntemeiate. Arata, în acest sens, ca scopul principal al

Legii nr. 64/1995

vizeaza acoperirea datoriilor pe care debitorul le-a acumulat față de creditorii săi, reglementând o procedură de executare silita la care participa toți creditorii. Lichidatorul este desemnat în momentul în care se constată că nu mai exista sanse de redresare a activității debitorului și ca este nevoie de transformarea în lichiditati a bunurilor din averea sa, iar "efectuarea operațiunilor de valorificare a bunurilor din averea societatii debitoare de către conducerea acesteia ar reprezenta o primă de încurajare pentru conducerile care au dat dovada de calități defectuoase în administrarea societatii și, prin urmare, ar agrava situația creditorilor, prin scaderea sumelor pe care acestia trebuie să le obtina". Prin dispozitiile legale criticate nu este încalcat dreptul de proprietate, drept care trebuie exercitat cu buna-credinta și în limitele stabilite de lege, ceea ce debitorul nu a facut. Aceste dispozitii legale nu contravin nici prevederilor constitutionale privind caracterul de economie de piața al economiei României, ci sunt menite sa întareasca acest caracter. Atributia judecatorului-sindic de a autentifica anumite acte nu este contrara prevederilor constitutionale, ci este prevăzută pentru asigurarea scaderii la minimum a cheltuielilor legate de administrarea procedurii.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepția de neconstitutionalitate ridicata.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor și Guvernului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozitiile

Legii nr. 47/1992 , retine urmatoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizata și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, sa solutioneze excepția de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul excepției de neconstitutionalitate îl constituie urmatoarele dispozitii ale

Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizarii judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificata și completata prin

Ordonanța Guvernului nr. 38/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002:

- Art. 22: "(1) În cazul în care dispune trecerea la faliment, judecatorul-sindic va desemna un lichidator, aplicându-se, în mod corespunzător, art. 17, 19, 20, 21 și art. 69 alin. (4).

(2) Atribuțiile administratorului înceteaza la momentul stabilirii atribuțiilor lichidatorului de către judecatorul-sindic.

(3) Poate fi desemnat lichidator și administratorul desemnat anterior.";

- Art. 23: "Principalele atribuții ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt: [...]

b) conducerea în tot sau în parte a activității debitorului;

c) introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor; [...]

i) vânzarea bunurilor din averea debitorului în conformitate cu prevederile prezentei legi;";

- Art. 23^1 : "(1) Actele încheiate de lichidator, pentru a caror validitate este necesară forma autentica, vor fi supuse autentificarii judecatorului-sindic.

(2) Judecatorul-sindic va pronunță o încheiere de autentificare, în baza careia actul va putea fi înscris în registrele de publicitate."

Potrivit sustinerilor autorului excepției, dispozitiile legale criticate sunt contrare urmatoarelor prevederi constitutionale și reglementari internationale:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apararea drepturilor, a libertatilor și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngradi exercitarea acestui drept.";

- Art. 51: "Respectarea Constituției, a suprematiei sale și a legilor este obligatorie";

- Art. 134 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;";

- Art. 135 alin. (1), (2), (3) și (6): "(1) Statul ocroteste proprietatea.

(2) Proprietatea este publică sau privată.

(3) Proprietatea publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale. [...]

(6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabila.";

- Art. 6 paragrafele 1 și 2 din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, ratificata de România prin

Legea nr. 30/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994;

- Art. 1 din Primul protocol aditional la Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale, referitor la protectia proprietății.

Examinând excepția de neconstitutionalitate și dispozitiile legale criticate, cu raportare la prevederile constitutionale și la reglementarile internationale invocate, Curtea retine urmatoarele:

Potrivit prevederilor

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , desemnarea lichidatorului are loc după trecerea la faza falimentului, după ce s-a constatat ca debitorul nu a putut prezenta nici un plan viabil și acceptabil de redresare economico-financiară, pentru a redeveni solvabil și pentru a satisface creantele creditorilor.

Lichidatorul, în exercitarea atribuțiilor sale legale, trebuie să apere, deopotriva, interesele legitime atât ale creditorilor, cât și ale debitorului, desfasurându-și activitatea sub controlul judecatorului-sindic și în mod transparent, cu participarea părților din proces.

Preluarea de către lichidator a conducerii, în tot sau în parte, a activității debitorului se impune pentru ca acesta s-a dovedit incapabil de a-și conduce activitatea în mod eficient, cât și pentru prevenirea producerii de noi pagube sau pierderi, în detrimentul satisfacerii creanțelor creditorilor.

În cazurile în care se constată că debitorul, cu rea-credinta, a încheiat acte frauduloase, transferuri cu caracter patrimonial sau alte operațiuni comerciale, susceptibile de a prejudicia drepturile creditorilor, anularea acestor acte trebuie ceruta în justiție pentru reîntregirea patrimoniului în scopul satisfacerii creditorilor, titularul unor asemenea acțiuni neputând fi altul decât lichidatorul.

Dacă debitorul, anterior deschiderii procedurii falimentului, nu a vândut bunurile din patrimoniul sau pentru achitarea datoriilor acumulate, aceasta vânzare trebuie facuta de lichidator, în condițiile legii, lichidarea patrimoniului mergând pâna la satisfacerea integrală a creanțelor.

Liberul acces la justiție nu poate fi considerat îngradit, întrucât este evident ca procesul, în care debitorul este parte, este în curs, acesta având și dreptul sa atace cu recurs hotarârile judecatorului-sindic.

Obligația constituțională a statului de a ocroti proprietatea, indiferent de titular și indiferent de forma acesteia, este una general valabila, atât pentru proprietatea debitorului, cât și pentru proprietatea și creantele creditorilor. Nimeni nu-și poate exercita dreptul de proprietate în mod abuziv, în paguba altora. În acest sens, art. 54 din Constitutie prevede că "Cetatenii români, cetatenii straini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertatile constitutionale cu buna-credinta, fără sa încalce drepturile și libertatile celorlalți".

Obligația statului de a asigura "libertatea comerțului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie" este, de asemenea, o obligație generală, ce trebuie îndeplinita fără privilegii și fără discriminari. Astfel, legea trebuie să apere și interesele legitime ale creditorilor.

Nici o dispoziție constituțională nu prevede dreptul sau competența exclusiva de a autentifica anumite acte, legiuitorul fiind în drept de a deroga printr-o lege de la reglementarile cuprinse într-o alta lege. Pe de altă parte, dreptul judecatorului-sindic de a autentifica prin încheiere actele încheiate de lichidator, prevăzut de

art. 23^1 din Legea nr. 64/1995 , este instituit tocmai în interesul debitorului, pentru a evita grevarea patrimoniului acestuia cu noi cheltuieli pentru taxe și onorarii.

Curtea constata ca nici una dintre dispozitiile legale criticate nu împiedica îndeplinirea, în cadrul procedurii falimentului, a cerințelor unui proces echitabil, prevăzute de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale. Cât priveste paragraful 2 al art. 6 din acelasi act normativ, acesta se referă la prezumtia de nevinovatie în cauzele penale și nu are, asadar, incidența în cauza de fața.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (3) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 22, art. 23 lit. b), c) și i) și ale

art. 23^1 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizarii judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicata de Societatea Comerciala "Negravic Com" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 56/F/2002 al Tribunalului Suceava.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în sedinta publică din data de 14 octombrie 2003.