Decizia nr. 169/2004

Costică Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nelcenter Company" - S.A. din Galați în Dosarul nr. 415/2003 al Curții de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă autoarea excepției, prin avocat Dorin Camil, lipsind partea Societatea Comercială "Uzinsider Engineering" - S.A. din Galați, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul autoarei excepției arată că textul de lege criticat încalcă art. 16 și 21 din Constituție, republicată, întrucât nu prevede în mod expres posibilitatea de a fi revizuite și hotărârile arbitrale asimilate hotărârilor judecătorești, astfel încât, în situația în care au apărut elemente noi de natură să facă aplicabile prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească nu poate revizui hotărârea arbitrală.

Reprezentantul Ministerului Public arată că, întrucât critica are ca obiect o omisiune legislativă, Curtea Constituțională nu este competentă a se pronunța asupra acestei chestiuni, excepția de neconstituționalitate fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 decembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 415/2003, Curtea de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nelcenter Company" - S.A. din Galați.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. 322 din Codul de procedură civilă încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituție, republicată, în măsura în care instanțele judecătorești consideră că instituția revizuirii este aplicabilă doar hotărârilor judecătorești, nu și hotărârilor arbitrale asimilate acestora. De asemenea, sunt nesocotite și art. 20 și 53 din Legea fundamentală, precum și dispozițiile referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil, cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în protocoalele la această convenție, autoarea excepției de neconstituționalitate considerându-se o "victimă a legislației române".

Se apreciază că hotărârea arbitrală are prioritate față de hotărârile judecătorești, care sunt supuse căilor de atac și astfel verificate, întrucât, datorită caracterului formal și artificial al art. 322 din Codul de procedură civilă, "hotărârea arbitrală este practic definitivă și irevocabilă chiar dacă, ulterior, apar elemente noi".

Curtea de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că, deși legiuitorul a avut în vedere în art. 322 numai hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești, textul de lege criticat nu împiedică accesul liber la justiție al părților interesate, hotărârea arbitrală putând fi atacată pe calea acțiunii în anulare, iar împotriva soluției adoptate se poate exercita calea de atac a recursului, ceea ce nu este de natură a prejudicia părțile din litigiul arbitral.

Așa fiind, instanța judecătorească consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. Până la data judecării cauzei, aceștia nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată, ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 322 din Codul de procedură civilă, modificat și completat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003. Textul legal criticat are următorul conținut:

- Art. 322: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;

2. dacă s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;

4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății. În cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;

5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă sau consiliu judiciar nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere;

7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Curtea Supremă de Justiție cererea de revizuire se va judeca de această instanță;

8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;

9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1) și (2) și ale art. 53 din Constituția României, republicată, care au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";

- Art. 21 alin. (1) și (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."

Autoarea excepției invocă și încălcarea unor texte din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și anume:

- Art. 6: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției.

2. Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi legal stabilită.

3. Orice acuzat are, în special, dreptul:

a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa;

b) să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;

c) să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer;

d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării;

e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere.";

- Art. 13: "Orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.";

- Art. 18: "Restrângerile care, în termenii prezentei convenții, sunt aduse respectivelor drepturi și libertăți nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care ele au fost prevăzute.";

- Art. 26: "Comisia nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne, așa cum este stabilit conform principiilor de drept internațional general recunoscute și într-un termen de 6 luni, începând cu data deciziei interne definitive."

Se consideră că sunt încălcate și dispozițiile art. 34 și 38 din Protocolul nr. 11 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care au următorul conținut:

- Art. 34: "Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizică, orice organizație neguvernamentală sau de orice grup de particulari care se pretinde victimă a unei încălcări de către una dintre înaltele părți contractante a drepturilor recunoscute în convenție sau în protocoalele sale. Înaltele părți contractante se angajează să nu împiedice prin nici o măsură exercițiul eficace al acestui drept.";

- Art. 38: "1. În cazul în care Curtea declară o cerere admisibilă, ea:

a) procedează la examinarea cauzei în condiții de contradictorialitate, împreună cu reprezentanții părților, și, dacă este cazul, la o anchetă, pentru a cărei desfășurare eficientă statele interesate vor furniza toate facilitățile necesare;

b) se pune la dispoziția celor interesați, în scopul de a se ajunge la rezolvarea cauzei pe cale amiabilă, pe baza respectării drepturilor omului, astfel cum acestea sunt recunoscute în convenție și în protocoalele sale.

2. Procedura descrisă la paragraful 1 b) este confidențială."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în argumentarea criticii sale, autoarea excepției pleacă de la formula utilizată în art. 322 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, pentru a conchide că, astfel, reglementarea dedusă controlului exclude posibilitatea utilizării căii de atac a revizuirii și împotriva altor hotărâri definitive, cum sunt cele arbitrale, încălcându-se în acest mod textele constituționale de referință.

Curtea consideră că susținerea potrivit căreia împotriva hotărârilor arbitrale nu se poate formula calea extraordinară de atac a revizuirii, în temeiul textului de lege criticat, nu poate fi reținută, întrucât neconstituționalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia și nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări per a contrario, operație care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevăzut in terminis.

Independent de aceste rațiuni, examinarea criticii de neconstituționalitate cu un atare obiect, constând într-o omisiune a legiuitorului, excede competenței Curții Constituționale care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, se pronunță numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nelcenter Company" - S.A. din Galați în Dosarul nr. 415/2003 al Curții de Apel Galați - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 aprilie 2004.