Decizia nr. 148/2004

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 139 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihaly Nagy în Dosarul nr. 10.997/2003 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, lipsă fiind partea Societatea Comercială "Expres" - S.R.L. din Cluj-Napoca, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, Mihaly Nagy solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public arată că, deși sunt criticate dispozițiile art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost introduse prin

Legea nr. 281/2003 , la data sesizării Curții Constituționale aceste dispoziții fuseseră modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003 . Întrucât în redactarea dată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003 , soluția legislativă a textului de lege criticat este diferită de cea anterioară, în temeiul

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, pune concluzii de respingere a excepției ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 10.997/2003, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 139 alin. 3 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Mihaly Nagy, inculpat în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, indicând art. 139 alin. 3 din Codul de procedură penală, însă referindu-se la conținutul art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost introdus prin

Legea nr. 281/2003 , că aceste dispoziții legale sunt contrare prevederilor art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție, republicată. În opinia autorului excepției, expertiza medico-legală prevăzută de textul criticat ar trebui să rămână la domeniul strict medical în ceea ce privește stabilirea capacității arestatului de a suporta regimul detenției, aprecierea faptului dacă cel arestat preventiv suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a "suporta" regimul detenției bazându-se pe elemente profund subiective, străine de înfăptuirea justiției în mod egal și obiectiv pentru toți cetățenii.

Judecătoria Cluj-Napoca consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată. Se arată că "dispoziția din art. 139 alin. 3 Cod procedură penală modificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003 , nu încalcă dispozițiile art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție, republicată, întrucât reglementarea legală în vigoare este în măsură să răspundă cerințelor din art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, conform căruia la alegerea măsurii preventive se ține seama, între altele, și de sănătatea persoanei față de care se ia măsura."

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituții.

Guvernul consideră că dispozițiile criticate, potrivit cărora revocarea măsurii arestării preventive se dispune dacă instanța constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Direcției Generale a Penitenciarelor, sunt întemeiate pe un criteriu obiectiv, astfel încât argumentele invocate de autorul excepției privitoare la "aprecierile nemedicale asupra posibilităților bolnavului de a suporta sau nu regimul detenției" sunt lipsite de obiect. Posibilitatea de aplicare în cadrul rețelei medicale a Direcției Generale a Penitenciarelor a unui anumit tratament, specific unei anumite boli, constituie o circumstanță de fapt, obiectivă, așadar în deplin acord cu prevederile art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție, republicată. În concluzie, Guvernul apreciază că excepția este neîntemeiată.

Avocatul Poporului precizează că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 139 alin. 3^4, introdus prin Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, iar nu dispozițiile art. 139 alin. 3 din Codul de procedură penală, așa cum se arată în încheierea de sesizare a Curții Constituționale. Totodată arată că, la data sesizării Curții Constituționale, conținutul art. 139 alin. 3^4 era modificat prin

art. I pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003 , iar în actuala redactare soluția legislativă a textului de lege criticat este diferită de cea anterioară. În condițiile în care conținutul art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedură penală era modificat la data sesizării Curții Constituționale, sunt incidente prevederile

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora Curtea Constituțională se pronunță numai asupra excepțiilor de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile legale în vigoare. În concluzie, Avocatul Poporului apreciază că excepția este inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției, potrivit încheierii de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile art. 139 alin. 3 din Codul de procedură penală. Așa cum rezultă însă din concluziile scrise depuse de autorul excepției de neconstituționalitate la dosarul instanței de judecată, excepția privește dispozițiile art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost introdus prin

art. I pct. 62 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, având următorul conținut: "De asemenea, dacă instanța constată, pe baza unei expertize medico-legale că cel arestat preventiv suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a suporta regimul detenției, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea măsurii arestării, atât în cazul în care a luat ea această măsură, cât și în cazul arestării provizorii dispuse de procuror."

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție, republicată, potrivit cărora justiția se înfăptuiește în numele legii și este unică, imparțială și egală pentru toți.

Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea constată că, la data ridicării excepției, era în vigoare textul art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedură penală în redactarea dată prin

art. I pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003

privind modificarea Codului de procedură penală, având următorul conținut: "De asemenea, dacă instanța constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Direcției Generale a Penitenciarelor, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive."

Din comparația cu textul avut în vedere de autorul excepției se constată că, în actuala redactare (existentă de altfel la data ridicării excepției de neconstituționalitate), soluția legislativă a textului de lege criticat este diferită de cea anterioară. Astfel, dacă, potrivit reglementării anterioare, instanța dispunea revocarea măsurii arestării preventive în cazul în care constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel arestat suferea de o boală de natură a-l pune "în imposibilitatea de a suporta regimul detenției", în redactarea actuală revocarea măsurii arestării se dispune de către instanță dacă aceasta constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel arestat suferă de o boală "care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Direcției Generale a Penitenciarelor". Or, posibilitatea tratării unei boli în rețeaua medicală a Direcției Generale a Penitenciarelor constituie o chestiune de fapt, obiectivă, aflată în afara puterii de apreciere a judecătorului. Cum autorul excepției critică dispozițiile art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedură penală tocmai pentru lipsa reglementării unui criteriu obiectiv care să fundamenteze revocarea măsurii arestării preventive în situația inculpatului bolnav, iar în redactarea dată acestui text legal prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003 , fiind instituit un asemenea criteriu, nu se mai regăsește obiectul criticii de neconstituționalitate, excepția urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihaly Nagy în Dosarul nr. 10.997/2003 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2004.