Decizia nr. 776/2018

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 405 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Tudora Velici, prin mandatar Emil Prundurel, în Dosarul nr. 1.303/787/2016 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.010D/2017.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, și în subsidiar, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 8 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.303/787/2016, Tribunalul Sibiu - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 405 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Tudora Velici, prin mandatar Emil Prundurel, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în constatare.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată, în esență, că prevederile legale sunt neconstituționale, întrucât nu țin cont de dispozițiile

art. 434 din Codul de procedură civilă , dispoziții care prevăd că hotărârile judecătorești au forța probantă a unui înscris autentic. De altfel, autoarea excepției de neconstituționalitate propune o nouă formulare pentru

art. 405 din Codul de procedură civilă , și anume: „Nulitatea unei hotărâri nu poate fi cerută decât prin căile de atac prevăzute de lege, în afară de cazul când se încalcă flagrant legea, ordinea socială și bunele moravuri, regulile din materia actului juridic.“

6.

Tribunalul Sibiu - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța arată că

art. 405 din Codul procedură civilă

consacră principiul potrivit căruia nulitatea unei hotărâri nu poate fi cerută decât prin intermediul căilor de atac. Aceasta înseamnă, pe de o parte, că în materia nulității hotărârilor nu sunt incidente dispozițiile

art. 178

referitoare la mijloacele de invocare a nulității actelor de procedură, iar pe de altă parte, că o hotărâre judecătorească, oricât de criticabilă ar fi, nu poate forma obiectul unei cereri în anulare precum un contract.

7.

Consacrarea legislativă a acestui principiu nu încalcă în niciun fel principiul supremației legii, părțile având posibilitatea exercitării căilor de atac ordinare și extraordinare reglementate de

Codul de procedură civilă .

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, se arată că accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări.

10.

Guvernul mai menționează jurisprudența relevantă a instanței de contencios constituțional, respectiv

Decizia nr. 37 din 15 ianuarie 2008

și

Decizia nr. 1.122 din 23 septembrie 2010 .

11.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Se arată că, din modul în care autoarea a înțeles să expună criticile de neconstituționalitate, rezultă că, în fapt, aceasta este nemulțumită de actuala formă a textului legal. Astfel, din actul de sesizare a instanței de contencios constituțional rezultă că aceasta apreciază că

art. 405 din Codul de procedură civilă

ar trebui să aibă o altă formulare. Or, în realitate, se urmărește modificarea soluției legislative, prin completarea textului legal. Însă modificarea și completarea legii reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului.

12.

Se arată, totuși, că o hotărâre judecătorească, oricât de criticabilă ar fi, nu poate forma obiectul unei cereri în anulare, iar actuala reglementare nu este de natură a aduce atingere normelor constituționale indicate. Ca atare, prin exercițiul căilor de atac prevăzute de lege se recunoaște părților posibilitatea de a provoca o nouă analiză a procesului, în cazul în care sunt constatate erori de judecată, context în care se poate solicita nulitatea unei hotărâri judecătorești.

13.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 405 din Codul de procedură civilă , dispoziții care au următorul cuprins: „Nulitatea unei hotărâri nu poate fi cerută decât prin căile de atac prevăzute de lege, în afară de cazul când legea prevede în mod expres altfel.“

16.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în

art. 16 alin. (2)

privind egalitatea în fața legii,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, în

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil,

art. 44

privind dreptul de proprietate privată și în

art. 124 alin. (1)

și

(2)

privind înfăptuirea justiției.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, a constatat că

Legea fundamentală

nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, stabilind în

art. 129

că acestea se exercită „în condițiile legii“. Accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale.

18.

Curtea mai constată că, pe de o parte, prevederile legale criticate contribuie la securitatea raporturilor juridice, prin stabilirea unei norme de principiu care enunță faptul că o hotărâre judecătorească se bucură de legalitate atât timp cât nu a fost contestată în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, în afară de cazul când legea prevede în mod expres altfel. Aspectele privind nulitatea unei hotărâri judecătorești trebuie invocate în cadrul procesului, prin exercitarea căilor de atac reglementate de lege. Pe de altă parte, trebuie menționat faptul că legiuitorul a lăsat posibilitatea părții interesate să identifice și să pună în dezbatere în cadrul căilor de atac acele aspecte care duc la concluzia că o hotărâre judecătorească a fost dată cu încălcarea normelor legale. În acest fel, s-a reușit stabilirea unui echilibru între apărarea stabilității raporturilor juridice și stabilirea adevărului judiciar.

19.

Totuși, în modul de formulare al pretinselor critici de neconstituționalitate, rezultă că autoarea excepției de neconstituționalitate urmărește modificarea și completarea textului de lege criticat, în sensul dorit de aceasta. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , această atribuție excedează competenței Curții Constituționale, excepția fiind pentru acest motiv inadmisibilă.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 405 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Tudora Velici, prin mandatar Emil Prundurel, în Dosarul nr. 1303/787/2016 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 noiembrie 2018.