Decizia nr. 147/2021
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 în ansamblul său
prezumat în vigoare
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Bianca Drăghici
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, modificate prin
art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Carmen Negrea în Dosarul nr. 7.668/3/2018 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.094D/2018.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.512D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, ridicată de Argentina Corina Haibach în Dosarul nr. 1.913/30/2018 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal.
4.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
5.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.512D/2018 la Dosarul nr. 1.094D/2018, care a fost primul înregistrat.
6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale și faptul că nu există temeiuri pentru reconsiderarea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
7.
Prin Încheierea din 12 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 7.668/3/2018, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, modificate prin
art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor.
8.
Prin Încheierea din 28 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.913/30/2018, Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor.
9.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantele Carmen Negrea și Argentina Corina Haibach în cadrul soluționării unor acțiuni de contencios administrativ având ca obiect anularea deciziilor emise de agențiile de plăți și inspecție socială prin care s-a stabilit cuantumul indemnizației de creștere a copilului în limita plafonului instituit prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017.
10.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin, în esență, că
art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 , așa cum a fost modificat prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 , este contrar
art. 115 alin. (4) din Constituție , întrucât nu exista o situație extraordinară și de urgență care să justifice modificarea acestor prevederi. Astfel, Guvernul a încălcat procedura constituțională pentru adoptarea unei ordonanțe de urgență și nu a respectat niciuna dintre condițiile prevăzute de
Legea fundamentală
pentru exercitarea delegării legislative, respectiv a adoptat actul normativ fără a exista o situație extraordinară care să fi justificat adoptarea unor măsuri cu un impact social major față de persoanele îndreptățite la indemnizația de creștere a copilului, cu un impact economic major față de angajamentele asumate de România în calitate de țară membră a Uniunii Europene; reglementarea acestor măsuri nu era sub presiunea unui termen pentru adoptarea în regim de urgență; urgența nu a fost motivată în cuprinsul ordonanței criticate. Condiția „urgenței“ nu trebuie interpretată în sens larg. În realitate, orice
modificare adoptată are și trebuie să aibă o motivare, expunere de motive, însă nevoia de modificare a legislației și urgența modificării sunt condiții distincte care trebuie îndeplinite cumulativ. Menținerea deficitului bugetar sub 3% nu este o situație extraordinară care să justifice adoptarea pe calea ordonanței de urgență a unor măsuri de diminuare a cheltuielilor bugetare. Nu se poate ca ordonanțele de urgență prin care se reduc cheltuielile bugetare să înlocuiască un program de guvernare eficient care să mențină deficitul bugetar sub 3%.
11.
Se afirmă că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că de esența cazului excepțional, care să justifice adoptarea unei ordonanțe de urgențe, este caracterul obiectiv, în sensul că existența sa nu depinde de voința Guvernului. Utilitatea reglementării, oportunitatea sau nevoia armonizării legislației naționale cu cea comunitară nu pot motiva urgența, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000 ,
Decizia nr. 255 din 11 mai 2005
și
Decizia nr. 109 din 9 februarie 2010 ).
12.
Se susține că prevederile legale criticate contravin
art. 15 alin. (2) din Constituție , întrucât se aplică retroactiv tuturor beneficiarilor, respectiv și celor cărora le-a fost stabilit dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului anterior emiterii
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 , prin care s-a stabilit plafonul maxim de 8.500 lei. Ca atare, reducerea cuantumului indemnizației pentru creșterea copiilor începând cu data de 1 septembrie 2017, dată ulterioară emiterii actului contestat, încalcă principiul neretroactivității legii.
13.
În continuare, se apreciază că diminuarea indemnizației lunare pentru creșterea copiilor, prin plafonarea acesteia la suma de 8.500 lei, este în contradicție cu
art. 44 din Constituție
referitor la dreptul de proprietate privată și cu
art. 1 din Primul Protocol adițional
la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
14.
Se menționează că, drept urmare a interpretării date de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului noțiunii de „bun“, care este obligatorie pentru instanțele judecătorești și autoritățile publice naționale, dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului este asimilat unui drept de proprietate, iar diminuarea indemnizației constituie o ingerință care afectează dreptul de proprietate. Se afirmă că instanța europeană a drepturilor omului s-a pronunțat în mai multe cauze, similare situației de față, în care statele au diminuat drepturile câștigate ale cetățenilor lor. Chiar dacă spețele aveau în discuție pensiile diminuate ale petenților, situația este similară și în privința indemnizațiilor lunare pentru creșterea copiilor, fiind asimilate „dreptului de proprietate“ întocmai ca pensia. În acest sens, se menționează hotărârile din 7 aprilie 1976, 16 septembrie 1996, 31 octombrie 2007 și 18 februarie 2009, pronunțate în cauzele Christian Muller împotriva Austriei, Gaygusuz împotriva Austriei, Buchen împotriva Cehiei și, respectiv, Andrejeva împotriva Letoniei.
15.
Prin urmare,
art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 , așa cum a fost modificat prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 , instituie practic o expropriere, iar plafonarea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului afectează însăși substanța dreptului de proprietate.
16.
Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că textele de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale indicate, întrucât raportarea necesității urgenței în emiterea ordonanței la deficitul bugetar nu este suficientă pentru a justifica prin ea însăși caracterul extraordinar, de excepție, al exercitării delegării legislative de către executiv.
17.
Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor
art. 15 alin. (2)
și
art. 44 din Constituție , deoarece se aplică doar pentru viitor și nu aduc atingere substanței dreptului de proprietate al reclamantei.
18.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
19.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
20.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
21.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile
art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, modificate prin
art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017. Însă, având în vedere notele autoarelor excepției, prin care formulează critici de neconstituționalitate atât extrinsecă, cât și intrinsecă referitoare la prevederile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 , obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. I pct. 1
și ale
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 în ansamblul său, având următorul conținut:
–
Articolul I
: „ Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 132/2011 , cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
1.
La articolul 2, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
(2)
Indemnizația lunară prevăzută la alin. (1) se stabilește în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului și nu poate
fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată și nici mai mare de 8.500 lei.»“;
–
Articolul II
: „Prevederile
art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 132/2011 , cu modificările și completările ulterioare, modificate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017.“
22.
În opinia autoarelor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale
art. 15 alin. (2)
referitor la neretroactivitatea legii, ale
art. 44
privind dreptul de proprietate privată și ale
art. 115 alin. (4)
referitor la condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului. De asemenea, se invocă prevederile
art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului
și a libertăților fundamentale și ale
art. 1 din Primul Protocol adițional
la Convenție.
23.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarele acesteia critică soluția legislativă ce limitează, începând cu luna septembrie 2017, cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, la suma de 8.500 lei, care este inferioară cuantumului indemnizației acordat anterior, în temeiul
art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 , în forma anterioară modificărilor aduse prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 .
24.
Curtea constată că soluția legislativă menționată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici asemănătoare, prin
Decizia nr. 334 din 11 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.210 din 11 decembrie 2020,
Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 27 august 2020, și
Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 septembrie 2020, excepțiile de neconstituționalitate fiind respinse ca neîntemeiate.
25.
Astfel, prin
Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020 , precitată, paragraful 39, Curtea a observat că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017
modifică și completează
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, instituind, în esență, o limită maximă de 8.500 lei a indemnizației lunare pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017. Dreptul la concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum și la o indemnizație lunară a fost reglementat inițial prin
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005
privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005. În prezent, acest drept este reglementat de
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 . Din examinarea evoluției legislative în această materie reiese că indemnizația lunară pentru creșterea copilului a suferit o serie de modificări atât referitoare la cuantum (procentul din venitul beneficiarului), cât și în ceea ce privește instituirea unor limite minime și/sau maxime ale acesteia. Astfel, înainte de intrarea în vigoare a actului normativ criticat, era aplicabil
art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 , în forma modificată prin
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 304 din 20 aprilie 2016, potrivit căruia „Indemnizația lunară prevăzută la alin. (1) se stabilește în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului și nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată“. Așadar, înainte de intrarea în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 , nu exista o limită maximă a indemnizației lunare pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, ci doar o limită minimă. Prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017
s-a adăugat și o limită maximă de 8.500 lei a indemnizației lunare pentru creșterea copilului, începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017. Această limită maximă s-a menținut până în prezent, în acest sens fiind dispozițiile
art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 , modificată și completată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2017 , potrivit cărora „Cuantumul indemnizației lunare prevăzute la alin. (1) este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului. Cuantumul minim al indemnizației lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referință, iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăși valoarea de 8.500 lei“.
26.
Cu privire la critica de neconstituționalitate extrinsecă potrivit căreia soluția legislativă cuprinsă în actul normativ criticat nu respectă exigențele constituționale ale
art. 115 alin. (4) , prin
Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020 , precitată, paragraful 41, Curtea a constatat netemeinicia acesteia, având în vedere cele prezentate în preambulul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 , actul normativ criticat fiind adoptat cu respectarea condițiilor impuse de Legea fundamentală. Aspectele privind imposibilitatea de plată a tuturor drepturilor de asistență socială vizează un interes public și constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, urgența fiind motivată în preambulul ordonanței de urgență. Astfel, în preambul se menționează că prin
a fost eliminat plafonul maxim, iar „aceste modificări au condus la creșterea numărului de beneficiari, dar și a cuantumului indemnizației și, implicit, la creșterea cheltuielilor bugetare“. Totodată, se precizează că actul normativ a fost adoptat „luând în considerare modele europene în privința acordării formelor de sprijin pentru perioada concediului de creștere a copilului, ținând cont de faptul că, pentru plata drepturilor de indemnizație pentru creșterea copilului în anul 2017, bugetul alocat nu poate acoperi necesarul de 3,4 miliarde lei, în condițiile menținerii deficitului bugetar sub 3% și având în vedere faptul că bugetul alocat Ministerului Muncii și Justiției Sociale nu poate acoperi plata tuturor drepturilor de asistență socială gestionate, pentru asigurarea drepturilor de asistență socială de natura alocației de stat pentru copii, a ajutoarelor și alocațiilor acordate categoriilor defavorizate, a drepturilor persoanelor cu dizabilități“, fiind necesară „ajustarea cheltuielii bugetare prin modificarea unor programe de asistență socială care afectează un număr redus de persoane, dar care implică o cheltuială bugetară mare“.
De asemenea, se precizează că în absența stabilirii unui cuantum maxim al indemnizației „ar trebui ajustate alte beneficii de asistență socială ale căror cuantumuri nu sunt la un nivel ridicat și care ar afecta un număr de peste 2 milioane de persoane, față de 1.100 cât ar fi afectate prin plafonarea indemnizației pentru creșterea copiilor“.
27.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate potrivit căreia
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017
nu respectă principiul neretroactivității legii, întrucât modifică raporturi juridice aflate în derulare la momentul intrării în vigoare a acesteia, prin
Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020 , precitată, paragrafele 43-45, Curtea a statuat că actul normativ criticat a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 7 august 2017, iar, potrivit
art. II
din acesta, prevederile referitoare la instituirea limitei maxime de 8.500 lei a indemnizației lunare pentru creșterea copiilor se aplică începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017. Referitor la principiul neretroactivității legii, consacrat de
art. 15 alin. (2) din Constituție , Curtea a stabilit în jurisprudența sa că în conceptul de „drepturi câștigate“ pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestații deja încasate s-ar fi încălcat dispozițiile
art. 15 alin. (2) din Constituție . Așadar, având în vedere caracterul succesiv, lunar, al indemnizației pentru creșterea copilului, Curtea a constatat că textele de lege criticate afectează indemnizațiile pentru creșterea copilului doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora, prin instituirea unei limite maxime de 8.500 lei. Condițiile privind acordarea acestor indemnizații nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Curtea a reținut că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017
nu are efecte asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita, ci numai asupra prestațiilor încasate începând cu luna septembrie 2017, după intrarea sa în vigoare, conformându-se astfel dispozițiilor
art. 15 alin. (2) din Constituție , potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile“.
28.
Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la
art. 44 alin. (2) din Constituție
și
art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional
la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin
Decizia nr. 334 din 11 iunie 2020 , paragraful 48, și
Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020 , paragraful 48, Curtea a statuat că în cazul indemnizațiilor pentru creșterea copilului, care nu au o consacrare constituțională, indemnizațiile viitoare pentru creșterea copilului nu se încadrează în noțiunea de „bun“ în sensul
art. 1 din Primul Protocol adițional
la Convenție și nici nu sunt garantate de dispozițiile
art. 44 din Constituție , cu excepția celor deja încasate. Prin urmare, Curtea a constatat că limitarea indemnizației pentru creșterea copilului la 8.500 lei, aplicabilă drepturilor ce urmau a fi încasate după data intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 , nu poate reprezenta o ingerință în sfera protecției proprietății private.
29.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor enunțate anterior își păstrează, în mod corespunzător, valabilitatea în prezenta cauză.
30.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Carmen Negrea în Dosarul nr. 7.668/3/2018 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și de Argentina Corina Haibach în Dosarul nr. 1.913/30/2018 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile
art. I pct. 1
și ale
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017
în ansamblul său sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 4 martie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.