Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 374/2021

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice

prezumat în vigoare

Data actului
3 iunie 2021
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 948 din 5 octombrie 2021
Citat de
5 acte
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 11.218 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 195/2002 12 decembrie 2002 (prevederi anume) privind circulația pe drumurile publice

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Elvis Kalányos în Dosarul nr. 732/96/2018 al Tribunalului Harghita - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.698D/2018.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 25 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 732/96/2018, Tribunalul Harghita - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Elvis Kalányos într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a dispoziției șefului serviciului rutier din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Covasna prin care s-a dispus anularea permisului său de conducere.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

sunt neconstituționale și contravin principiului neretroactivității legii, întrucât, deși prin sentința penală nr. 31 din 27 februarie 2017, pronunțată de Judecătoria Târgu Secuiesc, nu s-a dispus și revocarea dreptului său de a conduce autovehicule, totuși Inspectoratul de Poliție Județean Covasna a procedat la anularea permisului său de conducere, nerespectând astfel autoritatea de lucru judecat a acestei sentințe rămase definitivă.

6.

Tribunalul Harghita - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în condițiile în care

lit. f)

a fost introdusă în cuprinsul

art. 114 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

în anul 2007, deci cu mult înainte de data săvârșirii faptelor penale de către autorul excepției, respectiv 6 martie 2016, astfel că nu se poate susține că aceste prevederi legale i s-ar aplica retroactiv.

7.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, potrivit cărora:

Anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri: […] f) permisul de conducere a fost obținut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, atunci când acesta a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

11.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, reglementarea criticată contravine dispozițiilor constituționale ale

art. 15 alin. (2) , potrivit cărora „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile“.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 891 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 1 martie 2021, prin care s-a reținut că anularea permisului de conducere intervine doar în condițiile și situațiile enumerate expres și limitativ de

art. 114 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și reprezintă, de principiu, consecința condamnării titularului său printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru fapte sau infracțiuni care se află în legătură de cauzalitate directă cu nerespectarea regimului circulației pe drumurile publice sau a altor norme legale. Or, tocmai această legătură determinantă, avută în vedere de instanță la momentul pronunțării hotărârii de condamnare, justifică, pe de o parte, aplicarea măsurii ulterioare constând în anularea permisului de conducere, iar, pe de altă parte, explică rațiunea pentru care aceasta reprezintă o măsură dispusă, în sensul de aplicată, de către organul de poliție rutieră, și nu de instanța de judecată în cadrul aceluiași proces. Deschiderea unei noi proceduri judiciare, care să confirme necesitatea anulării permisului de conducere, ar fi fost inutilă în condițiile arătate mai sus, având, eventual, doar efectul întârzierii aplicării și executării măsurii.

13.

Așa fiind, Curtea apreciază că nu poate fi reținută critica privind pretinsa încălcare a principiului neretroactivității legii, întrucât măsura anulării permisului de conducere constituie, potrivit

art. 97 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , o măsură tehnico-administrativă dispusă de organul de poliție rutieră, a cărei executare se face, în temeiul legii, de organul de poliție rutieră. Această măsură nu implică o activitate jurisdicțională, proprie sistemului judiciar, și nici nu presupune adoptarea unui act decizional din partea organului de poliție, ci reprezintă o operațiune de punere în executare a unei măsuri specifice domeniului său de activitate, în urma pronunțării hotărârii judecătorești de condamnare rămase definitivă. Din rațiuni practice, operaționale și organizatorice, este firesc ca același organ competent să elibereze permisul de conducere - act administrativ - să dispună și anularea lui, în urma condamnării titularului său printr-o hotărâre judecătorească definitivă, doar acesta având la dispoziție mijloacele și întreaga logistică necesare înscrierii unei astfel de operațiuni în evidențele sale.

14.

Curtea a mai învederat că măsura anulării permisului de conducere nu este o pedeapsă în sensul legii penale, ci reprezintă o măsură tehnico-administrativă, dispusă, raportat la speța de față, în cazul în care permisul de conducere a fost obținut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, atunci când acesta a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Aceasta constituie o veritabilă măsură disuasivă, ce are ca scop preîntâmpinarea săvârșirii unor noi fapte de natură penală/contravențională și protejarea participanților la traficul pe drumurile publice împotriva pericolului social corespunzător comiterii lor.

15.

În jurisprudența sa, Curtea a statuat că dreptul de a conduce autovehicule/vehicule nu este un drept fundamental (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 304 din 12 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 11 august 2016), iar normele legale criticate prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere, în scopul prevăzut încă din

primul articol al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , respectiv asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public. Or, neaplicarea măsurii anulării permisului de conducere pentru ipoteza prevăzută de

art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

ar echivala cu o absolvire a făptuitorului de orice responsabilitate în plan administrativ, iar o atare măsură nu ar fi în concordanță cu intenția legiuitorului de a preîntâmpina săvârșirea unor noi fapte de natură penală/contravențională și de a proteja participanții la traficul pe drumurile publice împotriva pericolului social corespunzător comiterii lor.

16.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

17.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elvis Kalányos în Dosarul nr. 732/96/2018 al Tribunalului Harghita - Secția civilă și constată că prevederile

art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Harghita și Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 iunie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.