Decizia nr. 89/2004

Cu Adresa nr. 461 din 1 martie 2004 secretarul general al Senatului a transmis sesizarea privind declanșarea controlului de constituționalitate asupra unor dispoziții ale Legii pentru modificarea și completarea

Legii nr. 90/2001

privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, adoptată de Camera Deputaților în ședința din 17 februarie 2004, iar de Senat în ședința din 24 februarie 2004. Sesizarea a fost formulată, în temeiul dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, de un grup de 25 de senatori, și anume: Nicolae-Vlad Popa, Maria Petre, Ion Vela, Hermann Armeniu Fabini, Norica Nicolai, Dan Avram, Romeo Octavian Hanganu, Dumitru Badea, Gheorghe Acatrinei, Dumitru Codreanu, Angela-Mihaela Bălan, Aron Belașcu, Carol Dina, Valentin Dinescu, Vasile Horga, Ion Cârciumaru, Dumitru Petru Pop, Aurel Pană, Corin Penciuc, Mircea Teodor Iustian, Mircea Ionescu-Quintus, Gheorghe Flutur, Păun Ion Otiman, Nicolae Paul Anton Păcuraru și Mihail Lupoi.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 1.073 din 2 martie 2004, formând obiectul Dosarului nr. 105A/2004.

Prin această sesizare se solicită Curții să constate că unele dispoziții din Legea pentru modificarea și completarea

Legii nr. 90/2001

privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor sunt neconstituționale, după cum urmează:

1. Prevederile art. 3 alin. (2) din lege sunt contrare dispozițiilor art. 102 alin. (3) din Constituție, republicată, care nu prevăd că din alcătuirea Guvernului fac parte și miniștri de stat.

2. Prevederile art. 15, 20, 21, 22 și art. II din lege, prin care se înființează Cancelaria Primului-Ministru, cu buget propriu, sunt contrare dispozițiilor art. 138 alin. (5) din Constituție, republicată, întrucât nu se prevede sursa de finanțare a acestei structuri noi.

În conformitate cu dispozițiile

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.

Președintele Camerei Deputaților consideră că sesizarea este neîntemeiată, pentru următoarele motive:

1. În temeiul art. 102 alin. (3) din Constituție, republicată, Guvernul poate cuprinde, pe lângă miniștri, și pe alți membri. Critica formulată de autorii sesizării, în sensul că în textul art. 102 alin. (3) din Constituție, republicată, nu se prevede și funcția de ministru de stat, este nefondată, întrucât această funcție este stabilită prin lege organică, așa cum cere dispoziția constituțională. Enumerarea funcțiilor are caracter exemplificativ, funcția de ministru fiind comună oricărui cabinet. Este la latitudinea primului-ministru ca, având acordul Parlamentului, să-și organizeze cabinetul potrivit intereselor și priorităților naționale.

2. Dispozițiile cuprinse la art. I pct. 3, art. I pct. 4 și cele ale art. II din lege nu sunt incidente dispozițiilor constituționale ale art. 138 alin. (5) și sunt nerelevante în soluționarea sesizării, întrucât nu conțin prevederi cu impact asupra bugetului de stat. De altfel, în temeiul dispozițiilor

art. 50 din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice, pot fi efectuate transferuri între ordonatorii principali de credite fără a fi afectat echilibrul bugetar. Sursa de finanțare a cheltuielilor de funcționare a Cancelariei menționate o constituie bugetul Secretariatului General al Guvernului, aprobat prin

Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2003.

Președintele Senatului consideră că sesizarea este neîntemeiată pentru următoarele motive:

1. Autorii sesizării pun în discuție numai funcția ministrului de stat, nu și pe cea a ministrului delegat, deși nici acesta nu este prevăzut de dispozițiile art. 102 alin. (3) din Constituție.

Totodată, nu s-au observat prevederile art. 37 alin. (2) din lege potrivit cărora Parlamentul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, republicată, hotărăște, prin lege organică, pe acei miniștri, propuși pe lista Guvernului, care vor deține și funcția de ministru de stat. La fel, nu s-au avut în vedere nici dispozițiile art. 53 alin. (4) privind calitatea miniștrilor de stat ca membri ai Guvernului, care își exercită atribuțiile și sarcinile diferențiat, potrivit diviziunii și specializării activității ministerelor, urmând să conlucreze cu miniștrii care rămân competenți și răspunzători în domeniul ministerului respectiv.

Autorii sesizării nu au avut în vedere nici dispozițiile art. 107 alin. (1) din Constituție, republicată, potrivit cărora primul-ministru are atribuții de conducere a Guvernului și de coordonare a activității membrilor acestuia. El poate ca, direct și personal, să conducă și să coordoneze activitatea Guvernului, după cum poate să delege o parte din atribuțiile sale. De asemenea, poate dispune de un aparat propriu executiv de conducere și de coordonare.

2. Susținerile referitoare la încălcarea art. 138 alin. (5) din Constituție, republicată, prin aceea că legea criticată nu reglementează sursele de finanțare a cheltuielilor de funcționare a Cancelariei Primului-Ministru, sunt neîntemeiate. Problema în discuție este o chestiune de legiferare, neimpunându-se precizarea sursei de finanțare atunci când "autorul proiectului de lege este Guvernul".

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că sesizarea este nefondată pentru următoarele motive:

1. În conformitate cu dispozițiile art. 117 alin. (1) din Constituție, republicată, "Ministerele se înființează, se organizează și funcționează potrivit legii". Calitatea de ministru și numărul miniștrilor se determină în funcție de numărul ministerelor. "Pot avea calitate de miniștri și alte persoane, cum ar fi miniștri de stat, miniștri fără portofoliu, miniștri delegați, dacă prin lege organică, respectiv prin legea de organizare a Guvernului, prevăzută la art. 73 alin. (3) lit. e) din Constituție, se prevăd asemenea funcții." Dispozițiile art. 102 alin. (3) din Constituție, republicată, fac o enumerare exemplificativă a funcțiilor din componența Guvernului care, cu excepția primului-ministru, nu se află în relație ierarhică. Soluția adoptată de legiuitor în actuala lege, criticată de autorii sesizării, a fost utilizată în activitatea de guvernare în actualul regim constituțional, așa cum rezultă din practica procedurilor parlamentare privind structura și componența Guvernului.

2. Referitor la critica de neconstituționalitate ce privește încălcarea dispozițiilor art. 138 alin. (5) din Constituție, republicată, se solicită respingerea acesteia, având în vedere că prin reorganizarea aparatului de lucru al primuluiministru nu se efectuează cheltuieli bugetare suplimentare față de fondurile alocate autorităților și instituțiilor publice prin legea bugetului de stat pe anul 2004. Prevederile acestei legi precizează că, în scopul întăririi structurilor cu atribuții în cadrul procesului de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană, Guvernul poate să aprobe redistribuiri de posturi și fondurile aferente acestora, între bugetele ordonatorilor principali de credite.

Noua structură este înființată în acest scop, în condițiile în care Guvernul și-a asumat, nemijlocit, sarcina "de a asigura compatibilitatea instituțională determinată de dinamica negocierilor pentru integrarea României în Uniunea Europeană și accentuarea, în perioada următoare, a implementării programelor și acțiunilor guvernamentale".

CURTEA,

examinând sesizarea, punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, raportul-judecătorului raportor, dispozițiile criticate din Legea pentru modificarea și completarea

Legii nr. 90/2001

privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile din

Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, reține următoarele:

Curtea a fost legal sesizată și este competentă să se pronunțe asupra constituționalității legii criticate.

Analizând Legea pentru modificarea și completarea

Legii nr. 90/2001

privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, Curtea constată că dispozițiile legale vizate, fiind norme modificatoare, sunt sistematizate la art. I, după cum urmează: la pct. 2 - art. 3 alin. (2); la pct. 3 - art. 15 lit. c); la pct. 4 - art. 20; la pct. 5 art. 21; la pct. 6 - art. 22 alin. (4). Așadar, obiectul controlului de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. I pct. 2, pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6 și

art. II din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 90/2001 .

1. Prima critică din sesizare vizează dispozițiile art. I pct. 2 din lege, care au următorul cuprins:

" Art. I. - Legea nr. 90/2001

privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: [...]

2. Alineatul (2) al articolului 3 va avea următorul cuprins:

«(2) Din Guvern pot face parte și miniștri de stat, precum și miniștri-delegați cu însărcinări speciale pe lângă primulministru, prevăzuți în lista Guvernului prezentată Parlamentului pentru acordarea votului de încredere.»"

În sesizare se susține că aceste prevederi contravin dispozițiilor art. 102 alin. (3) din Constituție, care au următorul cuprins: "Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin lege organică."

Curtea Constituțională constată că alin. (1) al

art. 3 din Legea nr. 90/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, prevede că "Guvernul este alcătuit din primul-ministru și miniștri", iar alin. (2) al aceluiași articol, în forma sa inițială, prevedea că din Guvern pot face parte și "miniștri-delegați cu însărcinări speciale". Completarea adusă prin textul de lege criticat constă în introducerea funcției de "ministru de stat" și "miniștri-delegați cu însărcinări speciale pe lângă primulministru" printre funcțiile care intră în alcătuirea Guvernului.

Cu privire la funcția de "ministru de stat", autorii sesizării consideră că prin această prevedere se completează componența Guvernului cu o funcție superioară în grad funcției de ministru, care nu este prevăzută de dispozițiile art. 102 alin. (3) din Constituție, republicată, și se creează un sistem ierarhic în rândul membrilor Guvernului, ceea ce ar contraveni acestor dispoziții constituționale.

Curtea consideră că legiuitorul constituant a reglementat modul de alcătuire a Guvernului într-o manieră suplă, care permite acestei autorități publice ca, în scopul realizării programului său de guvernare aprobat prin acordarea votului de încredere de către Parlament [art. 102 alin. (1) din Constituție], să propună o structură în raport cu obiectivele stabilite prin programul de guvernare. Este evident că legiuitorul constituant nu a reglementat într-o manieră rigidă modul de alcătuire a Guvernului prin nominalizarea tuturor ministerelor.

Utilizarea de către legiuitorul ordinar a categoriilor de "miniștri de stat" sau de "miniștri-delegați cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru" are menirea să distingă caracterul însărcinărilor miniștrilor, și anume dacă dețin sau nu portofolii ministeriale, specificul atribuțiilor lor în organizarea Guvernului potrivit diviziunii și specializării activității ministerelor.

Așa fiind, se impune concluzia că noțiunea de "miniștri", ca de altfel și cea de "membri ai Guvernului" sunt utilizate în sens generic și permit, așadar, includerea în sfera lor și a funcției de "ministru de stat", "ministru-delegat cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru", "ministru fără portofoliu" etc.

De altfel, în aplicarea aceluiași text constituțional, Curtea constată că, de-a lungul anilor, în procesul guvernării, au fost aduse modificări în structura executivului, prin hotărâri succesive ale legislativului. Așa, spre exemplu,

Hotărârea Parlamentului nr. 23/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 4 decembrie 1997, a stabilit, în legătură cu structura de atunci a Guvernului, că "ministrul industriei și comerțului, ministrul afacerilor externe, ministrul justiției, ministrul de interne și ministrul muncii și protecției sociale sunt miniștri de stat".

2. Cea de a doua critică de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. I pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6 și

art. II din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 90/2001 , care au următorul cuprins:

" Art. I. - Legea nr. 90/2001

privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: [...]

3. Litera c) a articolului 15 va avea următorul cuprins:

«c) personalul din cadrul Cancelariei Primului-Ministru;»

4. Articolul 20 va avea următorul cuprins:

«Art. 20. - Aparatul de lucru al Guvernului este alcătuit din Cancelaria Primului-Ministru, Secretariatul General al Guvernului, departamente și alte asemenea structuri organizatorice cu atribuții specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului.»

5. Articolul 21 va avea următorul cuprins:

«Art. 21. - (1) Cancelaria Primului-Ministru are personalitate juridică și este coordonată direct de primul-ministru.

(2) Cancelaria Primului-Ministru este condusă de șeful cancelariei, care are rang de ministru și calitatea de ordonator principal de credite.

(3) Organizarea și funcționarea Cancelariei PrimuluiMinistru se aprobă prin decizie a primului-ministru.

(4) Conducerea compartimentelor din cadrul cancelariei se asigură, după caz, de personal cu funcții de conducere sau de demnitari.

(5) Personalului Cancelariei Primului-Ministru nu i se aplică prevederile legii privind statutul funcționarilor publici.»

6. Alineatul (4) al articolului 22 va avea următorul cuprins:

«(4) Guvernul aprobă proiectul bugetului propriu, care se include în bugetul de stat. Ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului sau, după caz, secretarul general al Guvernului este ordonatorul principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului, cu excepția Cancelariei Primului-Ministru și a altor cazuri prevăzute de lege.» [...]