Decizia nr. 835/2018

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 216 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală , excepție ridicată de CITR S.P.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 312/33/2016 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.293D/2016.

2.

La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Alexandru Coroian, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum fost motivată prin notele scrise. În esență, susține că prevederile criticate nu reglementează ipotezele în care organul de soluționare a contestației poate decide desființarea actului administrativ fiscal în condițiile

art. 216 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 . Or, în acest context, nu există o viziune asupra soluțiilor ce se vor adopta, astfel că nu există o previzibilitate asupra motivelor ce pot fi avute în vedere la adoptarea unor asemenea soluții, astfel cum este prevăzut, comparativ, în

Codul de procedură penală ,

Codul de procedură civilă

sau chiar în

noul Cod de procedură fiscală .

4.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece autoarea acesteia formulează critici din perspectiva unei omisiuni legislative.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 26 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 312/33/2016, Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 216 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală , excepție ridicată de CITR S.P.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații împotriva unui act administrativ fiscal, respectiv decizie de impunere.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că nu sunt reglementate ipotezele în care organul de soluționare poate decide desființarea actului administrativ fiscal în condițiile

art. 216 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

și nu se limitează numărul soluțiilor de desființare urmate de emiterea unui nou act administrativ fiscal. Astfel, textul de lege permite organului care soluționează contestația să decidă între anularea și desființarea actului administrativ atacat fără niciun fel de criterii în ceea ce privește situațiile în care se poate dispune anularea, respectiv desființarea actului și fără a fi limitat numărul de situații în care se dispune desființarea actului. Având în vedere faptul că soluția desființării actului administrativ atacat este mai dezavantajoasă pentru contestator decât cea a anulării sale, se consideră că este vătămat dreptul de a obține anularea actului administrativ atacat consacrat în cuprinsul

art. 52 alin. (1) din Constituție , astfel că se încalcă și accesul liber la justiție prin lipsa de previzibilitate a normei.

7.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că organul de soluționare a contestației nu are de ales, așa cum se susține, în mod eronat în motivarea excepției, între soluția anulării și soluția desființării actului administrativ. Conform

art. 216 alin. (1)

și

alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , prin decizie, contestația va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă. În cazul admiterii contestației, se decide, după caz, anularea totală sau parțială a actului atacat. Prin urmare, admiterea contestației atrage în toate cazurile anularea actului atacat.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 216 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins: „Prin decizie se poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare.“

12.

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

a fost abrogată prin

art. 354 lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală , publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, însă, având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispozițiile criticate, astfel cum acestea produc efecte juridice în cauza de față.

13.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (4)

și

alin. (5)

referitor la separația puterilor în stat, la supremația

Constituției

și obligativitatea legilor,

art. 21 alin. (1)

și

(3)

privind accesul liber la justiție și

art. 52 alin. (1)

referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile criticate fac parte din

titlul IX al Codului de procedură fiscală , care reglementează aspecte cu privire la soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, în cadrul procedurii administrative prealabile. Astfel, potrivit

art. 205

din același act normativ, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii, contestație ce este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii, putând fi contestate și deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consolidat, fiind îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, iar, în ceea ce privește deciziile referitoare la baza de impunere, contestația se poate depune de orice persoană care participă la realizarea venitului.

15.

În acest context, în virtutea

art. 216 alin. (1)

și

(2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală , pot fi adoptate de către organul de soluționare a contestației, după caz, mai multe soluții asupra contestației. Astfel, prin decizie, contestația va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă. În cazul admiterii contestației se decide, după caz, anularea totală sau parțială a actului atacat. De asemenea, potrivit prevederilor

art. 216 alin. (3) , criticate în prezenta cauză, prin decizie se poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare.

16.

Față de acestea, nemulțumirea autoarei constă în faptul că nu sunt reglementate ipotezele în care organul de soluționare poate decide desființarea actului administrativ fiscal, în condițiile

art. 216 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , și că prin textul legal nu se limitează numărul soluțiilor de desființare urmate de emiterea unui nou act administrativ fiscal, pornind de la situația particulară a speței. Astfel, Curtea reține că, în cauză, printr-o decizie de impunere (act administrativ fiscal), emisă în urma unei inspecții fiscale, în sarcina autoarei excepției de neconstituționalitate a fost stabilită și individualizată o creanță fiscală suplimentară. Acest act administrativ fiscal a fost contestat în condițiile

art. 205

din același act normativ, solicitându-se organului de soluționare a contestației anularea sa parțială, pentru motive de nelegalitate. Prin decizia de soluționare, contestația a fost admisă în parte: o parte a soluției, întemeiată pe dispozițiile

art. 216 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , urmând ca organul fiscal să procedeze la refacerea inspecției fiscale, pentru aceeași perioadă, și la emiterea unui nou act administrativ fiscal prin care să stabilească o nouă creanță fiscală, conform îndrumărilor date de organul de soluționare a contestației.

17.

Or, toate aceste aspecte țin, pe de o parte, de interpretarea și aplicarea legii în procesul de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, la speța dedusă judecății, de către autoritățile îndrituite în acest sens, precum și de către instanțele de judecată în cazul contestării deciziilor adoptate de către organul de soluționare a contestației, desigur în condițiile legii aplicabile în dinamica legislativă. Pe de altă parte, reglementarea ipotezelor în care organul de soluționare poate decide desființarea actului administrativ fiscal, în condițiile

art. 216 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , precum și limitarea numărului soluțiilor de desființare urmate de emiterea unui nou act administrativ fiscal țin de resortul puterii legiuitoare, iar nu al instanței de contencios constituțional. Ca atare, o asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a instanței de contencios constituțional, care, conform

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, și judecă numai în drept, astfel încât conduita procesuală a contribuabilului contestator sau unele decizii administrative nu pot constitui temei pentru constatarea neconstituționalității unor texte legale. În consecință, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

18.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 216 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală , excepție ridicată de CITR S.P.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 312/33/2016 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2018.