Normele din 29 ianuarie 2004

O zonă naturală de îmbăiere poate fi amenajată și exploatată pe malul unui râu, lac sau al mării, cu respectarea următoarelor cerințe:

a) în amonte de zona amenajată pentru îmbăiere să nu existe deversări de ape uzate orășenești sau industriale la o distanță care ar putea influența direct calitatea apei din zona de îmbăiere;

b) zona de îmbăiere va fi considerată zonă protejată în vederea evitării unor posibile riscuri de poluare;

c) în zona de îmbăiere se vor lua toate măsurile pentru oprirea tuturor materialelor care plutesc, pentru a nu veni în contact cu utilizatorii;

d) pentru adâncimi de până la 1,50 m, panta trebuie să fie uniformă și înclinarea ei să respecte raportul de 1:10, maximum 1:15; pentru adâncimi mai mari, înclinarea pantei nu trebuie să depășească raportul de 1:3;

e) litologia patului zonei - fundul râului, lacului, mării pentru adâncimea de până la 1,50 m, trebuie să fie constituită din nisip și pietriș mărunt, fără pietre sau alte materiale care pot produce rănirea înotătorilor, precum și fără vegetație acvatică care poate genera pericol de înec;

f) în zonele de îmbăiere cu adâncimea apei mai mică de 1,50 m trebuie să se asigure un minimum de 1,5 mý luciu de apă pentru fiecare persoană; în zonele de îmbăiere cu adâncimea apei mai mare de 1,50 m trebuie să se asigure minimum 6,25 mý luciu de apă pentru fiecare persoană potențial utilizatoare;

g) marcarea zonelor pentru îmbăiere cu geamanduri de diferite modele, cu respectarea prevederilor alin. (2);

h) avertizoarele de adâncime, vizibile foarte clar, trebuie poziționate în punctele de maximă adâncime ale fiecărei zone și bine delimitate față de trambuline, platforme și alte facilități similare;

i) zonele de scufundare trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la alin. (3);

j) calitatea apei trebuie să corespundă prevederilor de calitate cuprinse în normele aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 459/2002 ;

k) să fie instalate avertizoare privind calitatea apei de îmbăiere, conform prevederilor legale în vigoare.

Marcarea zonelor pentru îmbăiere se face cu geamanduri de diferite modele pentru:

a) delimitarea perimetrului de mică adâncime a apei de cel de mare adâncime, respectiv mai mare de 1,50 m;

b) delimitarea zonei de îmbăiere cu adâncime mai mică de 0,70 m, pentru copii și persoane care nu înoată din diferite motive;

c) delimitarea zonelor de înot și de scufundare;

d) semnalarea modificărilor bruște ale pantei de adâncime și a zonei de perturbări subacvatice - curenți, vârtejuri.

Zonele de scufundare trebuie să aibă următoarele facilități:

a) platforme plutitoare sau platforme fixe construite în mod obligatoriu la o distanță mai mare de 0,90 m deasupra nivelului apei, vizibile și din apă; platformele trebuie să aibă elemente foarte puține sub apă, pentru a nu se produce accidentarea înotătorilor;

b) adâncimea minimă de scufundare împrejurul unei platforme de sărituri fără trambulină trebuie să fie de cel puțin 2,40 m până la distanța de cel puțin 3,6 m de la platformă;

c) pentru trambulină sau alte dotări aflate la 0,90 m deasupra apei, adâncimea la capătul și în jurul acestora trebuie să fie de 3 m pe o distanță de 3,6 m.

Operatorul plajei trebuie să aibă registrul de evidență a calității apei de îmbăiere, a inspecțiilor sanitare și pentru înregistrarea oricărei probleme apărute în exploatare, cum ar fi: restricționarea sau oprirea utilizării zonei de scufundare, derogări de la unii parametri de calitate și altele asemenea.

Operatorul plajei este responsabil de îndeplinirea cerințelor prevăzute în prezentul articol.

Direcțiile de sănătate publică teritoriale, în funcție de condițiile locale, pot decide exceptarea de la anumite cerințe prevăzute în art. 8, dar numai dacă acestea nu pun în pericol sănătatea publică.

O plajă dintr-o zonă naturală amenajată pentru îmbăiere, pe malul unui râu, lac sau al mării, poate fi amenajată și exploatată cu următoarele cerințe:
a) să asigure cel puțin 3,25 m 2 de zonă de uscat de persoană;
b) să fie întreținută în stare de permanentă curățenie, dotată cu recipiente adecvate pentru colectarea deșeurilor, respectiv un recipient la 150 m 2 zonă de plajă;
c) să nu existe reziduuri solide - obiecte din lemn, produse plastice, sticle, cauciuc sau alte materiale cu risc;
d) să nu existe spumă, detergenți;
e) să nu existe pete de produse petroliere;
f) acumularea algelor sau a altui tip de vegetație pe plajă este permisă numai în zone special desemnate în acest scop, pentru un timp limitat, până la îndepărtarea lor și numai dacă nu constituie o sursă de disconfort prin miros și aspect neplăcut;
g) numărul recomandat de dotări sanitare trebuie să fie conform tabelului următor:
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
WC
Pisoare
Lavoare*)
Dușuri
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1/50(b); 1/50(f)
1/75(b)
1/50(b); 1/50(f)
1/50(b); 1/50(f)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
--------
*) În grupul sanitar, la numărul minim de WC-uri se vor asigura un
lavoar pentru femei și unul pentru bărbați.

Nisipul de plajă trebuie să corespundă următoarelor cerințe:

a) nisipul uscat, la începutul zilei, nu trebuie să conțină germeni patogeni, candide patogene sau paraziți intestinali;

b) nisipul umed, în cursul folosirii plajei, nu trebuie să conțină germeni patogeni, candide patogene sau paraziți intestinali.

Operatorul plajei este responsabil de îndeplinirea cerințelor prevăzute în prezentul articol.

Direcțiile de sănătate publică teritoriale, în funcție de condițiile locale, pot decide exceptarea de la anumite cerințe prevăzute în prezentul articol, dar numai dacă acestea nu pun în pericol sănătatea publică.

Operatorul plajei are obligația de a asigura monitorizarea calității apei de îmbăiere la un laborator care respectă prevederile art. 15.

Direcția de sănătate publică teritorială stabilește programul de monitorizare pe care trebuie să îl realizeze operatorul plajei și evaluează rezultatele conform prevederilor

art. 6 din normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 459/2002 , în următoarele condiții:

a) programul de monitorizare a calității apei începe cu două săptămâni înaintea debutului sezonului de îmbăiere;

b) frecvența de monitorizare nu poate fi mai mică decât cea prevăzută în normele aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 459/2002 ;

c) zona de îmbăiere va avea un număr de puncte de prelevare a probelor de apă care să fie adecvat întinderii țărmului, amplasării surselor de poluare și concentrației utilizatorilor care ar putea afecta calitatea apei de îmbăiere;

d) punctele de prelevare se fixează acolo unde aglomerarea de persoane care se îmbăiază este cea mai mare și acolo unde se găsesc în mod obișnuit cei mai mulți copii;

e) procedurile de prelevare, transport și analiză a probelor de apă de îmbăiere sunt conforme cu legislația în vigoare;

f) rezultatele analizelor trebuie înregistrate într-un dosar care este pus la dispoziție autorităților responsabile cu supravegherea și inspecția zonei, dar și la dispoziția publicului;

g) laboratorul care analizează probele de apă de îmbăiere, în cazul în care are rezultate ce nu corespund normelor, informează imediat, telefonic sau prin fax, direcția de sănătate publică teritorială și operatorul plajei; imediat se recoltează și se trimit la laborator probe adiționale;

h) apariția în zona de îmbăiere a oricărui pericol imediat pentru sănătatea populației trebuie să conducă de îndată la interzicerea de către operatorul plajei a îmbăierii sau a utilizării zonei respective, chiar înainte de informarea direcției de sănătate publică teritoriale, și aducerea la cunoștință populației a acestui fapt.

Direcția de sănătate publică teritorială va opri imediat îmbăierea dacă parametrii de calitate care nu sunt corespunzători normelor reprezintă un risc imediat pentru sănătatea publică, până când parametrul sau parametrii de calitate în cauză revin la valorile normale.

În condiții speciale meteohidrologice sau în orice alte condiții în care se consideră, de către direcția de sănătate publică teritorială, că este necesar, frecvența de monitorizare trebuie să fie crescută.

În afara sezonului de îmbăiere frecvența de monitorizare se va stabili de către direcția de sănătate publică teritorială în funcție de condițiile locale evidențiate.

În situația în care calitatea apei se încadrează în valorile stabilite pentru parametrii prevăzuți în normele aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 459/2002 , direcția de sănătate publică teritorială poate decide să se renunțe la monitorizarea anumitor parametri care se consideră că nu se pot modifica semnificativ în timp sau că nu pot apărea ca urmare a unei poluări specifice.

Operatorul plajei are obligația de a pune la dispoziție publicului, la solicitare, rezultatele monitorizării calității apei de îmbăiere.

Semnalizarea pentru public se realizează de către agenții economici sau de autorități publice care au în administrare plaje, în conformitate cu prevederile

Hotărârii Guvernului nr. 1.021/2002

pentru aprobarea Normelor privind organizarea posturilor de salvare și a posturilor de prim ajutor pe plaje și în ștranduri.

Direcția de sănătate publică teritorială are următoarele responsabilități:

a) să identifice pe teritoriul său toate zonele naturale de îmbăiere neamenajate, dar utilizate conform prevederilor art. 2 lit. b);

b) să monitorizeze calitatea apei din zonele naturale de îmbăiere neamenajate, dar utilizate conform prevederilor art. 2 lit. b), în funcție de disponibilitatea de resurse financiare și umane, cel puțin pentru parametrii microbiologici și pentru alți parametri fizico-chimici considerați relevanți, în funcție de condițiile locale, conform metodelor prevăzute de normele aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 459/2002 ;

c) să informeze populația și, în măsura posibilităților, să afișeze rezultatele monitorizării în locuri vizibile și într-un limbaj accesibil, conform art. 14 alin. (8).

În situația în care direcția de sănătate publică teritorială nu are posibilități pentru monitorizarea calității apei din zonele naturale neamenajate, dar utilizate conform prevederilor art. 2 lit. b), acest fapt trebuie anunțat administrației publice locale.

Administrația Națională "Apele Române" va include în programele de monitorizare a calității apelor de suprafață și puncte de prelevare pe evacuările de ape uzate ale folosințelor de apă, dacă acestea pot influența direct calitatea apei din zona naturală amenajată pentru îmbăiere, și vor comunică aceste date direcțiilor de sănătate publică teritoriale.

Administrația Națională "Apele Române" va furniza date privind clasa de calitate a apei de îmbăiere:

a) operatorilor plajelor, în scopul obținerii autorizației sanitare și ori de câte ori aceștia le solicită;

b) direcției de sănătate publică teritoriale, ori de câte ori aceasta le solicită.

Orice poluare care poate afecta zona de îmbăiere va determina monitorizarea de către agenția județeană pentru protecția mediului, Administrația Națională "Apele Române" și direcțiile de sănătate publică teritoriale a poluanților cunoscuți sau presupuși a fi deversați, cu o frecvență stabilită de comun acord, în funcție de situație.

În cazul apelor de suprafață care sunt afectate de fenomenul eutrofizării, care reprezintă procesul dezvoltării necontrolate a masei algale din cauza creșterii concentrațiilor de nutrienți în apă, Administrația Națională "Apele Române" și direcțiile de sănătate publică teritoriale trebuie să monitorizeze fenomenul atât pentru efectele indirecte produse de alge, cât și pentru posibila toxicitate algală.

Inspectoratele de protecția mediului județene și Administrația Națională "Apele Române" trebuie să supravegheze sursele de poluare care pot influența calitatea apei din zonele naturale folosite pentru îmbăiere, pe întreaga perioadă a sezonului de îmbăiere, și să informeze direcțiile de sănătate publică teritoriale în scopul protejării sănătății populației și mediului.

Inspectoratele de protecția mediului județene trebuie să impună măsuri de reducere până la eliminare a gradului de poluare a apei în zonele naturale folosite pentru îmbăiere și să facă cunoscute aceste măsuri direcției de sănătate publică teritoriale și publicului.

Orice modificare a calității apei de îmbăiere trebuie anunțată direcției de sănătate publică teritoriale.

Direcția de sănătate publică teritorială interpretează rezultatele probelor de apă de îmbăiere în conformitate cu prevederile

art. 6 din normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 459/2002 .

Direcția de sănătate publică teritorială dispune:

a) dacă riscul identificat nu este semnificativ, continuarea exploatării zonei, dar cu o mai strictă monitorizare pentru o anumită perioadă de timp, după care, dacă nu se reintră în valorile normale, se oprește utilizarea zonei;

b) dacă riscul este semnificativ, interzicerea folosirii zonei în scop de îmbăiere pentru o anumită perioadă de timp.

Decizia direcției de sănătate publică teritoriale prin care se prevede interzicerea sau restricționarea îmbăierii trebuie făcută cunoscută publicului în locuri cât mai vizibile.

Autoritățile locale ale administrației publice și forțele de ordine publică trebuie să intervină pentru respectarea deciziei de interzicere sau de restricționare a îmbăierii.

Direcția de sănătate publică teritorială va informa populația despre modificarea calității apei de îmbăiere și asupra măsurilor, dacă este cazul, ce se impun pentru prevenirea riscului de îmbolnăvire.

Ministerul Sănătății poate aproba derogări operatorilor plajelor de la valorile unor parametri pentru anumite zone de îmbăiere autorizate, în următoarele condiții:

a) pentru anumiți parametri, în caz de condiții meteorologice sau hidrologice excepționale: transparență, suspensii și pH;

b) atunci când apele de îmbăiere suferă o îmbogățire naturală în anumite substanțe care determină o depășire a limitelor stabilite de normele aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 459/2002 , în condițiile definiției termenului de îmbogățire naturală, dar întotdeauna ținându-se cont de imperativele sănătății publice;

c) în cazuri justificate, pe baza unor documentații și pentru perioade limitate de timp;

d) o derogare poate să fie prelungită în mod justificat pe bază de documentație;

e) în toate situațiile prevăzute la lit. a)-c) populația să fie informată corespunzător.

Derogările se aprobă de către Ministerul Sănătății, pe baza documentației întocmite de către operatorul plajei, cu consultanță din partea direcției de sănătate publică teritoriale, și a unui referat tehnic de evaluare din partea unui institut de sănătate publică.

Derogările aprobate și documentația pe baza căreia a fost acordată derogarea se transmit Institutului de Sănătate Publică București pentru includerea în Raportul național privind calitatea apei din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere.

Evaluarea sanitară a zonelor naturale amenajate pentru îmbăiere trebuie făcută de către direcția de sănătate publică teritorială:

a) în mod obligatoriu, atunci când se solicită autorizarea sanitară; evaluarea constă într-o expertiză sanitară, programată în comun cu operatorul plajei și desfășurată conform Fișei 1 de evaluare și inspecție sanitară cuprinse în anexa nr. 1, în scopul identificării surselor de poluare, stabilirii unui program de monitorizare a calității apei de îmbăiere și stabilirii măsurilor ce trebuie luate pentru a fi protejată sănătatea populației de pericolele existente;

b) în mod obligatoriu anual, înainte de deschiderea sezonului de îmbăiere, în cazul zonelor de îmbăiere deja autorizate sanitar și care solicită reînnoirea autorizării din punct de vedere sanitar, programată în comun cu operatorul plajei, conform Fișei 1 de evaluare și inspecție sanitară cuprinse în anexa nr. 1, în scopul revizuirii programului de monitorizare a calității apei de îmbăiere și a măsurilor de remediere aplicate pentru a fi protejată sănătatea populației de pericolele existente și corectării eventualelor deficiențe observate;

c) periodic, în timpul sezonului de îmbăiere, conform Fișei 2 de inspecție sanitară cuprinse în anexa nr. 1, în scopul depistării aspectelor recente și a impactului acestora asupra calității apei de îmbăiere și pentru prelevare de probe de control al calității apei;

d) adițional, în vârf de sezon, în diferite zile și la diferite ore ale zilei, neanunțat și conform Fișei 3 de inspecție sanitară cuprinse în anexa nr. 1;

e) ori de câte ori se înregistrează un risc pentru sănătate;

f) prealabil oricărei noi modificări sau noi activități importante ce urmează a avea loc în zona naturală amenajată pentru îmbăiere, la solicitarea operatorului plajei; rezultatele inspecției sanitare trebuie să fundamenteze decizia privind dezvoltarea zonei respective.

Inspecția sanitară a zonelor naturale de îmbăiere folosite în mod tradițional trebuie făcută de către direcția de sănătate publică teritorială sau de alte persoane împuternicite de Ministerul Sănătății:

a) în mod obligatoriu anual, pentru identificarea zonei și stabilirea măsurilor de protecție și avertizare a populației;

b) ori de câte ori se înregistrează un risc pentru sănătatea publică.

Activitățile de inspecție sanitară trebuie să urmărească trei aspecte principale:

a) calitatea apei de îmbăiere, vizual și prin control de laborator;

b) plaja, vizual și prin control de laborator;

c) facilitățile existente.

Expertiza sanitară constă în:

a) pregătirea inspecției prin culegerea tuturor informațiilor existente privind condițiile din zonă, întocmirea unui dosar în care să fie incluse toate datele existente, inclusiv date privind starea de sănătate, dacă sunt disponibile, informarea operatorului plajei, a potențialilor poluatori, a potențialilor utilizatori și autorității locale de mediu;

b) inspecția propriu-zisă a zonei în cauză;

c) redactarea raportului preliminar care trebuie să includă recomandări privind monitorizarea calității apei de îmbăiere de către operator;

d) redactarea raportului final, în care trebuie făcută coroborarea cu rezultatele de laborator privind calitatea apei de îmbăiere.

Activitatea de inspecție sanitară, în orice situație, se încheie cu un raport final de evaluare a riscurilor și cu concluzii privind condițiile de folosire a zonei.

În situațiile prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a), b), e) și f) și în cazul identificării unui risc pentru sănătate, datele inspecției sanitare se coroborează cu datele de laborator privind calitatea apei de îmbăiere.

Modelul Fișei 1 de evaluare și inspecție sanitară și al fișelor 2 și 3 de inspecție sanitară este prevăzut în anexa nr. 1.

Pentru autorizarea sanitară și pentru inspecția anuală, înainte de deschiderea sezonului de îmbăiere, în cazul zonelor naturale de îmbăiere deja autorizate sanitar, se utilizează Fișa 1 din anexa nr. 1.

Direcțiile de sănătate publică teritoriale trimit rezultatele obținute în urma monitorizării zonelor naturale amenajate pentru îmbăiere la institutul de sănătate publică la care sunt arondate și Institutului de Sănătate Publică București, conform modelului de raportare al "Fișei zonelor naturale folosite pentru îmbăiere", prevăzut în anexa nr. 2, în termen de 45 de zile de la data închiderii sezonului de îmbăiere.

Pentru raportare se vor lua în considerare următorii parametri:

a) 2 parametri microbiologici: coliformi totali, coliformi fecali și streptococi fecali;

b) 3 parametri fizico-chimici: uleiuri minerale, substanțe tensioactive de suprafață și fenoli.

În situația în care se face o raportare ținându-se cont și de alți parametri pe lângă cei minimum ceruți, raportarea se face în mod separat, cu specificarea parametrilor raportați.

Fișa apei de îmbăiere trebuie să fie însoțită de o prezentare a situației în care se pot preciza câteva dintre cele mai frecvente motive ce au determinat neconformarea unor zone de îmbăiere și alte observații, după cum urmează:

a) numărul de zone naturale amenajate pentru îmbăiere, identificate - în ape costiere, în ape tranzitorii, în ape dulci; dacă în comparație cu sezonul de îmbăiere precedent au fost adăugate alte zone, numărul de zone retrase și motivele retragerii;

b) numărul de zone naturale amenajate pentru îmbăiere, autorizate - în ape costiere, în ape tranzitorii, în ape dulci; dacă în comparație cu sezonul de îmbăiere precedent au fost adăugate alte zone, numărul de zone retrase și motivele retragerii;

c) analiza modificărilor apărute în situația zonelor naturale amenajate pentru îmbăiere, identificate și/sau autorizate.

Fișa apei de îmbăiere va fi însoțită de raportarea numerică și pe cod de boală a cazurilor de îmbolnăvire Nr. 133/13.II.2004 7 sau de accident, înregistrate ca suspecte ori diagnosticate ca fiind determinate de calitatea apei de îmbăiere sau a condițiilor dintr-o zonă naturală amenajată sau folosită tradițional pentru îmbăiere.

Direcțiile de sănătate publică teritoriale vor transmite prefecturii și primarului localității de care aparțin respectivele zone de îmbăiere un raport anual privind rezultatele monitorizării calității apei de îmbăiere, inspecției sanitare și a problemelor de sănătate identificate în sezonul anului în curs:

a) numărul de zone naturale amenajate pentru îmbăiere, autorizate sanitar; evaluarea acestor zone de îmbăiere în raport cu anul precedent; procentul de probe care au corespuns valorilor obligatorii și valorilor de referință din normele aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 459/2002 ; numărul zonelor interzise sau restricționate pe perioada sezonului de îmbăiere; modul de informare a populației;

b) numărul de zone naturale de îmbăiere neautorizate sanitar, dar folosite în mod tradițional conform art. 2 lit. b); evaluarea acestor zone de îmbăiere în raport cu anul precedent; modul de informare a populației.

Institutul de Sănătate Publică București va elabora Raportul național privind calitatea apei de îmbăiere din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere și îl va transmite Ministerului Sănătății, Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului și Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, în luna decembrie a fiecărui an.

Raportul național privind calitatea apei de îmbăiere din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere va fi transmis Comisiei Europene, începând cu data aderării la Uniunea Europeană.

Informațiile privind programele de monitorizare a zonelor naturale amenajate pentru îmbăiere și rezultatele lor sunt disponibile pe site-urile autorităților implicate, începând din anul 2005.

Raportul național anual care descrie calitatea apei de îmbăiere va fi disponibil pe site-ul Institutului de Sănătate Publică București.

Ministerul Sănătății, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Ministerul Administrației și Internelor vor colabora la aplicarea Normelor de calitate pentru apa din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 459/2002 , și ale prezentelor norme de supraveghere, inspecție sanitară și control al zonelor naturale utilizate pentru îmbăiere, la nivel central și local, pentru managementul zonelor naturale amenajate pentru îmbăiere.

Autoritățile vor implica toate părțile interesate: organizații neguvernamentale, utilizatori, operatori, populație în procesul de informare și de management al zonelor naturale amenajate pentru îmbăiere.

Modalitățile de colaborare sunt următoarele:

a) schimbul reciproc de informații privind aspectele specifice zonelor naturale amenajate pentru îmbăiere;

b) organizarea de întâlniri periodice la nivel central și local pentru evaluarea situației privind zonele naturale amenajate pentru îmbăiere, în vederea identificării problemelor și soluțiilor de îmbunătățire;

c) în situația condițiilor de urgență, consultarea reciprocă a autorităților competente: prefectură, primărie, agenția județeană pentru protecția mediului, direcțiile de sănătate publică teritorială, Administrația Națională "Apele Române" și persoanelor interesate pentru formularea unui punct de vedere comun privind acțiunile de intervenție și de informare a populației;

d) mediatizarea de către autoritățile de la nivel central și local a procedurilor de autorizare, monitorizare, inspecție și informare a populației despre calitatea apei din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere;

e) elaborarea de propuneri pentru îmbunătățirea procedurilor de lucru sau a modificării reglementărilor privind zonele naturale amenajate pentru îmbăiere.

Cheltuielile pentru realizarea programului de monitorizare a calității apei de îmbăiere din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere sunt suportate de către operatorii zonelor.

În situația zonelor naturale amenajate pentru îmbăiere în mod tradițional, conform art. 2 lit. b), monitorizarea calității apei este suportată de către direcția de sănătate publică teritorială, în limita disponibilităților bugetului alocat programului de supraveghere, sau prin suport financiar de la administrația publică locală în al cărui teritoriu se află zona respectivă.

În situația unor accidente de poluare costurile pentru monitorizarea adițională și a programului de reabilitare vor fi suportate de către poluator, în condițiile legii.

Cheltuielile pentru inspecțiile sanitare obligatorii, periodice și adiționale și pentru controlul periodic al calității apei de îmbăiere din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere sunt suportate de către direcția de sănătate publică teritorială.

Cheltuielile pentru efectuarea unei inspecții sanitare ca urmare a solicitării justificate, de către operatorul plajei sau de orice altă persoană juridică sau fizică, sunt suportate de către solicitant.

Posturile de prim ajutor sau de asistență medicală, organizate în zonele naturale amenajate în timpul sezonului de îmbăiere, vor înregistra și informații privind zona naturală utilizată pentru îmbăiere de către solicitantul de asistență medicală.

Aceste înregistrări vor fi raportate numeric și pe coduri de boli către direcția de sănătate publică teritorială.

Orice caz de îmbolnăvire sau accident suspectat ori diagnosticat de a fi generat de calitatea apei de îmbăiere sau de condițiile din zonele naturale, amenajate sau folosite tradițional în acest scop, trebuie raportat imediat direcției de sănătate publică teritoriale de către medicii de familie, specialiști din policlinici și spitale.