Normele din 28 aprilie 2004

Prezentele norme stabilesc reguli cu privire la protecția denumirilor de origine și indicațiilor geografice ale produselor agricole și produselor alimentare destinate consumului uman, menționate în anexa nr. I, ale produselor alimentare menționate în anexa nr. II, precum și ale produselor agricole menționate în anexa nr. III.

Prezentele norme nu se aplică produselor vitivinicole, cu excepția oțetului din vin, și nici băuturilor spirtoase.

Prezentele norme se aplică fără a aduce atingere altor prevederi specifice.

Protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice ale produselor agricole și produselor alimentare se obține în conformitate cu prevederile prezentelor norme.

În sensul prezentelor norme, următorii termeni se definesc astfel:

a) denumire de origine - numele unei regiuni, unui loc specific sau, în cazuri excepționale, al unei țări, utilizat pentru a descrie un produs agricol sau un produs alimentar:

- originar din această regiune, din acest loc specific sau această țară; și

- a cărui calitate sau ale cărui caracteristici sunt datorate în principal ori exclusiv unui anumit mediu geografic cu factorii săi naturali și umani inerenți și ale cărui producție, procesare și preparare au loc în aria geografică precizată;

b) indicație geografică - numele unei regiuni, unui loc specific sau, în cazuri excepționale, al unei țări, utilizat pentru a descrie un produs agricol sau un produs alimentar:

- originar din această regiune, din acest loc specific sau această țară; și

- care are o calitate specifică, reputație sau alte caracteristici ce pot fi atribuite acestei origini geografice și ale cărui producție și/sau procesare și/sau preparare au loc în aria geografică precizată.

Sunt, de asemenea, considerate denumiri de origine anumite denumiri tradiționale, geografice sau nu, care desemnează un produs agricol sau un produs alimentar originar dintr-o regiune sau dintr-un loc specific și care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (2) lit. a) a doua liniuță.

Prin derogare de la prevederile alin. (2) lit. a), sunt asimilate denumirilor de origine anumite denumiri geografice atunci când materiile prime ale produselor în cauză provin dintr-o arie geografică mai vastă sau diferită de aria de procesare, cu condiția ca:

- aria de producție a materiilor prime să fie limitată;

- să existe condiții speciale pentru producția materiilor prime; și

- să existe un regim de inspecție care să asigure îndeplinirea acestor condiții.

În sensul alin. (4) sunt considerate materii prime doar animalele vii, carnea și laptele.

Pentru a putea beneficia de derogarea prevăzută la alin. (4) denumirile în cauză pot să fie sau au fost deja recunoscute ca denumiri de origine care se bucură de protecția națională a statului membru al Uniunii Europene interesat sau, dacă un astfel de regim nu există, să aibă justificarea unui caracter tradițional, precum și a unei reputații și a unui renume de excepție.

Pentru a putea beneficia de derogarea prevăzută la alin. (4) cererile de înregistrare trebuie să fie depuse în termen de 2 ani după intrarea în vigoare a prezentelor norme.

Numele devenit generic nu poate fi înregistrat.

a) În sensul prezentelor norme, prin nume devenit generic se înțelege numele unui produs agricol sau produs alimentar care, chiar dacă se raportează la locul sau regiunea unde acest produs agricol sau produs alimentar a fost inițial produs ori comercializat, a devenit numele comun al unui produs agricol sau al unui produs alimentar.

b) Pentru a se stabili dacă un nume a devenit generic se ține cont de toți factorii și în special de:

- situația existentă pe teritoriul statului membru al Uniunii Europene de unde provine numele și cea existentă în zonele de consum;

- situația existentă în alte state membre ale Uniunii Europene;

- legislațiile naționale sau comunitare relevante.

Un nume nu poate fi înregistrat ca denumire de origine sau ca indicație geografică atunci când acesta este în conflict cu numele unui soi de plante sau al unei rase de animale și, în consecință, acesta este susceptibil să inducă publicul în eroare cu privire la originea reală a produsului.

Pentru a putea beneficia de o denumire de origine protejată (DOP) sau de o indicație geografică protejată (IGP), un produs agricol sau un produs alimentar trebuie să fie conform unui caiet de sarcini.

Caietul de sarcini conține cel puțin elementele următoare:

a) numele produsului agricol sau al produsului alimentar, inclusiv denumirea de origine sau indicația geografică;

b) descrierea produsului agricol sau a produsului alimentar, inclusiv a materiilor prime, dacă este cazul, și principalelor caracteristici fizice, chimice, microbiologice și/sau organoleptice ale produsului sau alimentului;

c) precizarea ariei geografice și, dacă este cazul, detalii care să indice respectarea condițiilor prevăzute la art. 2 alin. (4);

d) elementele care să dovedească faptul că produsul agricol sau produsul alimentar este originar din aria geografică în sensul art. 2 alin. (2) lit. a) sau b), după caz;

e) descrierea metodei de obținere a produsului agricol sau a produsului alimentar și, dacă este cazul, a metodelor locale, autentice și constante, precum și informații privind ambalarea, dacă grupul solicitant determină și justifică faptul că ambalarea trebuie făcută în aria geografică precizată, în scopul păstrării calității, asigurării trasabilității sau al inspecției;

f) detalii care să justifice legătura cu mediul geografic sau cu originea geografică în sensul art. 2 alin. (2) lit. a) sau b), după caz;

g) detalii privind structurile de inspecție;

h) elementele specifice ale etichetării legate de mențiunea DOP sau IGP, după caz, sau mențiunile tradiționale naționale echivalente;

i) orice cerințe eventuale ce trebuie respectate, prevăzute de dispozițiile comunitare și/sau naționale.

Numai un grup este abilitat să depună o cerere de înregistrare; în sensul prezentului articol, prin grup se înțelege orice asociere, indiferent de forma sa juridică sau de componența sa, de producători și/sau de procesatori care realizează același produs agricol sau produs alimentar; la acest grup pot participa și alte părți interesate.

Un grup poate depune cerere de înregistrare numai pentru produsele agricole sau produsele alimentare pe care le produce sau le obține, în sensul art. 2 alin. (2) lit. a) sau b).

Cererea de înregistrare include caietul de sarcini prevăzut la art. 4.

Cererea este trimisă Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Verificarea cererii și a caietului de sarcini se face de către organisme private de certificare a conformității și de inspecție, aprobate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, care este instituția publică centrală cu atribuții, competențe și responsabilități în verificarea și inspecția modului în care sunt aplicate și respectate prevederile prezentelor norme; după verificare, cererea împreună cu caietul de sarcini și alte documente pe baza cărora s-a fundamentat decizia se transmit Comisiei Uniunii Europene de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

O protecție, în sensul prezentelor norme, a denumirii solicitate, la nivel național, precum și, dacă este cazul, o perioadă de adaptare pot fi acordate numai tranzitoriu de la data transmiterii cererii către Comisia Europeană; acestea pot fi acordate în egală măsură tranzitoriu, în aceleași condiții, în cadrul unei cereri de modificare a caietului de sarcini.

Protecția națională tranzitorie încetează începând cu data la care este luată decizia înregistrării în conformitate cu prevederile prezentelor norme; de la data încetării protecției naționale tranzitorii, poate fi fixată o perioadă de adaptare, limitată la maximum 5 ani, cu condiția ca întreprinderile interesate să fi comercializat legal produsele în cauză, utilizând în mod continuu denumirile solicitate cu cel puțin 5 ani înaintea datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Consecințele unei protecții naționale tranzitorii nu afectează schimburile comerciale cu Comunitatea Europeană.

Dacă cererea privește o denumire precizată în aria geografică frontalieră sau o denumire tradițională legată de această arie geografică situată într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un alt stat recunoscut de către Comisia Europeană ca îndeplinind condițiile specifice în acest domeniu, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale va consulta acel stat înainte de transmiterea cererii către Comisia Europeană.

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale va adopta Regulamentul privind condițiile de aprobare a organismelor de inspecție și certificare, în termen de 6 luni de la publicarea prezentelor norme în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale garantează că toate persoanele care demonstrează un interes economic legitim sunt autorizate să consulte cererea.

Orice persoană fizică sau juridică legitim interesată poate să se opună înregistrării propuse, prin expedierea unei declarații fundamentate în mod corespunzător Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale; ministerul adoptă măsurile necesare pentru a lua în considerare aceste comentarii sau obiecții în cadrul termenelor prevăzute.

Orice declarație de obiecție poate fi admisă numai dacă:

- fie demonstrează nerespectarea condițiilor prevăzute la art. 2;

- fie demonstrează că înregistrarea unui nume propus ar putea prejudicia existența unei mărci sau existența unor produse care se află legal pe piață cu cel puțin 5 ani înainte de data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene;

- fie precizează elementele care demonstrează caracterul generic al numelui a cărui înregistrare se solicită.

Denumirile înregistrate sunt protejate împotriva:

a) oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a unei denumiri înregistrate pentru produse care nu sunt acoperite de înregistrare, în măsura în care aceste produse sunt comparabile cu cele înregistrate sub această denumire ori în măsura în care această utilizare permite să se profite de reputația denumirii protejate;

b) oricărei utilizări abuzive, imitări ori evocări, chiar dacă este indicată originea reală a produsului sau dacă denumirea protejată este tradusă ori însoțită de o expresie precum "gen", "tip", "metoda", "stil", "imitație" sau altă expresie similară;

c) oricărei indicații false sau înșelătoare privind proveniența, originea, natura ori calitățile esențiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar ori în documentele aferente produsului în cauză, precum și împotriva ambalării produsului într-un ambalaj de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea acestuia;

d) oricărei alte practici susceptibile să inducă publicul în eroare cu privire la originea reală a produsului.

În cazul în care o denumire înregistrată cuprinde numele considerat generic al unui produs agricol sau produs alimentar, utilizarea acestui nume generic nu este considerată contrară prevederilor alin. (1) lit. a) sau b).

Denumirile protejate nu pot deveni generice.

Pentru denumirile pentru care înregistrarea este cerută conform art. 5 poate fi prevăzută o perioadă de tranziție de maximum 5 ani numai în cazul în care o contestație a fost admisă pe motiv că înregistrarea denumirii propuse poate prejudicia existența unei denumiri total sau parțial omonimă sau existența produsului care se află legal pe piață cu cel puțin 5 ani înaintea datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene; această perioadă de tranziție poate fi prevăzută cu condiția ca întreprinderile să fi comercializat legal produsele în cauză, folosind continuu denumirile respective cu cel puțin 5 ani înaintea datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Dacă o denumire de origine sau o indicație geografică este înregistrată în conformitate cu prezentele norme, cererea de înregistrare a unei mărci care corespunde uneia dintre situațiile prevăzute la art. 9 și privind același tip de produs este refuzată dacă a fost depusă după data de depunere a cererii de înregistrare a denumirii de origine sau a indicației geografice; mărcile înregistrate contrar cerințelor de mai sus sunt anulate.

Utilizarea unei mărci care corespunde cu una dintre situațiile menționate la art. 9, înregistrată cu bună-credință înainte de data depunerii cererii de înregistrare a denumirii de origine sau a indicației geografice, poate continua în pofida înregistrării unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, dacă nu există motive temeinice de anulare sau de revocare a mărcii.

O denumire de origine sau o indicație geografică nu se înregistrează dacă, ținând cont de renumele unei mărci, de reputația sa și de durata utilizării sale, înregistrarea este de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la identitatea adevărată a produsului.