Decizia nr. 95/2004

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Horea Ștefan Sergiu Anderco în Dosarul nr. 3.736/2003 al Tribunalului București - Secția I penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca nefondată. Se apreciază că dispozițiile legale criticate, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2003 , nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției. Totodată se susține că prin ordonanță de urgență se poate reglementa în domenii rezervate legilor organice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 iulie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 3.736/2003, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 din Codul de procedură penală, cu modificările ulterioare. Excepția a fost ridicată de Horea Ștefan Sergiu Anderco, inculpat în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2003 , prin care au fost modificate prevederile alin. 1 al art. 155 din Codul de procedură penală, sunt neconstituționale, deoarece privesc domeniul legilor organice, așa cum este Codul de procedură penală, care nu pot fi modificate sau abrogate de către Guvern, iar pe de altă parte, că nu au fost îndeplinite cerințele constituționale pentru emiterea ordonanței de urgență, în sensul că nu a existat un caz excepțional care să o justifice, potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (4) teza întâi din Constituție. Se mai afirmă că ordonanța de urgență este contrară și art. 107 alin. (4), deoarece nu a fost contrasemnată de ministrul administrației publice și internelor, precum și prevederilor art. 114 alin. (4) teza a doua, referitoare la condițiile intrării în vigoare a ordonanțelor de urgență.

Tribunalul București consideră excepția ca fiind neîntemeiată, deoarece

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2003

a fost emisă cu respectarea dispozițiilor constituționale, într-un caz excepțional și într-o perioadă în care Parlamentul se afla în sesiune.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arată că interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legilor organice privește numai ordonanțele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicție decurgând direct din textul constituțional. O asemenea limitare nu este prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituție, referitor la ordonanțele de urgență.

Avocatul Poporului arată că, în ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2003 , față de prevederile art. 115 alin. (1) și (4) din Constituția României, excepția este neîntemeiată. Se motivează că ordonanța de urgență nu este o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi de abilitare, ci o măsură de ordin constituțional ce permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, care impune adoptarea unor soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Se mai precizează că numai Curtea Constituțională are posibilitatea să stabilească dacă

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2003

a fost adoptată în condițiile art. 115 alin. (4) din Constituție. În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 din Codul de procedură penală, față de prevederile art. 108 alin. (4) din Constituție, se apreciază că textul constituțional invocat nu are incidență în cauză. În concluzie, Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 155 din Codul de procedură penală, modificate după cum urmează: dispozițiile alin. 1, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 11 iulie 2003 (ordonanță aprobată prin

Legea nr. 359/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 5 septembrie 2003), iar dispozițiile alin. 2, prin

Legea nr. 281/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. Textul de lege criticat are următorul conținut: "Arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

În cazul prevăzut în alin. 1, prelungirea duratei arestării inculpatului poate fi dispusă de instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond sau de instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere."

Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că, deși autorul excepției susține neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 din Codul de procedură penală, critica vizează, în realitate, întregul conținut al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2003 , prin care a fost modificat alin. 1 al art. 155, cu motivarea, în esență, că au fost încălcate prevederile constituționale ale art. 107 alin. (4) și ale art. 114 alin. (1) și (4), întrucât reglementările Codului de procedură penală aparțin domeniului legii organice, astfel că nu pot fi modificate și completate printr-o ordonanță a Guvernului. Se consideră că, de vreme ce

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2003

este neconstituțională, deoarece a fost adoptată prin încălcarea unor prevederi constituționale, același caracter trebuie să-l aibă și dispozițiile adoptate prin acest act normativ.

Potrivit Constituției republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor și renumerotarea textelor, art. 107 alin. (4), privind semnarea și contrasemnarea actelor Guvernului, a devenit art. 108 alin. (4), iar art. 114 alin. (1), privind emiterea ordonanțelor în baza unei legi de abilitare, precum și cele ale alin. (4), referitor la condițiile de adoptare și de intrare în vigoare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului, a devenit art. 115 alin. (1), respectiv alin. (4) și (5). În legătură cu invocarea dispozițiilor art. 114 alin. (4) din Constituție, Curtea urmează a avea în vedere condițiile prevăzute în textele constituționale în vigoare la data emiterii actului normativ care constituie obiectul excepției, al căror cuprins este în mare măsură diferit de cel al dispozițiilor art. 115 alin. (4) și (5) în redactarea actuală a Constituției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

I. Primul motiv al criticii de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2003

se bazează, în esență, pe susținerea că prevederile Codului de procedură penală sunt de domeniul legii organice și deci nu puteau fi modificate prin ordonanță de urgență emisă de Guvern. Analizând această critică de neconstituționalitate, Curtea constată că nu este întemeiată. Jurisprudența Curții Constituționale a stabilit că ordonanțele de urgență pot fi emise de Guvern și în domeniul legilor organice, restricția pentru această categorie de legi nefiind prevăzută decât pentru ordonanțele emise în baza unei legi de abilitare, conform art. 114 alin. (1) din Constituție.

II. Curtea nu poate reține nici critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2003

conform căreia nu se justifică emiterea acesteia întrucât nu exista un caz excepțional, așa cum prevedea art. 114 alin. (4) din Constituție.

Analizând această susținere în lumina textului constituțional în vigoare la data adoptării ordonanței de urgență, invocat de autorul excepției, Curtea reține că, așa cum rezultă din conținutul Notei de fundamentare care a însoțit

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2003 , dubla condiție a existenței cazului excepțional și a urgenței a fost îndeplinită conform cerințelor constituționale prevăzute de art. 114 alin. (4) pentru adoptarea ordonanței de urgență criticate. În esență, Guvernul a avut în vedere că "previzibilitatea legii de procedură penală, calitatea normei de procedură penală de a nu da naștere la interpretări diferite, constituie una dintre cerințele care se desprind din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, iar în situațiile în care această cerință nu este îndeplinită, se impune, de urgență, o modificare legislativă".

În legătură cu existența "cazului excepțional" de care depinde legitimitatea constituțională a ordonanței de urgență, jurisprudența Curții Constituționale a stabilit că acesta se justifică "pe necesitatea și urgența reglementării unei situații care, datorită circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public". (A se vedea în acest sens

Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, și

Decizia nr. 83 din 19 mai 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998.)

III. Referitor la intrarea în vigoare a ordonanței de urgență, Curtea Constituțională reține că ordonanța de urgență a fost depusă spre aprobare la Parlament la data de 11 iulie 2003, fiind respectate astfel dispozițiile art. 114 alin. (4) teza întâi. Totodată, Parlamentul, convocat în sesiune extraordinară, a aprobat ordonanța prin

Legea nr. 359/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 5 septembrie 2003. În consecință, nu se confirmă nici încălcarea prevederilor art. 114 alin. (4) teza finală din Constituție.

IV. Curtea nu poate reține nici încălcarea prevederilor constituționale ale art. 107 alin. (4) [devenit art. 108 alin. (4)], potrivit cărora "Hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare și se publică în Monitorul Oficial al României". Este de observat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2003

a fost contrasemnată de ministrul justiției, fiind astfel respectate dispozițiile constituționale menționate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 din Codul de procedură penală, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Horea Ștefan Sergiu Anderco în Dosarul nr. 3.736/2003 al Tribunalului București Secția I penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2004.