Declarație din 10 decembrie 1948
DECLARAȚIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI din 10 decembrie 1948 privind drepturile fundamentale ale omului
prezumat în vigoare
La 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a O.N.U. a adoptat și proclamat Declarația universala a drepturilor omului. După acest act istoric, Adunarea Generală a recomandat statelor membre sa nu precupeteasca nici unul din mijloacele care le stau la dispoziție pentru a publică în mod solemn textul Declarației și "pentru a face astfel ca el să fie distribuit, afișat, citit și comentat, în principal în școli și în alte instituții de învățămînt, indiferent de statutul politic al țărilor sau teritoriilor".
PREAMBUL
Considerind ca recunoașterea demnității inerente tuturor membrilor familiei umane și a drepturilor lor egale și inalienabile constituie fundamentul libertății, dreptatii și păcii în lume,
Considerind ca ignorarea și dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii și ca faurirea unei lumi în care ființele umane se vor bucura de libertatea cuvintului și a convingerilor și vor fi eliberate de teama și mizerie a fost proclamata drept cea mai înaltă aspiratie a oamenilor,
Considerind ca este esențial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurgă, ca soluție extrema, la revolta împotriva tiraniei și asupririi,
Considerind ca este esențial a se incuraja dezvoltarea relațiilor prietenești între natiuni,
Considerind ca în Carta popoarele Organizației Națiunilor Unite au proclamat din nou credința lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea și în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru bărbați și femei și ca au hotărît sa favorizeze progresul social și îmbunătățirea condițiilor de viața în cadrul unei libertăți mai mari,
Considerind ca statele membre s-au angajat sa promoveze în colaborare cu Organizația Națiunilor Unite respectul universal și efectiv față de drepturile omului și libertățile fundamentale, precum și respectarea lor universala și efectivă,
Considerind ca o conceptie comuna despre aceste drepturi și libertăți este de cea mai mare importanța pentru realizarea deplina a acestui angajament,
ADUNAREA GENERALĂ
proclama Prezenta declarație universala a drepturilor omului, ca ideal comun spre care trebuie să tinda toate popoarele și toate natiunile, pentru ca toate persoanele și toate organele societății să se straduiasca, avînd aceasta declarație permanent în minte, ca prin învățătura și educație sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi și libertăți și să asigure prin măsuri progresive de ordin național și internațional, recunoașterea și aplicarea lor universala și efectivă, atît în sinul popoarelor statelor membre, cît și al celor din teritoriile aflate sub jurisdicția lor.
Articolul 1
Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi.
Ele sînt înzestrate cu ratiune și constiinta și trebuie să se comporte unele față de altele în spiritul fraternitatii.
Articolul 2
Fiecare om se poate prevala de toate drepturile și libertățile proclamate în prezenta declarație fără nici un fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine naționala sau socială, avere, naștere sau orice alte împrejurări. În afară de aceasta, nu se va face nici o deosebire după statutul politic, juridic sau internațional al tarii sau al teritoriului de care tine o persoană, fie ca aceasta țara sau teritoriu sînt independente, sub tutela, neautonome sau supuse vreunei alte limitări de suveranitate.
Articolul 3
Orice fiinta umană are dreptul la viața, la libertate și la securitatea persoanei sale.
Articolul 4
Nimeni nu va fi ținut în sclavie, nici în servitute: sclavajul și comerțul cu sclavi sînt, interzise sub toate formele lor.
Articolul 5
Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.
Articolul 6
Fiecare om are dreptul sa i se recunoască pretutindeni personalitatea juridică.
Articolul 7
Toți oamenii sînt egali în fața legii și au, fără nici o deosebire, dreptul la o egala protecție a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egala împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta declarație și împotriva oricărei provocari la o asemenea discriminare.
Articolul 8
Orice persoană are dreptul la satisfactia efectivă din partea instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sînt recunoscute prin constituție sau lege.
Articolul 9
Nimeni nu trebuie să fie arestat, deținut sau exilat în mod arbitrar.
Articolul 10
Orice persoană are dreptul în deplina egalitate de a fi audiată în mod echitabil și public de către un tribunal independent și impartial care va hotărî fie asupra drepturilor și obligațiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzari în materie penală îndreptată împotriva sa.
Articolul 11
1. Orice persoană acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusa nevinovată pînă cînd vinovăția sa va fi stabilită în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garanțiile necesare apărării sale.
2. Nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul cînd au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului internațional sau național. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai grea decît aceea care era aplicabilă în momentul cînd a fost savirsit actul cu caracter penal.
Articolul 12
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viața sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei și reputației sale. Orice persoană are dreptul la protecția legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
Articolul 13
1. Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber și de a-și alege reședința în interiorul granițelor unui stat.
2. Orice persoană are dreptul de a părăsi orice țara, inclusiv a sa, și de a reveni în țara sa.
Articolul 14
1. În caz de persecutie, orice persoană are dreptul de a cauta azil și de a beneficia de azil în alte tari.
2. Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmărire ce rezultă în mod real dintr-o crima de drept comun sau din acțiuni contrare scopurilor și principiilor Organizației Națiunilor Unite.
Articolul 15
1. Orice persoană are dreptul la o cetățenie.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetățenia sa sau de dreptul de a-și schimba cetățenia.
Articolul 16
1. Cu începere de la împlinirea virstei legale, bărbatul și femeia, fără nici o restrictie în ce privește rasa, naționalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei și la desfacerea ei.
2. Căsătoria nu poate fi încheiată decît cu consimțămîntul liber și deplin al viitorilor soți.
3. Familia constituie elementul natural, și fundamental al societății și are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului.
Articolul 17
1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atît singura, cît și în asociație cu alții.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Articolul 18
Orice om are dreptul la libertatea gîndirii, de constiinta și religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alții, atît în mod public, cît și privat, prin învățătura, practici religioase, cult și îndeplinirea riturilor.
Articolul 19
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a cauta, de a primi și de a raspindi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat.
Articolul 20
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire și de asociere pașnică.
2. Nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociație.
Articolul 21
1. Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin reprezentanți liber aleși.
2. Orice persoană are dreptul de acces egal la funcțiile publice din țara sa.
3. Voința poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; aceasta voința trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal și exprimat prin vot secret sau urmînd o procedură echivalenta care să asigure libertatea votului.
Articolul 22
Orice persoană, în calitatea sa de membru al societății, are dreptul la securitatea socială; ea este indreptatita ca prin efortul național și colaborarea internationala, tinindu-se seama de organizarea și resursele fiecărei tari, să obțină realizarea drepturilor economice, sociale și culturale indispensabile pentru demnitatea sa și libera dezvoltare a personalității sale.
Articolul 23
1. Orice persoană are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la ocrotirea împotriva somajului.
2. Toți oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala.
3. Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila și satisfăcătoare care să-i asigure atît lui, cît și familiei sale, o existenta conformă cu demnitatea umană și completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecție socială.
4. Orice persoană are dreptul de a întemeia sindicate și de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
Articolul 24
Orice persoană are dreptul la odihna și recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de muncă și la concedii periodice plătite.
Articolul 25
1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei sale, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinta, îngrijirea medicală, precum și serviciilor sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boala, invaliditate, vaduvie, batrinete sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta, în urma unor împrejurări independente de voința sa.
2. Mama și copilul au dreptul la ajutor și ocrotire deosebite. Toți copiii, fie ca sînt născuți în cadrul unei căsătorii sau în afară acesteia, se bucura de aceeași protecție socială.
Articolul 26
1. Orice persoană are dreptul la învățătura. Învățămîntul trebuie să fie gratuit, cel puțin în ceea ce privește învățămîntul elementar și general. Învățămîntul tehnic și profesional trebuie să fie la indemina tuturor, iar învățămîntul superior trebuie să fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe bază de merit.
2. Învățămîntul trebuie să urmărească dezvoltarea deplina a personalității umane și întărirea respectului față de drepturile omului și libertățile fundamentale. El trebuie să promoveze înțelegerea, toleranta, prietenia între toate popoarele și toate grupurile rasiale sau religioase, precum și dezvoltarea activității Organizației Națiunilor Unite pentru menținerea păcii.
3. Părinții au dreptul de prioritate în alegerea felului de învățămînt pentru copiii lor minori.
Articolul 27
1. Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viața culturală a colectivității, de a se bucura de arte și de a participa la progresul științific și la binefacerile lui.
2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale și materiale care decurg din orice lucrare științifică, literară sau artistică al carei autor este.
Articolul 28
Orice persoană are dreptul la o orinduire socială și internationala în care drepturile și libertățile expuse în prezenta declarație pot fi pe deplin infaptuite.
Articolul 29
1. Orice persoană are îndatoriri față de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera și deplina a personalității sale.
2. În exercitarea drepturilor și libertăților sale, fiecare om nu este supus decît numai ingradirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenită recunoaștere și respectare a drepturilor și libertăților altora și ca să fie satisfacute justele cerințe ale moralei, ordinii publice și bunastarii generale într-o societate democratica.
3. Aceste drepturi și libertăți nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor și principiilor Organizației Națiunilor Unite.
Articolul 30
Nici o dispoziție a prezentei Declarații nu poate fi interpretată ca implicind pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savirsi vreun act îndreptat spre desființarea unor drepturi sau libertăți enunțate în prezenta declarație.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.