Decizia nr. 22/2020

Articolul 13

alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014: „În anul 2015 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2014 următoarele drepturi: […] j) indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004,

cu modificările și completările ulterioare.“;

–

Articolul IV

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014: „În anul 2015 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2014 indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004,

cu modificările și completările ulterioare.“;

–

Articolul 12

alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015:

„În anul 2016, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004,

cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.“;

–

Articolul 11

alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016

privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016: „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977

nr. 341/2004,

cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2016.“;

–

Articolul 1

alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 p rivind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017: „Prevederile

art. 1 alin. (3)-(5) ,

art. 2-4 ,

art. 5 alin. (2)-(4)

și

art. 6-11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016

privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare se aplică în mod corespunzător și în perioada 1 martie-31 decembrie 2017.“;

–

Articolul 12

alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017

privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017: „În anul 2018, indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977

nr. 341/2004,

cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2017“.

15.

Curtea constată că dispozițiile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

și din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

au fost abrogate prin

art. 44 alin. (1) pct. 11

și

pct. 20 din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, iar dispozițiile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016,

din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/201 7 și din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017

au avut aplicabilitate limitată în timp, la nivelul anilor 2017, respectiv 2018. Însă, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, aceste dispoziții criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului în perioada 2015-2018 prin adoptarea actelor normative criticate referitoare la plafonarea indemnizațiilor reglementate prin

Legea nr. 341/2004 .

16.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (3)

și (5) privind statul român, în

art. 44

privind dreptul de proprietate, în

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, în

art. 61

privind rolul Parlamentului, art. 102 privind rolul și structura Guvernului,

art. 115 alin. (4)-(6)

privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

17.

Înainte de a proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține, referitor la precizările și concluziile scrise depuse la dosar de către autorul excepției de neconstituționalitate - prin care, pe de-o parte, critică și abrogarea

Legii nr. 42/1990

pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, iar, pe de ală parte, invocă a fi încălcate o serie de dispoziții din Constituție și din acte internaționale, altele decât cele invocate în cererea de sesizare a Curții Constituționale depusă la instanța de judecată -, că acestea nu pot fi primite. Astfel, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale și în conformitate cu

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a Curții îl reprezintă încheierea instanței judecătorești, iar litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți. Prin urmare, nu poate fi primită cererea prin care se modifică și se completează excepția de neconstituționalitate ulterior încheierii de sesizare, direct în fața Curții Constituționale (a se vedea în același sens, de exemplu,

Decizia nr. 1.054 din 11 decembrie 2012,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013). Așa fiind, Curtea se va pronunța asupra excepției de neconstituționalitate, astfel cum aceasta a fost formulată în fața instanței de judecată.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia critică, în esență, dispozițiile potrivit cărora anumite indemnizații, prevăzute de Legea

nr. 341/2004,

au fost plafonate la nivelul anului 2010. Este de observat că, potrivit

art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu luna iulie 2010, indemnizațiile prevăzute de

Legea nr. 341/2004

s-au redus cu 15%, iar, potrivit

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2011, aceste indemnizații s-au majorat cu 15% față de luna octombrie 2010. Potrivit

art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012,

începând cu luna iunie 2012, cuantumul acestora s-a majorat cu 2,3% față de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.

19.

Curtea s-a mai pronunțat cu privire la unele dintre dispozițiile criticate referitoare la plafonarea cuantumului indemnizațiilor prevăzute de

Legea nr. 341/2004 , prin

Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 noiembrie 2014,

Decizia nr. 419 din 28 mai 2015,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 3 august 2015,

Decizia nr. 508 din 30 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015,

Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018,

Decizia nr. 151 din 27 martie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 16 iulie 2018,

Decizia nr. 608 din 2 octombrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 6 mai 2019, sau prin

Decizia nr. 610 din 2 octombrie 2018,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 27 mai 2019, constatând constituționalitatea acestora.

20.

Prin

Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014 , precitată, paragrafele 23 și 24, Curtea a reținut că autorii excepției se referă la indemnizația prevăzută de

art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004,

și anume la indemnizația lunară acordată la pensia pentru limită de vârstă, indemnizație care se acordă pe lângă indemnizația reparatorie lunară prevăzută de

art. 4 alin. (4) -

a cărei plată nu se acordă. Textul

art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , introdus prin

Legea nr. 283/2011 , stabilea că, în anul 2012, aceste indemnizații se mențineau la același nivel cu cel din luna decembrie 2011, autorii excepției fiind nemulțumiți de modul de calcul al acestora, și anume de raportarea la indemnizația aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câștigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, așa cum prevedea

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2011

privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale. Curtea a reținut că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat

Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a stabilit - în interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 4 alin. (4)

și ale

art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea

nr. 341/2004,

cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010

- că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de

Legea nr. 341/2004

se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.

21.

Cât privește critica de neconstituționalitate extrinsecă, raportată la prevederile constituționale ale

art. 115 alin. (4) , referindu-se la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014,

Curtea, prin

Decizia nr. 389 din 14 iunie 2016,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 28 septembrie 2016, paragrafele 47 și 48, a reținut că, potrivit jurisprudenței sale (spre exemplu,

Decizia nr. 255 din 11 mai 2005,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței. Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, raportată la

art. 115 alin. (4) din Constituție , este neîntemeiată, având în vedere cele prezentate în expunerea de motive, precum și faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia (Decizia de inadmisibilitate în Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragraful 49). De asemenea, prin

Decizia nr. 151 din 27 martie 2018 , precitată, paragraful 38, referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă, raportată la

art. 115 alin. (4) din Constituție , Curtea a constatat că, având în vedere cele prezentate în expunerea de motive, precum și faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, critica de neconstituționalitate raportată la

art. 115 alin. (4) din Constituție

este neîntemeiată.

22.

În ceea ce privește invocarea

art. 61 din Constituție,

prin

Decizia nr. 228 din 16 aprilie 2019,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 8 august 2019, paragraful 29, Curtea a reținut că indemnizația de revoluționar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acesteia, în temeiul

art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală .

23.

Cu privire la pretinsa încălcare a

art. 61 alin. (1) din Constituție , prin faptul că Guvernul a adoptat acte cu caracter normativ cu putere de lege, în domeniul indemnizațiilor prevăzute de

Legea nr. 341/2004 , prin

Decizia nr. 68 din 27 februarie 201 7, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017, paragraful 73, Curtea a invocat jurisprudența sa, prin care a statuat că prevederile

art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție

conferă Parlamentului calitatea de unică autoritate legiuitoare a țării, iar, în virtutea acestui monopol legislativ, Parlamentul este singura autoritate publică care adoptă legi. La paragrafele 74 și 75 ale

Deciziei nr. 68 din 27 februarie 2017,

precitată, Curtea a reținut că, sub aspectul competenței de legiferare, relația dintre puterea legislativă și cea executivă se desăvârșește prin competența conferită Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență în condițiile stabilite de

art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție . Astfel, ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului,

Constituția, în art. 115,

consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanțe simple [ art. 115 alin. (1)-(3)]

sau ordonanțe de urgență [ art. 115 alin. (4)-(6)] . Astfel, transferul unor atribuții legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voință al Parlamentului ori pe cale constituțională, în situații extraordinare și numai sub control parlamentar. Având în vedere acestea, în cauză, nu se poate reține că prin emiterea ordonanțelor de urgență criticate s-ar fi încălcat dispozițiile

art. 61 alin. (1) din Constituție .

24.

Referitor la încălcarea dispozițiilor

art. 44 din Constituție , prin

Decizia nr. 228 din 16 aprilie 2019,

precitată, paragraful 33, Curtea a reținut că, așa cum a statuat în jurisprudența sa, indemnizațiile „restante“ ce se achită beneficiarilor

Legii nr. 341/2004

constituie într-adevăr un „bun“ în sensul

art. 1 din Protocolul adițional

la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale . Curtea a mai reținut că aceste tipuri de indemnizații au caracter reparatoriu, fără consacrare constituțională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizații pe o anumită perioadă are, de asemenea, dreptul de a alege frecvența și modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituționale, legiuitorul poate opta și pentru retragerea viitoare a lor (a se vedea în acest sens

art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 283/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011). Așadar, nu se poate reține incidența deciziei sus-menționate cu privire la noțiunea de „bun“, nefiind vorba despre indemnizații „restante“.

25.

Totodată, prin

Decizia nr. 610 din 2 octombrie 2018,

paragraful 48, Curtea a stabilit că despre protecția oferită de

art. 1 din Protocolul adițional

la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

se poate vorbi numai atunci când sumele devin exigibile, până la acel moment indemnizațiile constituind o „speranță“ a titularilor acestor drepturi, așa cum s-a reținut prin deciziile

nr. 42 din 22 ianuarie 2014,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, și

nr. 314 din 5 iunie 2014,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014.

26.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 53 din Legea fundamentală , prin

Decizia nr. 228 din 16 aprilie 2019,

paragraful 29, Curtea a observat că, prin

Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, sau prin Decizia

nr. 314 din 5 iunie 2014,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, paragrafele 21 și 22, a reținut că dispozițiile

art. 53 din Constituție

nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale. Curtea a constatat că, deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu constituie totuși, potrivit

Constituției,

o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989. De asemenea, Curtea a arătat că indemnizația de revoluționar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acesteia, în temeiul

art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală . În acest sens este și

Decizia nr. 193 din 2 aprilie 2013,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 iulie 2013.

27.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

28.

În ceea ce privește încălcarea

art. 115 alin. (6) din Constituție , Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, așa cum a stabilit în jurisprudența sa, indemnizațiile prevăzute de

Legea nr. 341/2004

nu reprezintă drepturi prevăzute de Constituție, astfel că ordonanțele de urgență ale Guvernului prin care au fost plafonate anumite indemnizații prevăzute de

Legea nr. 341/2004

nu afectează drepturi sau libertăți fundamentale.

29.

În final, referitor la criticile de neconstituționalitate raportate la dispozițiile

art. 1 alin. (3)

și

(5) din Constituție,

Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate, întrucât dispozițiile de lege prin care se plafonează anumite indemnizații instituite de

Legea nr. 341/2004

nu pot conduce la încălcarea principiilor statului de drept sau ale legalității și supremației

Constituției,

aceste indemnizații nefiind drepturi fundamentale. De asemenea nu se poate constata încălcarea normelor de tehnică legislativă în cazul prevederilor de lege criticate.

30.

Referitor la criticile privind încălcarea

art. 102 din Constituție

privind rolul și structura Guvernului și a

art. 115 alin. (5) din Constituție

privind intrarea în vigoare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului, Curtea constată că acestea nu pot fi primite, deoarece autorul excepției nu a motivat în ce constă contrarietatea dintre dispozițiile de lege criticate și aceste prevederi constituționale.

31.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție,

precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marius Sabin Miron în Dosarul nr. 816/59/2018 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale

art. IV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004,

ale

art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016

privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative și ale

art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017

privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 ianuarie 2020.