Decizia nr. 613/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Cosmin-Marian Văduva

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Florentina Ciolompea, Oana-Iuliana Iliescu-Priciu și Marcela Spătaru în Dosarul nr. 12.516/3/2018 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.187D/2018.

2.

La primul termen de judecată din data de 23 iunie 2020, Curtea, având în vedere dispozițiile

art. 160 alin. (3) din Codul de procedură civilă , coroborate cu cele ale

art. 14 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus, ținând seama de împrejurările reținute în încheierea de ședință de la acea data, amânarea dezbaterilor pentru data de 17 septembrie 2020.

3.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției, Curtea pronunțându-se în acest sens prin

Decizia nr. 77 din 18 februarie 2020 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5.

Prin Încheierea din 3 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 12.516/3/2018, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Florentina Ciolompea, Oana-Iuliana Iliescu-Priciu și Marcela Spătaru, reclamante alături de alte persoane.

6.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-un litigiu având ca obiect stabilirea unor drepturi salariale în conformitate cu

Legea-cadru nr. 153/2017 .

7.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia se limitează la redarea conținutului unor dispoziții constituționale, legale, al unor convenții internaționale, precum și al unor decizii judecătorești, fără să arate, însă, în mod precis, legătura acestora cu dispozițiile criticate, respectiv

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 . Astfel, autoarele fac trimitere la

art. 16 alin. (1) ,

art. 41,

art. 47

și

art. 53 din Constituție , la

Decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, privind diferențierile de salarizare în cazul aceleiași activități, la

art. 6 alin. (3) din Codul muncii ,

art. 1 alin. (2) lit. i)

și

alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, la principiile salarizării din

Legea-cadru nr. 153/2017 ,

art. 2 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 111/1958

privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, ratificată prin

Decretul nr. 284/1973

pentru ratificarea unor convenții ale Organizației Internaționale a Muncii, la Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și Directiva Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică,

art. 1 din Protocolul 12

la

Convenție ,

art. 26 din Pactul internațional

cu privire la drepturile civile si politice, precum și la

deciziile Curții Constituționale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008

și

nr. 874 din 25 iunie 2010 .

8.

Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate nu instituie un tratament juridic diferențiat prin raportare la situații profesionale identice. De asemenea, apreciază că măsura stabilită prin dispozițiile criticate nu aduce atingere substanței dreptului de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată. În plus, arată că dreptul la salariu nu presupune existența dreptului la un anumit cuantum al salariului, legiuitorul având o marjă largă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție ,

precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care prevăd că: „În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022“.

13.

Autoarele excepției apreciază că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii,

art. 47

referitor la nivelul de trai decent și

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate“.

15.

Curtea reamintește că, în

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă, ce va cuprinde 3 elemente: „textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. [...] În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia.“ De aceea, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate.

16.

În aplicarea acestor considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea reține că indicarea temeiurilor constituționale de către autoarele excepției nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate. În același sens a statuat Curtea și prin

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, când a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care, potrivit

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008).

17.

În plus, Curtea reține că, în

Decizia nr. 464 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 11 noiembrie 2014, paragrafele 14-16, raportându-se la

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , a statuat că nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile

art. 146 din Constituție .

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florentina Ciolompea, Oana-Iuliana Iliescu-Priciu și Marcela Spătaru în Dosarul nr. 12.516/3/2018 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 septembrie 2020.