Anexa din 6 iunie 2019

Evidența operațiunilor de împrumut ale S.S.I.F. care acționează în calitate de principal

Simbol

Scadență

Instrumente financiare date cu împrumut către

Instrumente financiare luate cu împrumut de la

Clienți

S.S.I.F.

Clienți

S.S.I.F.

Cantitate

Valoare de piață

Cantitate

Valoare de piață

Cantitate

Valoare de piață

Cantitate

Valoare de piață

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

SMB

< 30 zile

30-60 zile

> 60 zile

Evidența operațiunilor de împrumut în care S.S.I.F. acționează în calitate de agent

Simbol

Scadență

Instrumente financiare date cu împrumut de către

Instrumente financiare luate cu împrumut de către

Clienți

S.S.I.F.

Clienți

S.S.I.F.

Cantitate

Valoare de piață

Cantitate

Valoare de piață

Cantitate

Valoare de piață

Cantitate

Valoare de piață

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

SMB

< 30 zile

30-60 zile

> 60 zile

1 - Se va completa simbolul instrumentului financiar ce face obiectul raportării.

2 - Se va completa scadența împrumutului acordat/luat: < 30 zile, 30-60 zile, peste 60 de zile.

3, 5 - Se va completa cantitatea de instrumente financiare date cu împrumut clienților, altor intermediari în funcție de scadența înscrisă la pct. 2.

4, 6 - Se va completa valoarea curentă de piață (cantitate X preț de referință la data pentru care se face raportarea) a instrumentelor financiare date cu împrumut clienților sau altor intermediari, în funcție de scadența înscrisă la pct. 2.

7, 9 - Se va completa cantitatea de instrumente financiare luate cu împrumut de la clienți, alți intermediari, în funcție de scadența înscrisă la pct. 2.

8, 10 - Se va completa valoarea curentă de piață (cantitate X preț de referință la data pentru care se face raportarea) a instrumentelor financiare primite cu împrumut de clienți, alți intermediari, în funcție de scadența înscrisă la pct. 2.

Evidența cumpărărilor în marjă la data de ..........

Client

Simbol

Scadență

Instrumente financiare cumpărate în marjă

Cantitate

Preț mediu de achiziție

Valoare de piață

1

2

3

4

5

6

SMB

< 30 zile

30-60 zile

> 60 zile

1 - Se va completa pentru fiecare client.

2 - Se va completa simbolul instrumentului financiar ce face obiectul raportării.

3 - Se va completa scadența cumpărării în marjă: < 30 zile, 30-60 zile, peste 60 de zile.

4 - Se va completa cantitatea totală de instrumente financiare ce au fost achiziționate de investitori în baza creditelor acordate de S.S.I.F.

5 - Se va completa valoarea de achiziție a instrumentelor financiare achiziționate de investitori în baza creditelor acordate de S.S.I.F. (cantitate X preț mediu de cumpărare).

6 - Se va completa cu valoarea curentă de piață a instrumentelor financiare ce au fost achiziționate de investitori în baza creditelor acordate de S.S.I.F. (cantitate X preț de referință la data pentru care se face raportarea).

Evidența activelor constituite sub formă de marjă pentru operațiuni care necesită garanții în contul de marjă la data de ..........

Garanții pentru cumpărări în marjă

Garanții pentru împrumuturi de instrumente financiare

Total valori active depuse în contul de marjă

Simbol

Cantitate

Valoare de piață

Cantitate

Valoare de piață

1

2

3

4

5

6 = 3 + 5

SMB

1 - Se va completa simbolul activului depus sub formă de garanție pentru operațiunile care necesită garanții în contul de marjă (fondurile bănești au simbolurile conform convențiilor internaționale, iar instrumentele financiare au simbolurile conform piețelor în care se tranzacționează aceste instrumente).

2 și 4 - Se va completa cantitatea totală pentru fiecare activ ce a fost constituit sub formă de marjă și pentru fiecare operațiune care necesită garanții în contul de marjă.

3 și 5 - Se va completa cu valoarea curentă de piață pentru fiecare activ ce a fost constituit sub formă de marjă, pentru fiecare operațiune care necesită garanții în contul de marjă (cantitate X preț de referință la data pentru care se face raportarea).

6 - Se va completa cu valoarea totală a activelor ce au fost constituite sub formă de marjă pentru toate operațiunile care necesită garanții în contul de marjă (6 = 3 + 5).

Evaluarea riscului de conformitate

Legislație relevantă: art. 6 alin. (1) din Directiva de punere în aplicare a MiFID

Orientarea generală 1

14.

Firmele de investiții ar trebui să se asigure că funcția de asigurare a conformității urmează o abordare bazată pe risc pentru o alocare eficientă a resurselor funcției. Ar trebui utilizată o evaluare a riscului de conformitate pentru a determina obiectivul activităților de monitorizare și consiliere ale funcției de asigurare a conformității. Evaluarea riscului de conformitate ar trebui efectuată periodic pentru a asigura că obiectivul și domeniul de aplicare al monitorizării conformității și al activităților de consultanță rămân valabile.

Orientări specifice

15.

MiFID impune firmelor de investiții să stabilească, să implementeze și să mențină politici și proceduri adecvate destinate să detecteze orice risc de nerespectare de către firma de investiții a obligațiilor care îi revin în temeiul MiFID. Ca parte a acestui fapt, funcția de asigurare a conformității ar trebui să identifice nivelul riscului de conformitate cu care se confruntă firma de investiții, luând în considerare serviciile de investiții, activitățile și serviciile auxiliare furnizate de firma de investiții, precum și tipurile de instrumente financiare tranzacționate și distribuite.

16.

Evaluarea riscului de conformitate ar trebui să ia în considerare obligațiile aplicabile în temeiul MiFID, reglementările naționale de aplicare și politicile, procedurile, sistemele și controalele implementate în cadrul firmei în domeniul serviciilor și activităților de investiții. Evaluarea ar trebui să țină seama și de rezultatele oricăror activități de monitorizare și de orice constatări relevante de audit intern sau extern.

17.

Obiectivele și programul de lucru al funcției de asigurare a conformității ar trebui dezvoltate și stabilite pe baza acestei evaluări a riscului de conformitate. Riscurile identificate ar trebui revizuite periodic, precum și ad-hoc, în cazul în care este necesar să se asigure că orice riscuri emergente sunt luate în considerare (de exemplu, care rezultă din domenii noi de activitate sau alte modificări ale structurii firmei de investiții).

Obligațiile de monitorizare a funcției de asigurare a conformității

Legislație relevantă: art. 6 alin. (2) lit. (a) din Directiva de punere în aplicare a MiFID

Orientarea generală 2

18.

Firmele de investiții ar trebui să asigure faptul că funcția de asigurare a conformității stabilește un program de monitorizare care ia în considerare toate domeniile serviciilor și activităților de investiții și oricăror servicii auxiliare relevante ale firmei de investiții. Programul de monitorizare ar trebui să stabilească priorități determinate de evaluarea riscului de conformitate care să asigure monitorizarea completă a riscului de conformitate.

Orientări specifice

19.

Scopul unui program de monitorizare ar trebui să fie acela de a evalua dacă activitatea firmei de investiții se desfășoară în conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul MiFID și dacă orientările sale interne sau măsurile de organizare și control își păstrează caracterul efectiv și adecvat.

20.

În cazul în care o firmă de investiții este parte a unui grup, responsabilitatea pentru funcția de asigurare a conformității revine fiecărei firme de investiții din cadrul acelui grup. Prin urmare, o firmă de investiții ar trebui să asigure că funcția sa de asigurare a conformității rămâne responsabilă pentru monitorizarea propriului său risc de conformitate. Aceasta include cazul în care o firmă externalizează sarcinile de conformitate către o altă firmă din cadrul grupului. Funcția de asigurare a conformității în cadrul fiecărei firme de investiții ar trebui, totuși, să țină seama de grupul din care face parte - de exemplu, prin colaborarea strânsă cu personalul pe probleme de audit, juridice, de reglementare și de conformitate din alte părți ale grupului.

21.

Abordarea bazată pe risc a conformității ar trebui să constituie baza pentru stabilirea instrumentelor și metodologiilor adecvate utilizate de funcția de asigurare a conformității, precum și amploarea programului de monitorizare și a frecvenței activităților de monitorizare efectuate de funcția de asigurare a conformității (care poate fi recurentă, ad-hoc și/sau continuă). Funcția de asigurare a conformității ar trebui, de asemenea, să asigure că activitățile sale de monitorizare nu sunt numai de birou, ci și că verifică modul în care politicile și procedurile sunt puse în practică, de exemplu, prin inspecții la fața locului la sediile societății. Funcția de asigurare a conformității ar trebui să ia în considerare și scopul analizelor care trebuie efectuate.

22.

Instrumentele și metodologiile adecvate pentru activitățile de monitorizare, care ar putea fi utilizate de funcția de asigurare a conformității includ (dar nu se limitează la):

a)

utilizarea unor măsurători ale riscurilor agregate (de exemplu, indicatori de risc);

b)

utilizarea unor rapoarte care garantează atenția conducerii, care documentează abaterile semnificative între faptele efective și așteptări (un raport privind excepțiile) sau situațiile care necesită a fi soluționate (un jurnal privind problemele);

c)

supravegherea orientată a activității de tranzacționare, verificarea respectării procedurilor, examinarea dosarelor și/sau intervievarea personalului relevant.

23.

Programul de monitorizare ar trebui să reflecte modificările profilului de risc al firmei de investiții, care pot apărea, de exemplu, în urma unor evenimente importante, cum ar fi achiziții la nivel de firmă, schimbări ale sistemului IT sau reorganizare. Aceasta ar trebui să se extindă și la punerea în aplicare și eficacitatea oricăror măsuri de remediere adoptate de firma de investiții ca răspuns la încălcările MiFID.

24.

Activitățile de monitorizare desfășurate de funcția de asigurare a conformității ar trebui, de asemenea, să ia în considerare:

a)

obligația firmei de a respecta cerințele de reglementare ale domeniului de activitate;

b)

controalele de nivelul I în domeniile de activitate ale firmei de investiții (de exemplu, controalele unităților operative, spre deosebire de controalele de nivelul II efectuate de conformitate); și

c)

analize realizate de funcția de administrare a riscurilor, funcția de control intern, funcția de audit intern sau ale altor funcții de control în domeniul serviciilor și activităților de investiții.

25.

Analizele realizate de alte funcții de control ar trebui coordonate cu activitățile de monitorizare desfășurate de funcția de asigurare a conformității, respectând, totodată, independența și mandatul diferitelor funcții.

26.

Funcția de asigurare a conformității ar trebui să aibă rolul de a supraveghea funcționarea procesului de reclamații și ar trebui să considere reclamațiile ca o sursă de informații relevante în contextul responsabilităților sale generale de monitorizare. Aceasta nu impune ca funcțiile de asigurare a conformității să aibă un rol în stabilirea rezultatului reclamațiilor. În această privință, firmele de investiții ar trebui să acorde funcției de asigurare a conformității acces la toate reclamațiile clienților primite de firmă.

Obligațiile de raportare ale funcției de asigurare a conformității

Legislație relevantă: art. 6 alin. (3) lit. (b) și art. 9 din Directiva de punere în aplicare a MiFID

Orientarea generală 3

27.

Firmele de investiții ar trebui să se asigure că rapoartele periodice scrise de evaluare a conformității sunt transmise conducătorilor. Rapoartele ar trebui să conțină o descriere a punerii în aplicare și a eficacității mediului general de control pentru servicii și activități de investiții și un rezumat al riscurilor identificate, precum și măsurile de remediere adoptate sau care urmează a fi adoptate. Rapoartele trebuie întocmite la intervale corespunzătoare și cel puțin anual. În cazul în care funcția de asigurare a conformității face constatări importante, ofițerul pentru asigurarea conformității ar trebui, în plus, să le raporteze prompt conducătorilor. Funcția de supraveghere, dacă există, ar trebui, de asemenea, să primească rapoartele.

Orientări specifice

28.

Raportul scris de evaluare a conformității adresat conducătorilor ar trebui să vizeze toate departamentele implicate în furnizarea de servicii și activități de investiții și servicii auxiliare. În cazul în care raportul nu acoperă toate aceste activități ale firmei de investiții, acesta ar trebui să indice în mod clar motivele.

29.

Următoarele aspecte ar trebui tratate, dacă sunt relevante, în aceste rapoarte scrise de evaluare a conformității:

a)

o descriere a punerii în aplicare și a eficacității mediului general de control pentru servicii și activități de investiții;

b)

un rezumat al constatărilor majore ale evaluării politicilor și procedurilor;

c)

un rezumat al inspecțiilor la fața locului sau al examinărilor de birou desfășurate de funcția de asigurare a conformității, inclusiv încălcările și deficiențele constatate în organizarea firmei de investiții și la nivelul proceselor de conformitate ale firmei de investiții și măsurile adecvate adoptate în consecință;

d)

riscurile identificate în domeniul de aplicare al activităților de monitorizare ale funcției de asigurare a conformității;

e)

modificările și dezvoltările relevante ale cerințelor de reglementare în perioada vizată de raport și măsurile adoptate și care urmează a fi adoptate în vederea asigurării conformității cu cerințele modificate (atunci când conducătorii nu au fost informați anterior cu privire la acestea prin alte canale);

f)

alte aspecte importante legate de conformitate care s-au produs de la ultimul raport; și

g)

corespondența importantă cu autoritățile competente (atunci când conducătorii nu au fost informați anterior cu privire la aceasta prin alte canale).

30.

Funcția de asigurare a conformității ar trebui să raporteze conducătorilor, în mod oportun, ad-hoc, atunci când au fost identificate aspecte semnificative de conformitate, cum ar fi încălcări semnificative ale MiFID și ale cerințelor legislației naționale respective. Raportul ar trebui să conțină, de asemenea, recomandări cu privire la măsurile de remediere necesare.

31.

Funcția de asigurare a conformității ar trebui să țină seama de necesitatea unor linii suplimentare de raportare către orice funcție de asigurare a conformității din grup.

32.

ESMA ia notă de faptul că unele autorități competente solicită firmelor de investiții să le furnizeze periodic sau ad-hoc rapoarte ale funcției de asigurare a conformității. De asemenea, o autoritate competentă solicită conducătorilor să îi furnizeze o versiune adnotată a raportului care conține explicații cu privire la constatările funcției de asigurare a conformității^3. Aceste practici oferă autorităților competente o perspectivă de prima mână asupra activităților unei firme de investiții de asigurare a conformității, precum și asupra oricăror încălcări ale normelor de reglementare. ^3 Această descriere a practicilor specifice ale autorităților competente vizează să ofere cititorilor informații suplimentare cu privire la abordările diferite ale autorităților competente, fără a stabili cerințe suplimentare pentru firmele de investiții sau autoritățile competente [determinând, astfel, obligația de respectare sau de motivare în temeiul art. 16 alin. (3) din Regulamentul ESMA]

Obligațiile funcției de asigurare a conformității de acordare de consultanță

Legislație relevantă: art. 6 alin. (2) din Directiva de punere în aplicare a MiFID

Orientarea generală 4

33.

Firmele de investiții ar trebui să asigure că funcția de asigurare a conformității își îndeplinește responsabilitățile de acordare de consultanță, inclusiv: furnizarea de sprijin pentru instruirea personalului, acordarea de asistență zilnică pentru personalul și participarea la stabilirea unor noi politici și proceduri în cadrul firmei de investiții.

Orientări specifice

34.

Firmele de investiții ar trebui să promoveze și să consolideze o "cultură a conformității" la nivelul întregii firme. Scopul culturii conformității nu este doar acela de a stabili mediul general în care sunt tratate aspectele de conformitate, ci și de a insufla personalului principiul îmbunătățirii protecției investitorilor.

35.

Firma de investiții trebuie să se asigure că personalul său este instruit corespunzător. Funcția de asigurare a conformității ar trebui să sprijine departamentele implicate în furnizarea serviciilor și activităților de investiții (de exemplu, întregul personal implicat direct sau indirect în furnizarea de servicii și activități de investiții) în desfășurarea oricărei instruiri. Instruirea și alte tipuri de sprijin ar trebui să se axeze, în special, dar nu exclusiv, pe:

a)

politicile și procedurile interne ale firmei de investiții și pe structura sa organizațională în domeniul serviciilor și activităților de investiții; și

b)

MiFID, legislația națională relevantă, standardele și orientările aplicabile stabilite de ESMA și autoritățile competente și alte cerințe de supraveghere și de reglementare care pot fi relevante, precum și orice modificări ale acestora.

36.

Instruirea ar trebui desfășurată periodic și o instruire bazată pe necesități ar trebui desfășurată atunci când este necesar. Instruirea ar trebui furnizată, după caz - de exemplu, întregului personal al firmei de investiții în ansamblu, unor departamente specifice sau unei anumite persoane.

37.

Instruirea ar trebui dezvoltată pe o bază continuă astfel încât să ia în considerare toate modificările relevante (de exemplu, noua legislație, standardele sau orientările emise de ESMA și autoritățile competente, precum și modificările modelului de afaceri al firmei de investiții).

38.

Funcția de asigurare a conformității ar trebui să evalueze periodic măsura în care personalul din domeniul serviciilor și activităților de investiții posedă nivelul necesar de conștientizare și aplică în mod corect politicile și procedurile firmei de investiții.

39.

Personalul responsabil pentru asigurarea conformității ar trebui, de asemenea, să ofere asistență pentru personalul din departamente în activitatea zilnică a acestora și să fie disponibil să răspundă la întrebările care rezultă din activitatea comercială de zi cu zi.

40.

Firmele de investiții ar trebui să asigure faptul că funcția de asigurare a conformității este implicată în dezvoltarea politicilor și procedurilor relevante din cadrul firmei de investiții în domeniul serviciilor și activităților de investiții și serviciilor auxiliare. În acest context, funcția de asigurare a conformității ar trebui să aibă capacitatea, de exemplu, de a oferi expertiză și consiliere pentru conformitate departamentelor cu privire la toate deciziile strategice sau noile modele de afaceri sau cu privire la lansarea unei noi strategii de publicitate în domeniul serviciilor și activităților de investiții. În cazul în care recomandarea funcției de asigurare a conformității nu este respectată, funcția de asigurare a conformității ar trebui să documenteze situația în consecință și să o prezinte în rapoartele sale de evaluare a conformității.

41.

Firmele de investiții ar trebui să asigure faptul că funcția de asigurare a conformității este implicată în toate modificările semnificative ale organizării firmei de investiții în domeniul serviciilor și activităților de investiții și serviciilor auxiliare. Aceasta include procesul decizional, atunci când sunt aprobate noi ramuri de activitate sau noi produse financiare. În acest context, funcției de asigurare a conformității ar trebui să i se acorde dreptul de a participa la procesul de aprobare a instrumentelor financiare care urmează a fi preluate în procesul de distribuție. Prin urmare, conducătorii ar trebui să încurajeze departamentele să consulte funcția de asigurare a conformității în ceea ce privește operațiunile lor.

42.

Firmele de investiții ar trebui să asigure faptul că funcția de asigurare a conformității este implicată în întreaga corespondență semnificativă necurentă cu autoritățile competente în domeniul serviciilor și activităților de investiții.

V.II.

Orientări cu privire la cerințele organizatorice ale funcției de asigurare a conformității

Eficiența funcției de asigurare a conformității

Legislație relevantă: art. 6 alin. (3) lit. (a) și art. 5 alin. (1) lit. (d) din Directiva de punere în aplicare a MiFID

Orientarea generală 5

43.

Atunci când asigură alocarea unor resurse umane și de altă natură corespunzătoare pentru funcția de asigurare a conformității, firmele de investiții ar trebui să ia în considerare dimensiunea și tipurile de servicii și activități de investiții și servicii auxiliare furnizate de firma de investiții. De asemenea, acestea ar trebui să ofere personalului responsabil pentru asigurarea conformității autoritatea necesară pentru exercitarea atribuțiilor în mod eficient, precum și accesul la toate informațiile relevante cu privire la serviciile și activitățile de investiții, precum și serviciile auxiliare furnizate.

44.

Responsabilul cu funcția de asigurare a conformității ar trebui să posede cunoștințe și o experiență suficient de vastă și un nivel suficient de ridicat de competență pentru a-și putea asuma responsabilitatea pentru funcția de asigurare a conformității în ansamblu și a asigura eficiența acesteia.

Orientări specifice

45.

Numărul de membri de personal necesar pentru sarcinile funcției de asigurare a conformității depinde în mare măsură de natura serviciilor și activităților de investiții și a serviciilor auxiliare, precum și de natura altor servicii furnizate de firma de investiții. În cazul în care activitățile unei firme de investiții sunt foarte extinse, firma de investiții ar trebui să asigure faptul că funcția de asigurare a conformității este la fel de extinsă, astfel cum este necesar, având în vedere modificările riscului de conformitate al firmei. Conducătorii ar trebui să monitorizeze periodic dacă numărul de membri de personal încă mai corespunde îndeplinirii atribuțiilor funcției de asigurare a conformității.

46.

În plus față de resursele umane, pentru funcția de asigurare a conformității ar trebui alocate suficiente resurse IT.

47.

În cazul în care firma de investiții stabilește bugete pentru funcții sau departamente, funcției de asigurare a conformității ar trebui să i se aloce un buget în concordanță cu nivelul de risc de conformitate la care firma este expusă. Responsabilul cu funcția de asigurare a conformității ar trebui consultat înainte de stabilirea bugetului. Toate deciziile privind reduceri bugetare semnificative ar trebui documentate în scris și ar trebui să conțină explicații detaliate.

48.

Pentru asigurarea accesului personalului responsabil pentru asigurarea conformității la informațiile relevante pentru îndeplinirea sarcinilor lui în orice moment, firmele de investiții ar trebui să permită accesul la toate bazele de date relevante. Pentru a avea în permanent o imagine de ansamblu asupra domeniilor firmei de investiții în care ar putea apărea informații sensibile sau relevante, responsabilul cu funcția de asigurare a conformității ar trebui să aibă acces la toate sistemele de informații relevante din cadrul firmei de investiții, precum și la orice rapoarte de audit intern sau extern sau alte raportări către conducători sau funcția de supraveghere, dacă există. Acolo unde este cazul, responsabilul cu funcția de asigurare a conformității ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a participa la reuniunile conducătorilor sau ale funcției de supraveghere. În cazul în care acest drept nu se acordă, situația ar trebui documentată și explicată în scris. Responsabilul cu funcția de asigurare a conformității ar trebui să posede cunoștințe aprofundate cu privire la organizarea firmei de investiții, cultura corporativă și procesele decizionale pentru a fi în măsură să identifice reuniunile la care este important să participe.

49.

Pentru a se asigura că personalul responsabil pentru asigurarea conformității are autoritatea necesară pentru îndeplinirea sarcinilor sale, conducătorii firmei de investiții ar trebui să sprijine personalul în exercitarea acestor sarcini. Autoritatea presupune deținerea unei experiențe adecvate și a unor competențe personale relevante, putând fi consolidată prin recunoașterea în mod explicit a autorității specifice a personalului responsabil pentru asigurarea conformității prin politica firmei de investiții de asigurare a conformității.

50.

Toți membrii personalului responsabil pentru asigurarea conformității ar trebui să cunoască cel puțin MiFID și legislația națională respectivă și toate standardele și orientările aplicabile emise de ESMA și autoritățile competente cu privire la aceste dispoziții, în măsura în care sunt relevante pentru îndeplinirea sarcinilor lor. Personalul responsabil pentru asigurarea conformității ar trebui să fie instruit periodic în vederea menținerii nivelului de cunoștințe. Pentru responsabilul cu funcția de asigurare a conformității desemnat este necesar un nivel mai ridicat de experiență.

51.

Responsabilul cu funcția de asigurare a conformității ar trebui să facă dovada unei experiențe profesionale suficiente, necesară pentru a putea evalua riscurile de conformitate și conflictele de interese inerente activității firmei de investiții. Experiența profesională necesară poate fi dobândită, printre altele, în funcții operaționale, în alte funcții de control sau în funcții de reglementare.

52.

Responsabilul cu funcția de asigurare a conformității ar trebui să aibă cunoștințe specifice cu privire la diferitele activități furnizate de firma de investiții. Experiența relevantă impusă poate diferi de la o firmă de investiții la alta, deoarece și natura principalelor riscuri de conformitate cu care se confruntă firmele va diferi. În ceea ce privește art. 5 alin. (1) lit. (d) din Directiva de punere în aplicare a MiFID, un responsabil cu funcția de asigurare a conformității recent angajat poate avea nevoie, prin urmare, de cunoștințe de specialitate suplimentare axate pe modelul de afaceri specific al firmei de investiții, chiar dacă persoana a fost anterior responsabilă cu funcția de asigurare a conformității în cadrul unei alte firme de investiții.

Permanența funcției de asigurare a conformității

Legislație relevantă: art. 6 alin. (2) lit. (a) din Directiva de punere în aplicare a MiFID

Orientarea generală 6

53.

MiFID solicită firmelor de investiții să se asigure că funcția de asigurare a conformității își îndeplinește sarcinile și responsabilitățile în permanență. Firmele de investiții ar trebui să stabilească, prin urmare, măsuri adecvate pentru a asigura îndeplinirea responsabilităților responsabilului cu funcția de asigurare a conformității în absența acestuia și măsuri adecvate pentru a asigura că responsabilitățile funcției de asigurare a conformității sunt îndeplinite într-o manieră continuă. Aceste măsuri ar trebui să fie în scris.

Orientări specifice

54.

Firma de investiții ar trebui să asigure, de exemplu, prin proceduri interne și măsuri temporare, că responsabilitățile funcției de conformitate sunt îndeplinite în mod adecvat în cursul absenței responsabilului cu funcția de asigurare a conformității.

55.

Responsabilitățile și competențele, precum și autoritatea personalului de asigurare a conformității ar trebui stabilite într-o "politică de conformitate" sau în alte politici generale sau norme interne care iau în considerare domeniul de aplicare și natura serviciilor și activităților de investiții ale firmei de investiții. Acest lucru ar trebui să includă informații cu privire la programul de monitorizare și obligațiile de raportare ale funcției de asigurare a conformității, precum și informații cu privire la abordarea bazată pe risc a funcției de asigurare a conformității în ceea ce privește activitățile de monitorizare. Modificările relevante ale dispozițiilor de reglementare ar trebui să se reflecte imediat prin adaptarea acestor politici/norme.

56.

Funcția de asigurare a conformității ar trebui să își desfășoare activitățile în permanență și nu doar în situații speciale. Aceasta necesită monitorizare periodică pe baza unui program de monitorizare. Activitățile de monitorizare ar trebui să acopere în mod regulat toate domeniile-cheie de servicii și activități de investiții, luând în considerare riscul de conformitate asociat domeniilor de activitate. Funcția de asigurare a conformității ar trebui să poată răspunde rapid la evenimente neprevăzute, schimbând astfel accentul activităților sale într-un interval scurt de timp, dacă este necesar.

Independența funcției de asigurare a conformității

Legislație relevantă: art. 6 alin. (3) din Directiva de punere în aplicare a MiFID

Orientarea generală 7

57.

Firmele de investiții ar trebui să asigure faptul că funcția de asigurare a conformității deține o poziție în structura organizațională care asigură faptul că responsabilul cu funcția de asigurare a conformității și alți membri ai personalului responsabil pentru asigurarea conformității acționează independent atunci când își îndeplinesc sarcinile care le revin. Responsabilul cu funcția de asigurare a conformității ar trebui să fie numit și înlocuit de conducători sau de funcția de supraveghere.

Orientări specifice

58.

În timp ce conducătorii sunt responsabili pentru stabilirea unei organizări corespunzătoare a conformității și pentru monitorizarea eficienței organizării implementate, sarcinile îndeplinite de funcția de asigurare a conformității ar trebui desfășurate independent de conducători și alte departamente ale firmei de investiții. În special, organizarea firmei de investiții ar trebui să se asigure că alte departamente nu pot emite instrucțiuni sau influența în alt mod personalul responsabil pentru asigurarea conformității și activitățile acestuia.

59.

În cazul în care conducătorii se abat de la recomandări sau evaluări importante emise de funcția de asigurare a conformității, responsabilul cu funcția de asigurare a conformității ar trebui să documenteze situația în consecință și să o prezinte în rapoartele de conformitate.

Exceptări

Legislație relevantă: art. 6 alin. (3) din Directiva de punere în aplicare a MiFID

Orientarea generală 8

60.

În cazul în care o firmă de investiții consideră că nu este proporțional să se conformeze cerințelor prevăzute la art. 6 alin. (3) lit. (c) sau (d) din Directiva de punere în aplicare a MiFID, aceasta ar trebui să evalueze dacă eficacitatea funcției de asigurare a conformității este compromisă de măsurile propuse. Această evaluare ar trebui revizuită periodic.

Orientări specifice

61.

Firmele de investiții ar trebui să decidă asupra celor mai potrivite măsuri, inclusiv măsuri organizatorice și nivelul de resurse, pentru a asigura eficacitatea funcției de asigurare a conformității în situația specifică a firmei. În luarea acestei decizii, firmele de investiții ar trebui să ia în considerare (printre altele) următoarele criterii:

a)

tipurile de servicii și activități de investiții și servicii auxiliare, precum și alte activități comerciale furnizate de firma de investiții (inclusiv cele care nu sunt legate de servicii și activități de investiții și servicii auxiliare);

b)

interacțiunea între serviciile și activitățile de investiții și serviciile auxiliare și alte activități comerciale desfășurate de firma de investiții;

c)

domeniul de aplicare și volumul de servicii și activități de investiții și servicii auxiliare desfășurate (valori absolute și relative față de alte activități comerciale), totalul bilanțului și veniturile firmei de investiții din comisioane și tarife și alte venituri, în contextul furnizării de servicii și activități de investiții și servicii auxiliare;

d)

tipurile de instrumente financiare oferite clienților;

e)

tipurile de clienți vizați de firma de investiții (profesionali, de retail, contrapărți eligibile);

f)

numărul de angajați;

g)

dacă firma de investiții este parte a unui grup economic în sensul art. 1 din A Șaptea Directivă a Consiliului din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate (Directiva nr. 83/349/CE);

h)

serviciile furnizate prin intermediul unei rețele comerciale, cum ar fi agenți delegați sau sucursale;

i)

activități transfrontaliere furnizate de firma de investiții;

j)

organizarea și complexitatea sistemelor IT.

62.

Autoritățile competente pot considera aceste criterii utile și pentru a stabili tipurile de firme de investiții care pot beneficia de exceptarea în baza principiului proporționalității, în conformitate cu art. 6 alin. (3) din Directiva de punere în aplicare a MiFID.

63.

O firmă de investiții poate fi, de exemplu, eligibilă pentru exceptarea în baza principiului proporționalității, în cazul în care îndeplinirea sarcinilor de conformitate necesare nu necesită o funcție cu normă întreagă, având în vedere natura, dimensiunea și complexitatea activității firmei, precum și natura și gama de servicii și activități de investiții și servicii auxiliare furnizate.

64.

Deși responsabilul cu funcția de asigurare a conformității trebuie întotdeauna numit, pentru o firmă de investiții mai mică, cu un domeniu foarte restrâns de activitate, poate fi disproporționat să numească un responsabil separat cu funcția de asigurare a conformității (adică un responsabil care să nu efectueze nicio altă funcție). În cazul în care o firmă de investiții face uz de exceptarea în baza principiului proporționalității, conflictele de interese între sarcinile îndeplinite de persoanele în cauză ar trebui reduse cât mai mult posibil.

65.

O firmă de investiții care nu este obligată să îndeplinească toate cerințele prevăzute la art. 6 alin. (3) din Directiva de punere în aplicare a MiFID, în temeiul principiului proporționalității, poate combina funcția juridică și funcția de asigurare a conformității. Cu toate acestea, o firmă de investiții cu activități mai complexe sau de dimensiuni mai mari ar trebui să evite, în general, o astfel de combinație, dacă aceasta ar putea submina independența funcției de asigurare a conformității.

66.

În cazul în care o firmă de investiții face uz de exceptarea în baza principiului proporționalității, ar trebui să înregistreze justificarea acestui fapt, astfel încât autoritatea competentă să o poată evalua.

Combinarea funcției de asigurare a conformității cu alte funcții de control intern

Legislație relevantă: art. 6 alin. (3) din Directiva de punere în aplicare a MiFID

Orientarea generală 9

67.

În general, o firmă de investiții nu ar trebui să combine funcția de asigurare a conformității cu funcția de audit intern. Combinarea funcției de asigurare a conformității cu alte funcții de control poate fi acceptată în cazul în care aceasta nu compromite eficiența și independența funcției de asigurare a conformității. Orice combinație ar trebui documentată, cu motivarea combinării, astfel încât autoritățile competente să poată evalua caracterul oportun al combinării funcțiilor în cazurile respective.

Orientări specifice

68.

Personalul responsabil cu asigurarea conformității nu ar trebui, în general, să se implice în activitățile pe care le monitorizează. Cu toate acestea, se poate accepta o combinație între funcția de asigurare a conformității și alte atribuții de control de la același nivel (cum ar fi prevenirea spălării banilor) în cazul în care aceasta nu generează conflicte de interese sau nu compromite eficiența funcției de asigurare a conformității.

69.

Combinarea funcției de asigurare a conformității cu funcția de audit intern ar trebui evitată, în general, deoarece acest lucru este de natură să submineze independența funcției de asigurare a conformității, deoarece funcția de audit intern este însărcinată cu supravegherea funcției de asigurare a conformității. Cu toate acestea, din motive practice (de exemplu, de luare a deciziilor) și în anumite situații (de exemplu, în cadrul firmelor cu doar doi angajați), poate fi mai potrivit să existe o persoană responsabilă pentru ambele funcții. În acest sens, firmele ar trebui să ia în considerare discutarea combinării împreună cu autoritatea de supraveghere competentă. În plus, în cazul producerii unei astfel de combinări, firma trebuie, desigur, să asigure îndeplinirea în mod corespunzător a responsabilităților fiecărei funcții (adică, corect, onest și profesional).

70.

Faptul că personalul din alte funcții de control îndeplinește și sarcini de asigurare a conformității ar trebui, de asemenea, să reprezinte un considerent relevant în stabilirea numărului adecvat de membri de personal pentru funcția de asigurare a conformității.

71.

Indiferent dacă funcția de asigurare a conformității este combinată sau nu cu alte funcții de control, funcția de asigurare a conformității ar trebui să își coordoneze activitățile cu activitățile de control de nivelul II desfășurate de alte departamente.

Externalizarea funcției de asigurare a conformității

Legislație relevantă: art. 6 și 14 din Directiva de punere în aplicare a MiFID

Orientarea generală 10

72.

Firmele de investiții ar trebui să asigure îndeplinirea tuturor cerințelor aplicabile privind funcția de asigurare a conformității în cazul în care funcția de asigurare a conformității este integral sau parțial externalizată.

Orientări specifice

73.

Cerințele MiFID privind externalizarea funcțiilor critice sau importante se aplică integral în cazul externalizării funcției de asigurare a conformității.

74.

Cerințele aplicabile funcției de asigurare a conformității sunt aceleași, indiferent dacă funcția de asigurare a conformității este externalizată integral sau parțial; responsabilitatea pentru îndeplinirea cerințelor existente revine conducătorilor firmei.

75.

Firma de investiții ar trebui să efectueze o evaluare amănunțită înainte de a alege un furnizor de servicii, pentru a se asigura că sunt îndeplinite criteriile prevăzute la art. 6 și 14 din Directiva de punere în aplicare a MiFID. Firma de investiții ar trebui să se asigure că furnizorul de servicii are autoritatea, resursele și experiența necesară și acces la toate informațiile relevante pentru îndeplinirea în mod eficient a sarcinilor externalizate ale funcției de asigurare a conformității. Nivelul evaluării amănunțite depinde de natura, amploarea, complexitatea și riscul sarcinilor și proceselor externalizate.

76.

Firmele de investiții ar trebui să asigure, de asemenea, că funcția de asigurare a conformității își păstrează caracterul permanent, atunci când este externalizată parțial sau în totalitate, adică furnizorul de servicii ar trebui să poată îndeplini funcția în mod continuu și nu doar în situații specifice.

77.

Firmele de investiții ar trebui să monitorizeze dacă prestatorul de servicii își îndeplinește sarcinile în mod adecvat, ceea ce include monitorizarea calității și cantității serviciilor furnizate. Conducătorii sunt responsabili în permanență pentru supravegherea și monitorizarea funcției externalizate și ar trebui să dispună de resursele și experiența necesare pentru a putea îndeplini această responsabilitate. Conducătorii pot numi o anumită persoană pentru supravegherea și monitorizarea funcției externalizate în numele lor.

78.

Externalizarea funcției de asigurare a conformității în cadrul unui grup nu conduce la o scădere a nivelului de responsabilitate al conducătorilor fiecăreia dintre firmele de investiții din cadrul grupului. Cu toate acestea, o funcție de grup centralizată de asigurare a conformității poate oferi, în unele cazuri, un acces mai bun la informații responsabilului cu funcția de asigurare a conformității, conducând la creșterea eficienței funcției, în special în cazul în care entitățile împart același sediu.

79.

În cazul în care o firmă de investiții, din cauza naturii, dimensiunii și domeniului de aplicare al activităților sale comerciale, nu este în măsură să angajeze personal responsabil pentru asigurarea conformității independent de furnizarea serviciilor pe care le monitorizează, atunci externalizarea funcției de asigurare a conformității poate fi o abordare adecvată.

V.III.

Evaluarea autorității competente a funcției de asigurare a conformității

Evaluarea funcției de asigurare a conformității de către autoritățile competente

Legislație relevantă: art. 7 și 17 din MiFID

Orientarea generală 11

80.

Autoritățile competente ar trebui să evalueze modul în care firmele de investiții intenționează să îndeplinească, să pună în aplicare și să mențină cerințele MiFID privind funcția de asigurare a conformității. Acest lucru ar trebui să se aplice în cadrul procesului de autorizare, precum și, în urma unei abordări bazate pe risc, în cursul supravegherii continue.

Orientări specifice

81.

Art. 7 din MiFID prevede că autoritățile competente nu eliberează nicio autorizație unei firme de investiții înainte de a se asigura pe deplin că solicitantul îndeplinește toate cerințele prevăzute de dispozițiile legale adoptate în temeiul MiFID. În consecință, autoritatea competentă ar trebui să evalueze dacă funcția de asigurare a conformității a unei firme dispune de resurse suficiente și este organizată în mod adecvat și dacă au fost stabilite liniile de raportare corespunzătoare. Aceasta ar trebui să solicite operarea oricăror modificări necesare ale funcției de asigurare a conformității ca o condiție pentru autorizare.

82.

În plus, în cadrul procesului de supraveghere continuă, o autoritate competentă ar trebui să evalueze - în urma unei abordări bazate pe risc - dacă măsurile puse în aplicare de firma de investiții pentru funcția de asigurare a conformității sunt adecvate și dacă funcția de asigurare a conformității își îndeplinește în mod corespunzător responsabilitățile. Firmele de investiții au responsabilitatea de a stabili necesitatea modificării resurselor și organizării funcției de asigurare a conformității ca urmare a modificării modelului de afaceri al firmei de investiții. De asemenea, autoritățile competente ar trebui să evalueze și să monitorizeze, dacă este necesar, în cadrul supravegherii continue și în urma unei abordări bazate pe risc, măsura în care aceste modificări sunt necesare și au fost puse în aplicare. Autoritatea competentă ar trebui să ofere firmei un termen rezonabil pentru operarea modificărilor. Cu toate acestea, modificările firmelor de investiții nu se supun neapărat aprobării autorităților competente.

83.

Unele autorități competente autorizează sau aprobă responsabilul cu funcția de asigurare a conformității desemnat în urma evaluării calificărilor acestuia. Această evaluare poate include o analiză a CV-ului responsabilului cu funcția de asigurare a conformității, precum și un interviu cu persoana desemnată. Acest tip de proces de autorizare poate contribui la consolidarea poziției funcției de asigurare a conformității în cadrul firmei de investiții și în raport cu terții.

84.

Alte abordări de reglementare impun responsabilitatea evaluării calificărilor responsabilului cu funcția de asigurare a conformității numai conducătorilor firmei de investiții. Conducătorii evaluează calificările potențialului responsabil cu funcția de asigurare a conformității anterior numirii. Conformitatea firmei de investiții cu această cerință este ulterior analizată în cadrul evaluării generale a conformității firmei cu cerințele relevante ale MiFID.

85.

Unele state membre solicită firmelor de investiții să informeze autoritățile competente cu privire la numirea și înlocuirea responsabilului cu funcția de asigurare a conformității. În unele jurisdicții, notificarea trebuie, de asemenea, însoțită de o declarație detaliată a motivelor înlocuirii. Aceasta poate ajuta autoritățile competente să obțină o perspectivă asupra posibilelor tensiuni între responsabilul cu funcția de asigurare a conformității și conducători, ceea ce ar putea indica deficiențele de independență ale funcției de asigurare a conformității.

86.

Practicile de mai sus ar putea fi utile și altor autorități competente*4).

*4) Această descriere a practicilor specifice ale autorităților competente vizează să ofere cititorilor informații suplimentare cu privire la abordările diferite ale autorităților competente, fără a stabili cerințe suplimentare pentru firmele de investiții sau autoritățile competente [determinând astfel obligația de respectare sau de motivare în temeiul art. 16 alin. (3) din Regulamentul ESMA].

Statutul ghidului

6.

Prezentul ghid este elaborat în temeiul art. 16 din Regulamentul ESMA. În conformitate cu alin. (3) al acestui articol, autoritățile competente trebuie să depună toate eforturile pentru a se conforma ghidului. Autoritățile competente cărora li se aplică ghidul trebuie să se conformeze prin încorporarea acestora în practicile lor de supraveghere, după caz (de exemplu, prin modificarea cadrului lor de reglementare sau prin procesele proprii de supraveghere).

7.

În conformitate cu art. 24 alin. (11) din MiFID II, ESMA a cooperat cu ABE și cu EIOPA în elaborarea acestui ghid.

8.

Prezentul ghid se aplică începând cu 3 ianuarie 2018.

Cerințe de raportare

9.

În termen de două luni de la data publicării versiunilor traduse de către ESMA, autoritățile competente cărora le este adresat prezentul ghid trebuie să notifice ESMA dacă respectă sau intenționează să respecte ghidul, precizând motivele în cazul nerespectării, la adresacross-selling1861@esma.europa.eu. În absența unui răspuns trimis în acest termen, se va considera că autoritățile competente nu respectă ghidul. Pe site-ul ESMA este disponibil un model de notificare.

10.

Acolo unde se consideră util, orientările din următoarele paragrafe vor fi urmate de unul sau mai multe exemple. Exemplele detaliază în ce fel ar putea pune firmele în practică fiecare orientare (implementată de către autoritățile competente). Cu toate acestea, o firmă poate alege să pună în practică acest ghid și în alte moduri.

5.

Definiții

11.

Cu excepția cazului în care se precizează altfel, termenii utilizați în MiFID II au același înțeles în prezentul ghid. În plus, în sensul prezentului ghid, se aplică următoarele definiții:

Firme

Următorii participanți pe piața financiară:

a) firme de investiții [astfel cum sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 1 din Directiva MiFID];

b) instituții de credit [astfel cum sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013], atunci când efectuează servicii și activități de investiții în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 2 din Directiva MiFID II;

c) societăți de administrare [astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) lit.(b) din Directiva nr. 2009/65/CE], atunci când prestează servicii în temeiul art. 6 alin. (3) din Directiva nr. 2009/65/CE; și

d) AFIA externi [astfel cum sunt definiți la art. 5 alin. (1) lit. (a) din Directiva nr. 2011/61/UE], atunci când prestează servicii în temeiul art. 6 alin. (4) din Directiva nr. 2011/61/UE.

Pachet grupat

Un pachet de produse și/sau servicii, în cazul căruia fiecare dintre produsele sau serviciile oferite este disponibil separat, iar clientul are opțiunea de a alege să achiziționeze de la firmă fiecare componentă a pachetului în mod separat.

Pachet legat

Un pachet de produse și/sau servicii, în cazul căruia cel puțin unul dintre produsele sau serviciile oferite în pachet nu este disponibil separat pentru client de la firmă.

Componentă

Produsul și/sau serviciul separat ce face parte din pachetul grupat sau legat.

6.

Ghidul privind practicile de vânzare încrucișată

Dezvăluirea completă a informațiilor privind prețul și costul

Orientarea 1

12.

Autoritățile competente de supraveghere a firmelor care distribuie un pachet legat sau grupat trebuie să solicite firmelor să se asigure că li se furnizează clienților informații privind prețul pachetului și al componentelor acestuia.

13.

Autoritățile competente de supraveghere a firmelor care distribuie un pachet legat sau grupat trebuie să solicite firmelor să se asigure că li se furnizează clienților o defalcare și o agregare clară a tuturor costurilor cunoscute relevante asociate achiziționării pachetului și componentelor acestuia, precum taxele de administrare, costurile de tranzacționare și penalitățile de retragere sau de rambursare anticipată. Atunci când costurile nu pot fi calculate cu exactitate în prealabil, însă, cu toate acestea, ele vor fi suportate de clienți după achiziționarea unui pachet, autoritatea competentă trebuie să solicite firmei să furnizeze o estimare a acestor costuri, pe baza unor prezumții rezonabile.

Exemplu: La vânzarea încrucișată a unui swap pe rata dobânzii, împreună cu un credit cu rată variabilă, pentru a permite unui client să își acopere riscul ratei dobânzii (și anume, clientul își schimbă plata cu dobândă variabilă pentru o plată cu o rată fixă a dobânzii), firma furnizează clientului informații-cheie privind toate aspectele contractului swap ce vor afecta semnificativ costul suportat în final de client, precum eventualele obligații de plată ale clientului atunci când se modifică rata dobânzii și taxele pentru retragerea din contractul swap.

Afișarea vizibilă și comunicarea la timp a informațiilor privind prețul și costurile.

Orientarea 2

14.

Autoritățile competente de supraveghere a firmelor care distribuie un pachet legat sau grupat trebuie să solicite firmelor să se asigure că informațiile referitoare la preț și la toate costurile relevante ale pachetului, precum și cu privire la toate componentele acestuia, sunt puse la dispoziție în timp util înainte de semnarea acordului de către client, astfel încât acesta să poată lua o decizie informată.

Orientarea 3

15.

Autoritățile competente de supraveghere a firmelor care distribuie un pachet legat sau grupat trebuie să solicite firmelor să se asigure că informațiile privind prețul și costurile pachetului și ale componentelor acestuia sunt comunicate clienților în mod vizibil, exact și într-un limbaj accesibil (cu explicarea eventualilor termeni tehnici).

16.

Autoritățile competente de supraveghere a firmelor care distribuie un pachet legat sau grupat trebuie să solicite firmelor să se asigure că, atunci când promovează oricare dintre componentele ce formează un pachet grupat sau legat, informațiile privind prețurile și costurile acestor componente sunt la fel de vizibile, astfel încât un client să poată stabili în mod corespunzător și rapid ce costuri va suporta ca urmare a achiziționării componentelor în cadrul pachetului.

Exemple:

1)

În orice comunicări de marketing folosite de firmă, fontul utilizat pentru a comunica informațiile relevante privind prețul și costurile fiecărei componente ce urmează a fi vândută în cadrul pachetului este identic. Informațiile relevante referitoare la una dintre componente nu sunt evidențiate mai mult, folosind fonturi mai mari sau mai îngroșate.

2)

Atunci când vânzarea se realizează pe internet sau printr-un alt canal, fără implicarea directă a unui vânzător, informațiile privind prețul și costurile ambelor produse care vor forma pachetul apar la începutul paginilor web corespunzătoare și pot fi găsite ușor de către clienți, și anume informațiile privind prețul și costurile oricărui produs ce va face parte din pachetul grupat nu sunt amplasate sau "ascunse" în partea inferioară a formularului de vânzări online al firmei.

Orientarea 4

17.

Autoritățile competente de supraveghere a firmelor care distribuie un pachet legat sau grupat trebuie să solicite firmelor să se asigure că informațiile privind prețul și costurile le sunt prezentate clienților într-o manieră care nu este înșelătoare și care nu distorsionează sau ascunde costul real pentru client sau care nu îngreunează comparațiile semnificative cu produse alternative.

Dezvăluirea completă a informațiilor-cheie privind caracteristicile și riscurile ce nu sunt legate de prețuri, după caz.

Orientarea 5

18.

Autoritățile competente de supraveghere a firmelor care distribuie un pachet legat sau grupat trebuie să solicite firmelor să se asigure că li se furnizează clienților informații-cheie privind caracteristicile și riscurile ce nu sunt legate de prețuri, după caz, cu privire la fiecare componentă și la pachet, inclusiv, în special, informații privind modificarea riscurilor ca urmare a achiziționării pachetului grupat, în locul achiziționării fiecărei componente separat.

Exemplu: O firmă oferă un cont de economii cu rată preferențială doar atunci când produsul este achiziționat împreună cu o obligațiune structurată. În acest caz, nivelul de risc al întregului pachet este diferit de riscurile aferente contului de economii în mod independent: se garantează capitalul inițial dintr-un cont de economii, iar singura variabilă este dobânda plătită. Însă capitalul inițial investit într-un produs structurat de investiții este posibil să nu fie garantat, deci se poate pierde parțial sau integral. În acest exemplu, profilurile de risc ale componentelor sunt în mod clar foarte diferite, iar atunci când se combină, nivelul de risc asociat componentei produsului structurat ar putea anula siguranța componentei produsului de economii în asemenea măsură încât profilul global de risc al pachetului crește semnificativ. Firma informează în mod clar clientul cu privire la modificarea riscului ca urmare a achiziționării pachetului grupat, în locul fiecăreia dintre componente separat.

Afișarea vizibilă și comunicarea la timp a informațiilor-cheie privind caracteristicile și riscurile ce nu sunt legate de prețuri, după caz.

Orientarea 6

19.

Autoritățile competente de supraveghere a firmelor care distribuie un pachet legat sau grupat trebuie să solicite firmelor să se asigure că factorii-cheie care nu sunt legați de prețuri și riscurile relevante sunt promovați clienților cu o vizibilitate și amploare similare informațiilor privind prețul și costurile componentelor sau ale pachetului grupat/legat, iar aceste informații trebuie să le fie aduse la cunoștință clienților într-un limbaj clar (cu explicarea eventualilor termeni tehnici), în timp util înainte de semnarea acordului de către client.

20.

Autoritățile competente de supraveghere a firmelor care distribuie un pachet legat sau grupat trebuie să solicite firmelor să se asigure că informațiile referitoare la caracteristicile și riscurile pachetului care nu sunt legate de preț le sunt prezentate clienților într-o manieră care nu este înșelătoare sau care nu distorsionează impactul acestor factori asupra clientului.

Exemple:

1)

Firma atrage atenția clientului asupra limitărilor și riscurilor (după caz) pachetului legat sau grupat și asupra componentelor și acordă asistență clientului în ceea ce privește informațiile relevante care stabilesc principalele beneficii, limitări și riscuri (după caz) ale pachetului și ale componentelor. Vânzătorul explică în mod corespunzător și în timp util (înainte de semnarea contractului de către client) în ce fel se modifică semnificativ acești factori care nu au legătură cu prețul, în funcție de (i) achiziționarea de componente și de (ii) componenta selectată. Firma atrage atenția clientului pachetului legat cu privire la beneficiile, limitările și riscurile globale (după caz) ale pachetului.

2)

Firma nu se va baza exclusiv pe o trimitere generală la termenii și condițiile sale pentru a atrage atenția clienților asupra informațiilor-cheie care nu sunt legate de prețuri sau pentru a dezvălui astfel de informații. Din contră, firma trebuie să explice clientului într-un limbaj clar riscurile (după caz) și informațiile care nu sunt legate de prețuri.

Afișarea vizibilă și comunicarea "opțiunii de a achiziționa".

Orientarea 7

21.

Autoritățile competente de supraveghere a firmelor care distribuie pachete legate sau grupate trebuie să solicite firmelor să se asigure că clienții sunt informați în mod corespunzător cu privire la posibilitatea de a achiziționa componentele separat, respectiv dacă au libertatea de alegere cu privire la produsele pe care le cumpără sau, în măsura permisă conform legislației sectoriale, dacă trebuie achiziționată una dintre componente astfel încât clientul să fie eligibil să achiziționeze unul dintre celelalte produse de la firmă.

22.

Autoritățile competente de supraveghere a firmelor care distribuie pachete grupate trebuie să solicite firmelor să se asigure că își concep opțiunile de achiziție într-o manieră ce permite clienților să selecteze în mod activ o achiziție și, prin urmare, să ia o decizie conștientă de a achiziționa componenta sau pachetul grupat. Prin urmare, autoritățile competente trebuie să le solicite firmelor să se asigure că acestea nu folosesc casete bifate în prealabil (online sau în orice alt document de vânzări) atunci când vând produse sau servicii în mod încrucișat.

23.

Autoritățile competente de supraveghere a firmelor care distribuie pachete grupate trebuie să solicite firmelor să se asigure că își prezintă opțiunile de achiziție astfel încât să se evite crearea impresiei false că achiziția pachetului grupat este obligatorie, când, de fapt, achiziția este una opțională.

Exemple:

1)

O firmă oferă o gamă de produse de investiții. Firma prezintă clar opțiunile clientului. De exemplu, este clară opțiunea clientului de a achiziționa un serviciu exclusiv de execuție, fără produse suplimentare, precum date de piață și analiză financiară. În mod similar, este clar dacă libertatea de alegere a clientului este limitată la anumite grupări de componente sau dacă are posibilitatea de a le alege pe cele pe care le poate combina.

2)

Pe pagina de vânzări online a firmei, opțiunea de a achiziționa un pachet grupat care conține serviciul exclusiv de execuție și cercetările de piață este lăsată necompletată. Clientul trebuie să opteze pentru achiziție bifând afirmativ o întrebare simplă privind dorința sa de a achiziționa produsul suplimentar (în acest caz cercetarea de piață) (și, prin urmare, pachetul grupat), pe lângă produsul "de bază".

Formarea corespunzătoare a personalului competent.

Orientarea 8

24.

Autoritățile competente de supraveghere a firmelor care distribuie pachete legate sau grupate trebuie să solicite firmelor să se asigure că personalul responsabil de distribuția fiecăruia dintre produsele vândute în cadrul unui pachet beneficiază de formare corespunzătoare, inclusiv de formare transsectorială, după caz. Formarea personalului trebuie să asigure familiarizarea acestuia cu riscurile asociate componentelor și pachetului grupat sau legat, după caz, și capacitatea personalului de a comunica aceste aspecte clienților într-un limbaj clar (fără termeni tehnici).

Conflictele de interes în structurile de remunerare a personalului de vânzări.

Orientarea 9

25.

Autoritățile competente de supraveghere a firmelor care distribuie pachete legate sau grupate trebuie să solicite firmelor să se asigure că sunt puse în aplicare modele de remunerare și stimulente de vânzări adecvate, care încurajează un comportament profesional responsabil, un tratament egal al clienților și evitarea conflictelor de interese pentru personalul care vinde pachete legate sau grupate și că acestea sunt monitorizate de conducerea de nivel superior.

Exemple:

1)

Firma nu pune în aplicare politici de remunerare, practici și concursuri pe bază de performanță care încurajează personalul de vânzări ce ar putea fi remunerat pe baza unui comision să "forțeze" vânzarea pachetului grupat și care ar putea încuraja, prin urmare, vânzarea inutilă/necorespunzătoare a unei componente a pachetului sau a pachetului în sine. De exemplu, dacă personalul de vânzări ar fi stimulat să vândă în mod încrucișat un împrumut împreună cu un cont de brokeraj, ca urmare a acestei structuri de remunerare, ar exista riscul stimulării unei potențiale vânzări necorespunzătoare a împrumutului și, astfel, și a pachetului.

2)

Firma evită politicile și practicile de remunerare ce reduc substanțial salariul de bază al personalului de vânzări dacă nu este atins un anumit obiectiv de vânzări în ceea ce privește pachetul grupat/legat, reducând, astfel, riscul ca vânzătorul să efectueze vânzări necorespunzătoare ale pachetului grupat cu scopul de a evita acest rezultat.

3)

Firma evită reducerea bonusurilor sau a stimulentelor câștigate de personalul de vânzări ca urmare a neatingerii unui obiectiv sau a unui prag de vânzări pentru pachetul grupat.

Drepturile de anulare post-vânzare.

Orientarea 10

26.

Autoritățile competente de supraveghere a firmelor care distribuie pachete legate sau grupate trebuie să solicite firmelor să se asigure că atunci când uneia sau mai multor componente ale unui pachet (dacă aceste componente ar fi vândute individual) li se aplică "perioade de așteptare" sau drepturi de anulare post-vânzare, aceste drepturi se aplică în continuare componentelor din cadrul pachetului.

27.

Autoritățile competente de supraveghere a firmelor care distribuie pachete legate sau grupate trebuie să solicite firmelor să se asigure că clienților li se permite ulterior să divizeze produsele grupate într-o ofertă cu vânzare încrucișată fără penalități disproporționate, cu excepția cazului în care există motive justificate pentru care acest lucru nu este posibil.

7.

Exemple de practici dăunătoare de vânzare încrucișată

28.

Exemplele de mai jos prezintă, în conformitate cu art. 24 alin. (11) din MiFID II, o listă neexhaustivă a situațiilor în care practicile de vânzare încrucișată nu corespund obligațiilor prevăzute la art. 24 alin. (1) din MiFID II.

Exemple de situații dăunătoare din punct de vedere monetar

Exemplul 1

Oferirea într-un pachet a două produse în condițiile în care prețul acestei oferte este mai ridicat decât prețul fiecărei componente oferite separat de către aceeași firmă (atât timp cât produsele au exact aceleași caracteristici în ambele cazuri).

Exemplul 2

Îndemnarea unui client să achiziționeze o ofertă cu vânzare încrucișată anunțând/promovând faptul că, la data vânzării, valoarea totală a costurilor și taxelor pe care le va plăti clientul este mai mică decât prețul cumulat al fiecărei componente comercializate separat, deși, în realitate, această valoare a costurilor și a taxelor este deja programată să fie majorată în timp, de exemplu din cauza acumulării de costuri/taxe de operare.

Exemplul 3

Nereturnarea unei porțiuni din partea proporțională a primei plătite în prealabil pentru o componentă de asigurare a pachetului după încetarea unui serviciu de investiții vândut împreună cu aceasta, atunci când produsul de asigurare nu rămâne în vigoare.

Exemplu de situație dăunătoare din punctul de vedere al mobilității

Exemplul 4

Impunerea unor taxe de reziliere înainte de termen neproporționale pentru un produs auxiliar de asigurare, dacă un client dorește să înlocuiască acoperirea oferită de un furnizor alternativ sau amenințarea cu încetarea relației contractuale cu privire la un alt produs inclus în pachet.

Exemplu de achiziție a unor produse nedorite sau inutile

Exemplul 5

Oferirea unui produs grupat cu alt produs care nu a fost solicitat de client, atunci când firma știe sau trebuie să știe că produsul dublează în mod inutil alt produs pe care clientul îl are deja și de care nu poate beneficia (inclusiv fiindcă clientul nu este eligibil).

Referințe legislative

DAFIA

Directiva nr. 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor nr. 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010.

Regulamentul ESMA

Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei nr. 2009/77/CE a Comisiei.

MiFID

Directiva nr. 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor nr. 85/611/CEE și nr. 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei nr. 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei nr. 93/22/CEE a Consiliului.

MiFID II

Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (reformare).

Abrevieri

AFIA

AC

DC

CE

UE

ESMA

MiFID

Administrator de fonduri de investiții alternative

Autoritate competentă

Document de consultare

Comisia Europeană

Uniunea Europeană

Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe

Directiva privind piețele instrumentelor financiare

Definiții

4.

Cu excepția cazului în care se precizează altfel, termenii utilizați în MiFID au același înțeles în prezentul ghid. În plus, se aplică următoarele definiții:

Firme

firme de investiții (definite conform art. 4 alin. (1) pct. (1) din MiFID II), instituții de credit ( definite conform art. 4 alin. (1) pct. (27) din MiFID II) atunci când prestează servicii de investiții și AFIA externe atunci când prestează servicii auxiliare (în sensul art. 6 alin. (4) lit. (a) și (b) din DAFIA)

Titluri de creanță

obligațiuni, alte titluri de creanță securitizate și instrumente ale pieței monetare.

III.

Scop

5.

Scopul prezentului ghid este de a defini criteriile pentru evaluarea (i) titlurilor de creanță care încorporează o structură care face dificilă înțelegerea de către client a riscurilor implicate și (ii) a depozitelor structurate care încorporează o structură care face dificilă înțelegerea de către client a riscului legat de rentabilitate sau a costurilor renunțării la produs înainte de scadență.

6.

Prezentul ghid clarifică totodată conceptul de "instrumente derivate încorporate" pentru a asigura un cadru general în scopul aplicării art. 25 alin. (4) din MiFID II în legătură cu titlurile de creanță.

7.

ESMA se așteaptă ca prezentul ghid să sporească protecția investitorilor și să promoveze o convergență mai mare în sensul clasificării instrumentelor financiare în instrumente "complexe" sau "care nu sunt complexe" sau depozite structurate în sensul testului privind caracterul adecvat/activității unice de executare în conformitate cu art. 25 alin. (3) și (4) din MiFID II.

IV.

Conformitate și obligații de raportare

Statutul ghidului

8.

Prezentul document cuprinde orientări emise în temeiul art. 16 din Regulamentul ESMA. În conformitate cu art. 16 alin. (3) din Regulamentul ESMA, autoritățile competente și participanții pe piețele financiare trebuie să depună toate eforturile pentru a respecta ghidul.

9.

Autoritățile competente cărora li se aplică ghidurile trebuie să le respecte prin introducerea acestora în practicile lor de supraveghere, inclusiv în cazul în care anumite orientări dintr-un document se adresează în principal participanților la piața financiară.

Cerințe de raportare

10.

În termen de două luni de la data publicării de către ESMA, autoritățile competente cărora le este adresat prezentul ghid trebuie să notifice ESMA dacă respectă sau intenționează să respecte ghidul, precizând motivele în cazul nerespectării, la adresa complexproducts1787@esma.europa.eu. În absența unui răspuns până la acest termen, se va considera că autoritățile competente nu se conformează. Un model pentru notificări este disponibil pe site-ul ESMA.

11.

Firmele cărora li se aplică prezentul ghid nu au obligația de a raporta dacă respectă prezentele orientări.

V.

Ghidul

V.I

Titlurile de creanță care încorporează un instrument derivat

12.

În sensul punctelor (ii) și (iii) din art. 25 alin. (4) litera (a) din MiFID II, un instrument derivat încorporat ar trebui să fie interpretat drept o componentă a unui titlu de creanță care determină modificarea parțială sau totală, în funcție de una sau mai multe variabile definite, a fluxurilor de numerar care, în alte situații, ar decurge din instrument.

V.II

Titlurile de creanță care încorporează o structură care face dificilă înțelegerea de către client a riscurilor implicate

13.

În sensul pct. (ii) și (iii) din art. 25 alin. (4) lit. (a) din MiFID, titlurile de creanță care încorporează o structură care face dificilă înțelegerea de către client a riscurilor implicate ar trebui să includă, printre altele, oricare dintre următoarele:

a)

Titlurile de creanță a căror rentabilitate depinde de performanța unui anumit portofoliu de active. Această categorie include titlurile de creanță a căror rentabilitate sau performanță depinde de creanțele fixe sau fluctuante generate de activele din portofoliul aferent.

b)

Titlurile de creanță a căror rentabilitate este subordonată rambursării datoriei deținute de alții. Această categorie include titlurile de creanță structurate astfel încât, în eventualitatea unei nerambursări de către emitent, deținătorii datoriilor cu rang prioritar au acces prioritar la activele emitentului față de deținătorii subordonați.

c)

Titlurile de creanță în cazul cărora emitentul are libertatea de a modifica fluxurile de numerar ale instrumentului. Această categorie include titluri de creanță structurate astfel încât fluxurile de venituri anticipate sau rambursarea anticipată a sumei principale depinde de variabile stabilite de către emitent după bunul plac.

d)

Titlurile de creanță pentru care nu s-a specificat o dată a răscumpărării sau o scadență. Această categorie include titluri de creanță structurate astfel încât nu există o scadență stabilită și, prin urmare, nu există de regulă nicio rambursare a sumei principale investite.

e)

Titlurile de creanță care au un suport neobișnuit sau necunoscut. Această categorie include titluri de creanță structurate astfel încât fluxurile de venituri anticipate sau rambursarea anticipată a sumei principale depinde de variabile care sunt neobișnuite sau necunoscute de către investitorul cu amănuntul obișnuit.

f)

Titlurile de creanță cu mecanisme complexe pentru stabilirea sau calcularea rentabilității. Această categorie include titlurile de creanță structurate astfel încât fluxurile de venituri anticipate pot fluctua în mod frecvent și/sau în mod evident în diferite momente pe durata instrumentului, fie pentru că se respectă anumite condiții de prag prestabilite, fie pentru că se ajunge la anumite termene.

g)

Titlurile de creanță structurate astfel încât nu pot asigura rambursarea integrală a sumei principale. Această categorie include titluri de creanță care prezintă o structură sau sunt supuse unui mecanism care, în anumite împrejurări, determină rambursarea parțială (sau zero) a sumei principale.

h)

Titlurile de creanțe emise printr-un vehicul investițional special (VIS) în împrejurări în care denumirea titlului de creanță sau denumirea juridică a VIS poate induce în eroare investitorii în ceea ce privește identitatea emitentului sau a garantului.

i)

Titlurile de creanță cu mecanisme complexe de garantare. Această categorie include titlurile de creanță garantate de către un terț și structurate astfel încât devine complicat pentru un investitor să evalueze cu precizie modul în care mecanismul de garantare afectează expunerea la risc a investiției.

j)

Titlurile de creanță cu particularități legate de efectul de levier. Această categorie include titluri de creanță structurate astfel încât rentabilitatea sau pierderile pentru investitor pot ajunge la valori multiplicate ale investiției inițiale.

V.III

Depozitele structurate care încorporează o structură care face dificilă înțelegerea de către client a riscurilor legate de rentabilitate

14.

În sensul pct. (v) din art. 25 alin. (4) lit. (a) din MiFID II, o structură care face dificilă înțelegerea de către client a riscurilor legate de rentabilitate există în cazul în care:

a)

mai mult de o variabilă afectează rentabilitatea asigurată; sau

b)

relația dintre rentabilitate și variabila în cauză sau mecanismul de stabilire sau calculare a rentabilității este complexă; sau

c)

variabila implicată în calcularea rentabilității este neobișnuită sau necunoscută de către investitorul cu amănuntul obișnuit; sau

d)

contractul acordă instituției de credit dreptul unilateral de a rezilia acordul înainte de scadență.

V.IV

Depozitele structurate care încorporează o structură care face dificilă înțelegerea de către client a costurilor renunțării la produs înainte de scadență

15.

În sensul pct. (v) din art. 25 alin. (4) lit. (a) din MiFID II, o structură care face dificilă înțelegerea de către client a costurilor renunțării la produs înainte de scadență există în cazul în care costul renunțării:

a)

nu este o sumă fixă;

b)

nu este o sumă fixă pentru fiecare lună (sau o parte din lună) rămasă până la sfârșitul termenului convenit;

c)

nu este un procent fix din suma depusă.

V.V

Exemple

16.

Tabelul de la

alin. VI

include o listă incompletă de exemple de titluri de creanță care încorporează un instrument derivat sau o structură care face dificilă înțelegerea de către client a riscurilor implicate, precum și de depozite structurate complexe în sensul art. 25 alin. (4) lit. (a) pct. (ii), (iii) și (v) din MiFID II.

VI.

Tabel - Listă incompletă de exemple

Listă incompletă de exemple de titluri de creanță care încorporează un instrument derivat sau o structură care face dificilă înțelegerea de către client a riscurilor implicate, precum și de depozite structurate complexe în sensul art. 25 alin. (4) lit. (a) pct. (ii), (iii) și (v) din MiFID II*1)

*1) În unele cazuri au fost identificate "tipuri" specifice de titluri de creanță, iar în alte cazuri, s-a oferit o descriere specifică. În unele cazuri, un instrument financiar ar putea fi încadrat în mai multe categorii.

CATEGORIE DE INSTRUMENTE

LISTĂ DE EXEMPLE (INCOMPLETĂ)

TITLURILE DE CREANȚĂ CARE ÎNCORPOREAZĂ UN INSTRUMENT DERIVAT

a) Obligațiuni convertibile și obligațiuni care pot fi preschimbate.

b) Obligațiuni indexate și certificate turbo.

c) Obligațiuni convertibile contingente.

d) Obligațiuni răscumpărabile sau cu opțiune de vânzare.

e) Instrumente de tip credit linked note.

f) Obligațiuni cu warrant.

TITLURILE DE CREANȚĂ CARE ÎNCORPOREAZĂ O STRUCTURĂ CARE FACE DIFICILĂ ÎNȚELEGEREA DE CĂTRE CLIENT A RISCURILOR IMPLICATE

a) Titluri de creanță a căror rentabilitate depinde de performanța unui anumit portofoliu de active.

Exemple: Titluri garantate cu active și efecte de comerț garantate cu active, titluri garantate cu ipoteci rezidențiale (RMBS), titluri garantate cu ipoteci comerciale (CMBS), obligațiuni garantate cu active (CDO)

b) Titluri de creanță a căror rentabilitate este subordonată rambursării datoriei deținute de alții. Exemple:

- titluri de creanță subordonate;

- certificate [așa cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul (27) din miFIR].

c) Titluri de creanță în cazul cărora emitentul are libertatea de a modifica fluxurile de numerar ale instrumentelor.

d) Titluri de creanță pentru care nu s-a specificat o dată a răscumpărării sau o scadență.

Exemple:

- obligațiuni perpetue.

e) Titluri de creanță care au un suport neobișnuit sau necunoscut.

Exemple:

- Titluri de creanță care fac referire la suport, cum ar fi valorile de referință care nu sunt publice, indicii sintetici, piețele de nișă, măsurile extrem de tehnice (inclusive volatilitatea prețului și combinații de variabile);

- obligațiuni pentru catastrofă.

f) Titluri de creanță cu mecanisme complexe pentru stabilirea sau calcularea rentabilității.

Exemple:

- titluri de creanță structurate astfel încât fluxurile de venituri anticipate pot fluctua în mod frecvent și/sau în mod evident în diferite momente pe durata instrumentului fie pentru că se respectă anumite condiții de prag prestabilite, fie pentru că se ajunge la anumite termene.

g) Titluri de creanță structurate astfel încât nu pot asigura rambursarea integrală a sumei principale.

- titluri de creanță pentru instrumentul de recapitalizare internă

h) Titluri de creanțe emise printr-un vehicul investițional special (VIS) în împrejurări în care denumirea titlului de creanță sau denumirea juridică a VIS poate induce în eroare investitorii în ceea ce privește identitatea emitentului sau a garantului.

i) Titluri de creanță cu mecanisme complexe de garantare. Exemple:

- titluri de creanță cu un mecanism de garantare în care factorul de declanșare a garanției depinde de una sau mai multe condiții în plus față de nerambursarea de către emitent;

- titluri de creanță cu un mecanism de garantare în care nivelul garanției sau factorul de declanșare efectivă a garanției este supus unor restricții de timp.

j) Titluri de creanțe cu particularități legate de efectul de levier.

DEPOZITELE STRUCTURATE CARE ÎNCORPOREAZĂ O STRUCTURĂ CARE FACE DIFICILĂ ÎNȚELEGEREA DE CĂTRE CLIENT A RISCURILOR LEGATE DE RENTABILITATE

Depozite structurate, în cazurile în care:

a) Mai mult de o variabilă afectează rentabilitatea asigurată.

Exemple:

- depozite structurate în cazul cărora un coș de instrumente sau active trebuie să depășească o anumită valoare de referință pentru asigurarea rentabilității;

- depozite structurate în cazul cărora rentabilitatea depinde de o combinație între doi sau mai mulți indici.

b) Relația dintre rentabilitate și variabila în cauză sau mecanismul de stabilire sau calculare a rentabilității este complexă.

Exemple:

- depozite structurate care sunt structurate astfel încât mecanismul conform căruia nivelul de preț al unui indice ce se reflect în rentabilitate implică diferite puncte privind date referitoare la piață (mai exact, trebuie să se atingă unul sau mai multe praguri) sau mai multe valori de măsurare a indicelui la date diferite;

- depozite structurate care sunt structurate astfel încât aportul de capital sau dobânda exigibilă urcă sau coboară în anumite împrejurări specifice;

- depozite structurate care sunt structurate astfel încât fluxurile de venituri anticipate pot fluctua în mod frecvent și/sau în mod evident în diferite momente pe durata instrumentului.

c) Variabila implicată în calcularea rentabilității este necunoscută sau neobișnuită pentru investitorul cu amănuntul obișnuit.

Exemple:

- depozite structurate în cazul cărora rentabilitatea este asociată cu o piață de nișă, un indice intern sau alte valori de referință care nu sunt publice, un indice sintetic sau o măsură extrem de tehnică, precum volatilitatea prețului activelor.

d) Contractul acordă instituțiilor de credit dreptul unilateral de a rezilia acordul înainte de scadență

DEPOZITELE STRUCTURATE CARE ÎNCORPOREAZĂ O STRUCTURĂ CARE FACE DIFICILĂ ÎNȚELEGEREA DE CĂTRE CLIENT A COSTURILOR RENUNȚĂRII LA PRODUS ÎNAINTE DE SCADENȚĂ

Depozite structurate, în cazurile în care:

a) O taxă de renunțare nu este o sumă fixă.

Exemple:

- depozite structurate care au o taxă de renunțare variabilă sau "plafonată" (mai exact, se percepe o taxă de maxim 300 de euro în cazul unei renunțări timpurii);

- depozite structurate care se referă la un factor variabil, precum o rată a dobânzii pentru calcularea taxei de renunțare.

b) O taxă de renunțare nu este o sumă fixă pentru fiecare lună rămasă până la termenul convenit.

Exemple:

- depozite structurate care au o taxă de renunțare variabilă sau plafonată pentru fiecare lună rămasă până la termenul convenit (mai exact, o taxă de maxim 50 de euro pe lună în cazul unei renunțări timpurii).

c) O taxă de renunțare nu reprezintă un procent din suma inițială investită.

Exemple:

- depozite structurate pentru care taxa de renunțare este cel puțin egală cu suma câștigurilor acumulate până la data renunțării timpurii.

Legislație relevantă: art. 24 alin. (1), (4) și (5) din MiFID II; art. 54 alin. (1) din Regulamentul delegat al MiFID II.

Orientarea generală 1

15.

Firmele ar trebui să-și informeze clienții, în mod clar și simplu, cu privire la evaluarea adecvării și motivul acesteia, care este acela de a permite firmei să acționeze în cel mai bun interes al clientului. Aceasta ar trebui să includă o explicație clară a faptului că efectuarea evaluării este responsabilitatea firmei, astfel încât clienții să înțeleagă motivul pentru care li se cere să furnizeze anumite informații și importanța faptului ca aceste informații să fie actualizate, exacte și complete. Aceste informații pot fi furnizate într-un format standardizat.

Orientări specifice

16.

Informațiile despre evaluarea adecvării ar trebui să ajute clienții să înțeleagă scopul cerințelor. Ar trebui să îi încurajeze să furnizeze informații corecte și suficiente cu privire la cunoștințele, experiența, situația financiară (inclusiv capacitatea de a suporta pierderi) și obiectivele de investiții (inclusiv toleranța la risc) ale acestora. Firmele ar trebui să evidențieze clienților faptul că este important să se colecteze informații complete și corecte, astfel încât firma să poată recomanda clientului produse sau servicii adecvate. Fără aceste informații, firmele nu pot oferi clienților servicii de consultanță de investiții și de administrare a portofoliului.

17.

Este la latitudinea firmelor să decidă modul în care își vor informa clienții cu privire la evaluarea adecvării. Formatul utilizat ar trebui, cu toate acestea, să permită controale pentru a verifica dacă informațiile au fost furnizate.

18.

Firmele ar trebui să evite să precizeze sau să dea impresia că clientul este cel care decide asupra adecvării investiției sau cel care stabilește instrumentele financiare care corespund propriului profil de risc. De exemplu, firmele ar trebui să evite să indice clientului că un anumit instrument financiar ales de client este cel adecvat sau să solicite clientului să confirme faptul că un instrument sau serviciu este adecvat.

19.

Orice declarație de declinare a responsabilității (sau alte tipuri similare de declarații) care vizează limitarea responsabilității firmei privind evaluarea adecvării nu ar influența în niciun fel caracterizarea serviciului furnizat în practică pentru clienți, nici evaluarea conformității firmei cu cerințele corespunzătoare. De exemplu, atunci când colectează informațiile clienților care sunt necesare pentru a efectua o evaluare a adecvării (cum ar fi orizontul lor de investiții/perioada de deținere sau informațiile referitoare la toleranța la risc), firmele nu ar trebui să pretindă că nu evaluează adecvarea.

20.

Pentru a remedia eventualele lacune în înțelegerea de către clienți a serviciilor furnizate prin consiliere automatizată, firmele trebuie să informeze clienții, pe lângă alte informații solicitate, despre următoarele:

● o explicație foarte clară a gradului și măsurii exacte ale implicării umane și dacă și în ce fel poate clientul solicita interacțiunea umană;

● o explicație precum că răspunsurile oferite de clienți vor avea un impact direct în determinarea adecvării deciziilor de investiții recomandate sau întreprinse în numele lor;

● o descriere a surselor de informații utilizate pentru a genera consultanță de investiții sau pentru a furniza serviciul de administrare a portofoliului (de exemplu, dacă se utilizează un chestionar online, firmele ar trebui să explice că răspunsurile la chestionar pot constitui singura bază pentru consilierea automatizată sau dacă firma are acces la alte informații sau conturi ale clienților);

● explicație a modului și momentului în care datele clientului vor fi actualizate în ceea ce privește situația sa, circumstanțele personale etc.

21.

Cu condiția ca toate informațiile și rapoartele furnizate clienților să respecte dispozițiile relevante (inclusiv obligațiile privind furnizarea de informații pe suport durabil), firmele ar trebui, de asemenea, să analizeze cu atenție dacă informațiile divulgate în scris sunt eficiente (de exemplu, informațiile divulgate sunt puse în mod direct la dispoziția clienților și nu sunt ascunse sau de neînțeles). Pentru firmele care furnizează consiliere automatizată, acest lucru poate include, în special:

● evidențierea informațiilor relevante (de exemplu, prin utilizarea unor caracteristici de proiectare, cum ar fi casetele pop-up);

● posibilitatea ca anumite informații să fie însoțite de text interactiv (de exemplu, prin utilizarea unor caracteristici de proiectare, cum ar fi sugestiile) sau alte mijloace pentru a oferi mai multe detalii clienților care caută informații suplimentare (de exemplu, printr-o secțiune de "Întrebări frecvente").

I.II

CUNOAȘTE-ȚI CLIENTUL ȘI CUNOAȘTE-ȚI PRODUSUL

Măsuri necesare pentru a înțelege clienții

Legislație relevantă: art. 16 alin. (2) și art. 25 alin. (2) din MiFID II; art. 54 alin. (2) - (5) și art. 55 din Regulamentul delegat al MiFID II.

Orientarea generală 2

22.

Firmele trebuie să stabilească, să pună în aplicare și să mențină politici și proceduri adecvate (inclusiv instrumente adecvate) care să le permită să înțeleagă datele și caracteristicile esențiale ale clienților lor. Firmele ar trebui să se asigure că evaluarea informațiilor colectate despre clienții lor se face într-o manieră adecvată, indiferent de mijloacele utilizate pentru colectarea acestor informații.

Orientări specifice

23.

Politicile și procedurile firmelor permit acestora să colecteze și să evalueze toate informațiile necesare pentru a efectua o evaluare a adecvării pentru fiecare client, ținând cont de elementele prevăzute în orientarea 3.

24.

De exemplu, firmele ar putea utiliza chestionare (inclusiv în format digital) completate de clienții lor sau informațiile colectate în timpul discuțiilor cu aceștia. Firmele ar trebui să se asigure că întrebările pe care le adresează clienților pot fi înțelese corect și că orice altă metodă utilizată pentru a colecta informații este concepută pentru a obține informațiile necesare pentru o evaluare a adecvării.

25.

La elaborarea chestionarelor cu scopul de a colecta informații despre clienții lor în scopul unei evaluări a adecvării, firmele ar trebui să cunoască și să ia în considerare cele mai frecvente motive pentru care investitorii ar putea să nu răspundă corect la chestionare.

În special:

● Ar trebui să se acorde atenție clarității, exhaustivității și inteligibilității chestionarului, evitând limbajul înșelător, confuz, imprecis și excesiv de tehnic;

● Formatul ar trebui elaborat cu atenție și ar trebui să evite orientarea opțiunilor investitorilor (font, spațiere ...);

● Prezentarea întrebărilor în baterii (colectarea informațiilor privind o serie de elemente printr-o singură întrebare, în special atunci când se evaluează cunoștințele și experiența și toleranța la risc) ar trebui evitată.

● Firmele ar trebui să analizeze cu atenție ordinea în care pun întrebările pentru a colecta informații într-un mod eficient;

● Pentru a putea asigura colectarea informațiilor necesare, opțiunea de a nu răspunde nu ar trebui, în general, să fie disponibilă în chestionare (în special atunci când se colectează informații privind situația financiară a investitorului).

26.

Firmele ar trebui, de asemenea, să ia măsuri rezonabile pentru a evalua înțelegerea clientului cu privire la riscul de investiție, precum și relația dintre risc și rentabilitatea investițiilor, deoarece acest lucru este esențial pentru a permite firmelor să acționeze într-un mod care să corespundă cel mai bine intereselor clientului atunci când efectuează evaluarea adecvării. Atunci când prezintă întrebări în acest sens, firmele ar trebui să explice clar și simplu că scopul răspunsurilor la acestea este de a ajuta la evaluarea atitudinii clienților privind riscul (profilul de risc) și, prin urmare, tipurile de instrumente financiare (și riscurile asociate acestora) adecvate pentru ei.

27.

Informațiile necesare pentru efectuarea unei evaluări a adecvării includ diferite elemente care pot afecta, de exemplu, analiza situației financiare a clientului (inclusiv capacitatea acestuia de a suporta pierderi) sau a obiectivelor de investiții (inclusiv toleranța acestuia la risc). Exemple de astfel de elemente referitoare la client sunt:

● starea civilă (în special capacitatea juridică a clientului de a angaja active care pot aparține și partenerului său);

● situația familială (schimbările privind situația familială a unui client pot avea impact asupra situației sale financiare, de exemplu, un copil nou-născut sau un copil aflat la vârsta la care începe studiile universitare);

● vârsta (care este foarte importantă pentru a asigura o evaluare corectă a obiectivelor de investiții și, în special, a nivelului riscului financiar pe care investitorul este dispus să și-l asume, precum și perioada de deținere/orizontul de investiții care indică dorința de a deține o investiție pentru o anumită perioadă de timp);

● situația profesională (gradul de securitate a locului de muncă sau faptul că clientul se apropie de vârsta de pensionare ar putea avea impact asupra situației sale financiare sau a obiectivelor de investiții);

● nevoia de lichidități în anumite investiții relevante sau necesitatea de a finanța un angajament financiar viitor (de exemplu, achiziția de bunuri, taxele de educație).

28.

ESMA consideră că ar fi o bună practică ca firmele să ia în considerare elementele nefinanciare atunci când colectează informații cu privire la obiectivele de investiții ale clientului și - dincolo de elementele enumerate la punctul 27 - să colecteze informații privind preferințele clientului în legătură cu factorii de mediu, sociali și de guvernanță.

29.

Atunci când stabilesc informațiile care sunt necesare, firmele ar trebui să țină cont de impactul pe care orice modificare semnificativă a acestor informații l-ar putea avea în ceea ce privește evaluarea adecvării.

30.

Firmele ar trebui să ia toate măsurile rezonabile pentru a evalua în mod corespunzător înțelegerea de către clienții lor a principalelor caracteristici și a riscurilor legate de tipurile de produse din oferta firmei. Adoptarea de către firme a mecanismelor de evitare a autoevaluării și asigurarea coerenței răspunsurilor furnizate de client*7) este deosebit de importantă pentru evaluarea corectă a cunoștințelor și experienței clientului. Informațiile colectate de firme cu privire la cunoștințele și experiența unui client ar trebui luate în considerare împreună pentru evaluarea generală a înțelegerii acestuia a produselor și a riscurilor implicate în tranzacțiile recomandate sau în administrarea portofoliului său.

*7) A se vedea orientarea 4.

31.

De asemenea, este important ca firmele să evalueze înțelegerea de către client a noțiunilor financiare de bază, cum ar fi riscul de investiție (inclusiv riscul de concentrare) și analiza comparativă risc/randament. În acest scop, firmele ar trebui să ia în considerare utilizarea unor exemple relevante, inteligibile, privind nivelurile de pierderi/randament care ar putea apărea în funcție de nivelul de risc asumat și ar trebui să evalueze răspunsul clientului la astfel de scenarii.

32.

Firmele ar trebui să își elaboreze chestionarele în așa fel încât să poată colecta informațiile necesare despre clientul lor. Acest lucru poate fi relevant în special pentru firmele care oferă servicii de consiliere automatizată, având în vedere interacțiunea umană limitată. Pentru a asigura conformitatea acestora cu cerințele referitoare la această evaluare, firmele ar trebui să țină seama de factori precum:

● dacă informațiile colectate prin intermediul chestionarului online permit firmei să stabilească dacă sfaturile furnizate sunt adecvate pentru clienții lor în funcție de cunoștințele și experiența acestora, situația financiară și obiectivele și nevoile de investiții;

● dacă întrebările din chestionar sunt suficient de clare și/sau dacă scopul chestionarului este să furnizeze clarificări suplimentare sau exemple clienților, atunci când este necesar (de exemplu, prin utilizarea unor caracteristici de proiectare, cum ar fi sugestii sau casete pop-up);

● dacă vreo formă de interacțiune umană (inclusiv interacțiunea de la distanță prin email sau telefon mobil) este disponibilă clienților atunci când răspund la chestionarul online;

● dacă au fost luate măsuri pentru a soluționa răspunsurile inconsecvente ale clienților (cum ar fi încorporarea în elaborarea chestionarului a unor caracteristici de avertizare a clienților atunci când răspunsurile lor par inconsecvente la nivel intern și care le sugerează să revizuiască astfel de răspunsuri; sau implementarea unor sisteme de semnalare automată a informațiilor aparent inconsecvente furnizate de client, pentru revizuirea sau monitorizarea de către firmă).

Volumul de informații care trebuie colectate de la clienți (proporționalitate)

Legislație relevantă: art. 25 alin. (2) din MiFID II; art. 54 alin. (2) - (5) și art. 55 din Regulamentul delegat al MiFID II.

Orientarea generală 3

33.

Înainte de a furniza servicii de consultanță de investiții sau de administrare a portofoliului, firmele trebuie să obțină toate "informațiile necesare"*8) cu privire la cunoștințele și experiența clientului, situația sa financiară și obiectivele sale de investiții. Volumul de informații "necesare" poate varia și trebuie să țină cont de caracteristicile serviciilor de consultanță de investiții sau de administrare a portofoliului care trebuie furnizate, de tipul și caracteristicile produselor de investiții care trebuie luate în considerare și de caracteristicile clienților.

*8) "Informații necesare" înseamnă informațiile pe care firmele trebuie să le colecteze pentru a se conforma cerințelor de adecvare prevăzute de MiFID II.

Orientări specifice

34.

Pentru a stabili ce informații sunt "necesare", firmele ar trebui să ia în considerare, în ceea ce privește cunoștințele și experiența unui client, situația sa financiară și obiectivele sale de investiții:

● tipul de instrument financiar sau de tranzacție pe care firma îl/o poate recomanda sau încheia (inclusiv complexitatea și nivelul de risc);

● natura și amploarea serviciului pe care firma îl poate furniza;

● nevoile și situația clientului;

● tipul de client.

35.

Deși volumul de informații care trebuie colectate poate varia, standardul care asigură că o recomandare sau o investiție făcută în contul clientului este adecvată acestuia va rămâne întotdeauna același. MiFID permite firmelor să colecteze nivelul de informații proporțional pentru produsele și serviciile pe care le furnizează sau cu privire la care clientul solicită servicii specifice de consultanță de investiții sau de administrare a portofoliului. Directiva nu permite firmelor să reducă nivelul de protecție datorat clienților.

36.

De exemplu, atunci când oferă accesul la instrumente financiare complexe*9) sau riscante*10), firmele ar trebui să analizeze cu atenție dacă este necesar să colecteze mai multe informații detaliate despre client decât ar colecta în cazul unor instrumente mai puțin complexe sau mai puțin riscante. Acest lucru este necesar pentru ca firmele să poată evalua capacitatea clientului de a înțelege, și suporta financiar, riscurile asociate unor astfel de instrumente*11). Pentru astfel de produse complexe, ESMA se așteaptă ca firmele să realizeze o evaluare solidă, printre altele, a cunoștințelor și experienței clientului, inclusiv, de exemplu, capacitatea acestuia de a înțelege mecanismele care fac produsul investițional "complex", dacă clientul a făcut deja tranzacții cu astfel de produse (de exemplu, produse derivate sau produse de îndatorare), perioada de timp în care le-a tranzacționat etc.

*9) Astfel cum se definește în MiFID II și ținând seama de criteriile identificate în orientarea 7.

*10) Este la latitudinea fiecărei firme să definească a priori nivelul de risc al instrumentelor financiare incluse în oferta sa pentru investitori, luând în considerare posibile orientări, acolo unde sunt disponibile, emise de autoritățile competente de supraveghere a firmei.

*11) În orice caz, pentru a se asigura că clienții înțeleg riscul investiției și potențialele pierderi pe care este posibil să le suporte, firma ar trebui să prezinte, în măsura posibilului, aceste riscuri într-o manieră clară și ușor de înțeles, utilizând eventual exemple ilustrative ale amplorii pierderilor în cazul unei investiții care evoluează nesatisfăcător.

37.

Pentru instrumentele financiare nelichide*12), "informațiile necesare" care trebuie colectate vor include informații cu privire la intervalul de timp în care clientul este pregătit să rețină investiția. Pentru că informațiile despre situația financiară a clientului vor trebui întotdeauna colectate, volumul de informații care trebuie colectate poate depinde de tipul de instrumente financiare care urmează a fi recomandate sau tranzacțiilor care urmează a fi încheiate. De exemplu, pentru instrumente financiare nelichide sau riscante, "informațiile necesare" care trebuie colectate pot include toate elementele următoare, după cum este necesar, pentru a se asigura că situația financiară a clientului îi permite să investească, sau să se investească în contul său, în astfel de instrumente:

*12) Este la latitudinea fiecărei firme să stabilească a priori pe care dintre instrumentele financiare incluse în oferta sa pentru investitori le consideră ca fiind nelichide, luând în considerare posibile orientări, acolo unde sunt disponibile, emise de autoritățile competente de supraveghere a firmei.

● cuantumul venitului regulat și al venitului total al clientului, indiferent dacă venitul este realizat în mod permanent sau temporar, și sursa acestor venituri (de exemplu, de la locul de muncă, venituri din pensii, venituri din investiții, profituri din închiriere etc.);

● activele clientului, inclusiv activele lichide, investițiile și proprietățile imobiliare, care ar include investițiile financiare, proprietățile personale și de investiții, fondurile de pensii și orice depozite de numerar etc. pe care le poate avea clientul. De asemenea, firma ar trebui, dacă este relevant, să colecteze informații despre condițiile, termenii, accesul, împrumuturile, garanțiile și alte restricții, dacă este cazul, care pot exista pentru activele de mai sus;

● angajamentele financiare regulate ale clientului, care ar include angajamentele financiare asumate de client sau pe care acesta intenționează să și le asume (debitele clientului, gradul total de îndatorare și alte angajamente periodice etc.).

38.

La stabilirea informațiilor care trebuie colectate, firmele ar trebui, de asemenea, să țină seama de natura serviciului care urmează a fi furnizat. Practic, aceasta înseamnă că:

● atunci când se furnizează servicii de consultanță de investiții, firmele ar trebui să colecteze informații suficiente pentru a putea evalua capacitatea clientului de a înțelege riscurile și natura fiecăruia dintre instrumentele financiare pe care aceasta preconizează să le recomande clientului respectiv;

● atunci când se furnizează servicii de administrare a portofoliului, deoarece deciziile de investiții sunt luate de firmă în contul clientului, nivelul necesar de cunoștințe și experiență a clientului cu privire la toate instrumentele financiare care ar putea alcătui portofoliul poate fi mai puțin detaliat decât nivelul pe care ar trebui să îl dețină acesta atunci când se furnizează un serviciu de consultanță de investiții. Cu toate acestea, chiar și în astfel de situații, clientul ar trebui să înțeleagă cel puțin riscurile globale ale portofoliului și să aibă o înțelegere generală a riscurilor asociate fiecărui tip de instrument financiar care poate fi inclus în portofoliu. Firmele ar trebui să ajungă să înțeleagă și să cunoască foarte bine profilul de investiții al clientului.

39.

În mod similar, amploarea serviciului solicitat de client poate avea impact și asupra gradului de detaliere a informațiilor colectate cu privire la client. De exemplu, firmele ar trebui să colecteze mai multe informații despre clienții care solicită consultanță de investiții care să acopere întregul lor portofoliu financiar decât despre clienții care solicită consultanță specifică privind modul de a investi o anumită sumă de bani care reprezintă o parte relativ mică din portofoliul lor total.

40.

Firmele ar trebui să țină seama și de natura clientului atunci când stabilesc informațiile care trebuie colectate. De exemplu, informații mai detaliate ar trebui, de regulă, colectate pentru clienții potențial vulnerabili (așa cum ar putea fi clienții mai în vârstă) sau pentru cei lipsiți de experiență care solicită servicii de consultanță de investiții sau de administrare a portofoliului pentru prima dată. În cazul în care o firmă furnizează servicii de consultanță de investiții sau de administrare a portofoliului unui client profesional (care a fost corect clasificat ca atare), aceasta are dreptul de a presupune că clientul deține nivelul necesar de experiență și cunoștințe și, prin urmare, nu este obligată să obțină informații cu privire la aceste aspecte.

41.

În mod similar, atunci când serviciul de investiții constă în furnizarea de consultanță de investiții unui "client profesional per se"*13), firma are dreptul să presupună că clientul este în măsură să suporte financiar orice riscuri de investiții asociate în concordanță cu obiectivele de investiții ale clientului respectiv și, prin urmare, nu este, în general, obligată să obțină informații cu privire la situația financiară a clientului. Aceste informații ar trebui obținute, totuși, în cazul în care obiectivele de investiții ale clientului impun acest lucru. De exemplu, atunci când clientul dorește să acopere un risc, firma va trebui să dețină informații detaliate cu privire la acest risc pentru a putea propune un instrument eficient de acoperire a riscului.

*13) Astfel cum se stabilește în secțiunea I din anexa II la MiFID II ("Categorii de clienți considerați clienți profesionali").

42.

Informațiile care trebuie colectate vor depinde, de asemenea, de nevoile și situația clientului. De exemplu, este posibil ca o firmă să aibă nevoie de informații mai detaliate despre situația financiară a clientului atunci când obiectivele de investiții ale acestuia sunt multiple și/sau pe termen lung decât atunci când clientul dorește o investiție sigură pe termen scurt.*14)

*14) Pot exista situații în care clientul nu dorește să-și dezvăluie situația financiară completă. Pentru acest caz specific, consultați documentul de "Întrebări și răspunsuri" privind subiectele referitoare la protecția investitorilor din MiFID II (ESMA35-43-349)

43.

Informațiile despre situația financiară a unui client includ informații despre investițiile acestuia. Aceasta presupune că firmele ar trebui să dețină informații cu privire la investițiile financiare ale clientului pe care acesta le deține prin intermediul firmei în funcție de fiecare instrument. În funcție de domeniul consultanței furnizate, firmele ar trebui, de asemenea, să încurajeze clienții să dezvăluie detalii privind investițiile financiare pe care le dețin prin intermediul altor firme, dacă este posibil, de asemenea, în funcție de fiecare instrument.

Fiabilitatea informațiilor privind clienții

Legislație relevantă: art. 25 alin. (2) din MiFID II; art. 54 alin. (7) primul paragraf din Regulamentul delegat al MiFID II.

Orientarea generală 4

44.

Firmele ar trebui să adopte măsuri rezonabile și să dispună de instrumentele adecvate pentru a se asigura că informațiile colectate cu privire la clienții lor sunt de încredere și coerente, fără a se baza în mod excesiv pe autoevaluarea clienților.

Orientări specifice

45.

Se preconizează că clienții vor furniza informații corecte, actualizate și complete pentru evaluarea adecvării. Cu toate acestea, firmele trebuie să adopte măsuri rezonabile pentru a verifica fiabilitatea, exactitatea și coerența informațiilor colectate cu privire la clienți*15). Firmele rămân responsabile pentru asigurarea faptului că dețin informațiile necesare pentru efectuarea unei evaluări a adecvării. În acest sens, orice acord semnat de client sau divulgare făcută de firmă, care ar viza limitarea responsabilității firmei în ceea ce privește evaluarea adecvării, nu ar fi considerat conform cu cerințele relevante din MiFID II și Regulamentul delegat asociat.

*15) În relațiile cu clienții profesionali, firmele ar trebui să țină seama de principiile proporționalității menționate în orientarea 3, în conformitate cu art. 54 alin. (3) din Regulamentul delegat al MiFID II.

46.

Autoevaluarea ar trebui să se bazeze pe criterii obiective. De exemplu:

● în loc să întrebe un client dacă înțelege noțiunile de analiză comparativă risc/randament și diversificarea riscurilor, firma ar putea prezenta câteva exemple practice de situații care ar putea apărea în practică, de exemplu prin intermediul unor grafice sau prin scenarii pozitive și negative;

● în loc să întrebe un client dacă se consideră suficient de experimentat pentru a investi în anumite produse, firma ar putea întreba clientul cu ce tipuri de produse este familiarizat și cât de recentă și frecventă este experiența sa de tranzacționare cu acestea;

● în loc să întrebe dacă clienții consideră că dispun de fonduri suficiente pentru a investi, firma ar putea solicita clienților să furnizeze informații concrete cu privire la situația lor financiară, de exemplu, sursa regulată de venit și dacă există datorii restante (cum ar fi împrumuturile bancare sau alte datorii care pot avea un impact semnificativ asupra aprecierii capacității clientului de a suporta financiar riscurile și pierderile aferente investiției);

● în loc să întrebe clientul dacă e dispus să-și asume riscuri, compania ar putea întreba ce nivel al pierderilor pentru anumită perioadă de timp ar fi dispus clientul să accepte, fie referitor la investiția individuală, fie referitor la portofoliul total.

47.

Atunci când evaluează toleranța la risc a clienților prin intermediul unui chestionar, firmele ar trebui să investigheze nu doar caracteristicile raportului risc/randament ale investițiilor viitoare, ci și să țină seama de percepția clientului asupra riscului. În acest scop, în timp ce autoevaluarea toleranței la risc ar trebui evitată, ar putea fi prezentate întrebări explicite privind alegerile personale ale clienților în caz de incertitudine în ceea ce privește riscurile. Mai mult, firmele ar putea, de exemplu, să utilizeze grafice, procente specifice sau cifre concrete atunci când întreabă clientul despre cum ar reacționa când valoarea portofoliului său ar scădea.

48.

În cazul în care firmele se bazează pe instrumente care urmează a fi utilizate de clienți ca parte a procesului de adecvare (cum ar fi chestionare sau software de stabilire a profilului de risc), acestea ar trebui să se asigure că au sisteme și controale adecvate pentru a se asigura că instrumentele sunt potrivite scopului și produc rezultate satisfăcătoare. De exemplu, software-ul de stabilire a profilului de risc ar putea include o serie de controale ale coerenței răspunsurilor oferite de clienți pentru a evidenția contradicțiile între diferitele informații colectate.

49.

De asemenea, firmele ar trebui să adopte măsuri rezonabile pentru a reduce riscurile potențiale asociate utilizării unor astfel de instrumente. De exemplu, riscurile potențiale pot apărea în cazul în care clienții ar fi încurajați să ofere anumite răspunsuri pentru a obține accesul la instrumente financiare care ar putea să nu fie potrivite pentru aceștia (fără a reflecta în mod corect situațiile și nevoile reale ale clienților)*16).

*16) În acest sens, consultați, de asemenea, punctul 54 din orientarea 5, care se referă la riscul ca clienții să fie influențați de firme pentru a-și schimba răspunsurile oferite anterior, fără să existe nicio modificare reală a situației lor.

50.

Pentru a asigura coerența informațiilor clienților, firmele ar trebui să analizeze informațiile colectate în ansamblu. Firmele ar trebui să fie atente la orice contradicții relevante între diferitele informații colectate și să contacteze clientul pentru a remedia eventualele neconcordanțe semnificative sau inexactități. Exemple de astfel de contradicții apar în cazul clienților care posedă cunoștințe sau experiență reduse și o atitudine agresivă la risc sau care prezintă un profil de risc prudent și obiective de investiții ambițioase.

51.

Firmele ar trebui să adopte mecanisme în vederea evitării tendinței clienților de a-și supraestima cunoștințele și experiența, de exemplu prin includerea unor întrebări care ar ajuta firmele să evalueze înțelegerea generală a clienților cu privire la caracteristicile și riscurile diferitelor tipuri de instrumente financiare. Astfel de măsuri pot fi deosebit de importante în cazul consilierii automatizate, deoarece riscul de supraestimare de către clienți poate fi mai mare atunci când aceștia furnizează informații printr-un sistem automatizat (sau semi-automatizat), în special în situații în care se preconizează o interacțiune umană foarte limitată sau inexistentă între clienții și angajații firmei.

Actualizarea informațiilor privind clienții

Legislație relevantă: art. 25 alin. (2) din MiFID II; art. 54 alin. (7) al doilea paragraf și art. 55 alin. (3) din Regulamentul delegat al MiFID II.

Orientarea generală 5

52.

În cazul în care o firmă are o relație continuă cu clientul (cum ar fi furnizarea de servicii continue de consultanță sau de administrare a portofoliului), pentru a putea efectua evaluarea adecvării, aceasta ar trebui să adopte proceduri care să definească:

a.

ce parte a informațiilor colectate despre clienți ar trebui supuse actualizării și cu ce frecvență;

b.

modul în care ar trebui realizată actualizarea și măsurile care ar trebui întreprinse de către firmă atunci când se primesc informații suplimentare sau actualizate sau când clientul nu reușește să furnizeze informațiile solicitate.

Orientări specifice

53.

Firmele ar trebui să revadă periodic informațiile despre clienți pentru a se asigura că nu devin în mod evident depășite, inexacte sau incomplete. În acest scop, firmele ar trebui să implementeze proceduri pentru a încuraja clienții să actualizeze informațiile furnizate inițial în cazul în care apar modificări semnificative.

54.

Frecvența actualizării ar putea varia în funcție de profilurile de risc ale clienților, de exemplu, și luând în considerare tipul de instrument financiar recomandat. Pe baza informațiilor colectate cu privire la un client în conformitate cu cerințele de adecvare, o firmă va stabili profilul de risc de investiții al clientului, și anume tipul de servicii de investiții sau instrumentele financiare care pot fi, în general, adecvate pentru acesta, luând în considerare cunoștințele și experiența clientului, situația sa financiară (inclusiv capacitatea sa de a suporta pierderi) și obiectivele sale de investiții (inclusiv toleranța sa la risc). De exemplu, un profil de risc care oferă clientului acces la o gamă mai largă de produse mai riscante este un element care probabil va necesita o actualizare mai frecventă. De asemenea, anumite evenimente ar putea declanșa un proces de actualizare; acest lucru ar putea fi valabil, de exemplu, în cazul clienților care ajung la vârsta de pensionare.

55.

Actualizarea, de exemplu, ar putea fi realizata în timpul întâlnirilor periodice cu clienții sau prin trimiterea unui chestionar de actualizare către clienți. Măsurile relevante ar putea include modificarea profilului clientului pe baza noilor informații actualizate colectate.

56.

De asemenea, este important ca firmele să adopte măsuri pentru a diminua riscul de a determina clientul să-și actualizeze propriul profil pentru a face să pară adecvat un anumit produs de investiții care altfel ar fi nepotrivit pentru el, fără a exista o reală modificare a situației clientului*17). Ca exemplu de bună practică în vederea eliminării acestui tip de risc, firmele ar putea adopta proceduri pentru a verifica, înainte sau după efectuarea tranzacțiilor, dacă profilul unui client a fost actualizat prea des sau numai după o scurtă perioadă de la ultima modificare (mai ales dacă schimbarea a avut loc în zilele imediat precedente unei investiții recomandate). Astfel de situații s-ar agrava sau ar fi raportate funcției de control relevante. Aceste politici și proceduri sunt deosebit de importante în situațiile în care există un risc sporit ca interesul firmei să intre în conflict cu interesele clienților săi, de exemplu, în situații de auto-plasamente sau în cazul în care firma primește stimulente pentru distribuirea unui produs. Un alt factor relevant de luat în considerare în acest context este, de asemenea, tipul de interacțiune cu clientul (de exemplu, față în față spre deosebire de un sistem automatizat)*18).

*17) De asemenea, relevante în acest context sunt măsurile adoptate pentru a asigura autenticitatea informațiilor clienților, după cum este detaliat în orientarea 4, punctul 44.

*18) În acest sens, consultați, de asemenea, clarificările furnizate deja de ESMA în documentul de "Întrebări și răspunsuri" privind subiectele referitoare la protecția investitorilor din MiFID II (Ref.: ESMA35-43-349 - Întrebarea privind "Tranzacțiile de produse necorespunzătoare").

57.

Firmele ar trebui să informeze clientul atunci când informațiile suplimentare furnizate duc la o schimbare a profilului acestuia, indiferent dacă profilul devine mai riscant (și, prin urmare, poate rezulta o gamă mai largă de produse mai riscante și mai complexe, cu potențialul de a suferi pierderi mai mari) sau viceversa, mai conservatoare (și, prin urmare, o gamă mai restrânsă de produse pot fi, în consecință, potrivite pentru el).

Informațiile referitoare la clienți pentru entitățile sau grupurile juridice

Legislație relevantă: art. 25 alin. (2) din MiFID II; art. 54 alin. (6) din Regulamentul delegat al MiFID II.

Orientarea generală 6

58.

Firmele trebuie să aibă o politică care să definească ex ante modalitatea de efectuare a evaluării adecvării în situațiile în care un client este o persoană juridică sau un grup de două sau mai multe persoane fizice sau în cazul în care una sau mai multe persoane fizice sunt reprezentate de o altă persoană fizică. Această politică ar trebui să precizeze, pentru fiecare dintre aceste situații, procedura și criteriile care ar trebui urmate pentru a se conforma cerințelor de adecvare ale MiFID II. Firma ar trebui, în mod clar, să informeze ex-ante pe aceia dintre clienții săi care sunt persoane juridice, grupuri de persoane sau persoane fizice reprezentate de o altă persoană fizică despre cine ar trebui să fie supus evaluării adecvării, modul în care va fi efectuată evaluarea adecvării în practică și impactul posibil pe care l-ar putea avea asupra clienților relevanți, în conformitate cu politica existentă.

Orientări specifice

59.

Firmele ar trebui să analizeze dacă există indicații specifice în cadrul legislativ național aplicabil care ar trebui luate în considerare în scopul efectuării evaluării adecvării (acest lucru ar putea fi valabil, de exemplu, în situația când numirea unui reprezentant legal este prevăzută prin lege: de exemplu, pentru persoane minore sau aflate în incapacitate sau pentru o persoană juridică).

60.

Politica ar trebui să facă o distincție clară între situațiile în care este prevăzut un reprezentant în legislația națională aplicabilă, cum ar fi, de exemplu, cazul persoanelor juridice și situațiile în care nu este prevăzut niciun reprezentant, și ar trebui să se concentreze asupra acestor situații. În cazul în care politica prevede acorduri între clienți, aceștia ar trebui să fie informați în mod clar și în scris despre efectele pe care astfel de acorduri le-ar putea avea în ceea ce privește protejarea intereselor fiecăruia dintre ei. Măsurile luate de firmă în conformitate cu politica sa ar trebui să fie documentate corespunzător pentru a permite controalele ex post.

Situațiile în care este prevăzut un reprezentant în legislația națională aplicabilă

61.

Art. 54 alin. (6) al doilea paragraf din Regulamentul delegat al MiFID II definește modul în care ar trebui efectuată evaluarea adecvării în situațiile în care clientul este o persoană fizică reprezentată de o altă persoană fizică sau este o persoană juridică ce a solicitat tratament ca client profesional. Pare rezonabil ca aceeași abordare să se poată aplica tuturor persoanelor juridice, indiferent dacă acestea ar fi solicitat să fie tratate ca clienți profesionali sau nu.

62.

Firmele ar trebui să se asigure că procedurile lor încorporează în mod corespunzător acest articol în organizația lor, ceea ce implică, printre altele, verificarea faptului că reprezentantul este într-adevăr - în conformitate cu legislația națională relevantă - autorizat să efectueze tranzacții în numele clientului de bază.

Situațiile în care nu este prevăzut un reprezentant în legislația națională aplicabilă

63.

În cazul în care clientul este un grup de două sau mai multe persoane fizice și nu există un reprezentant prevăzut în legislația națională aplicabilă, politica firmei ar trebui să identifice de la cine vor fi colectate informațiile necesare și cum va fi efectuată evaluarea adecvării. Clienții ar trebui să fie informați corespunzător cu privire la abordarea firmei (astfel cum s-a hotărât în politica firmei) și la impactul acestei abordări asupra modului în care evaluarea adecvării se face în practică.

64.

Abordări cum ar fi următoarele ar putea fi luate în considerare de către firme:

a.

firmele ar putea alege să invite grupul de două sau mai multe persoane fizice să desemneze un reprezentant; sau,

b.

firmele ar putea lua în considerare colectarea de informații despre fiecare client individual și efectuarea evaluării adecvării pentru fiecare client individual.

Invitarea grupului de două sau mai multe persoane fizice să desemneze un reprezentant

65.

Dacă grupul de două sau mai multe persoane fizice acceptă să desemneze un reprezentant, ar putea fi urmată aceeași abordare ca cea descrisă la art. 54 alin. (6) al doilea paragraf din Regulamentul delegat al MiFID II: cunoștințele și experiența sunt cele ale reprezentantului, în timp ce situația financiară și obiectivele de investiții ar fi cele ale clientului (clienților) de bază. Această desemnare ar trebui făcută în scris, precum și în conformitate cu respectarea legislației naționale aplicabile, și trebuie înregistrată de firma în cauză. Clienții - parte a grupului - ar trebui să fie clar informați, în scris, despre impactul pe care un acord între clienți îl poate avea asupra protejării intereselor fiecăruia dintre ei.

66.

Politica firmei ar putea totuși să impună clientului (clienților) de bază să se pună de acord asupra obiectivelor lor de investiții.

67.

În cazul în care părțile implicate întâmpină dificultăți în a decide persoana/persoanele de la care ar trebui colectate informațiile privind cunoștințele și experiența, baza pe care ar trebui stabilită situația financiară în scopul evaluării adecvării sau cu privire la definirea obiectivelor lor de investiții, firma ar trebui să adopte cea mai prudentă abordare, luând în considerare, în consecință, informațiile privind persoana cu cel mai scăzut nivel de cunoaștere și experiență, cea mai slabă situație financiară sau cele mai conservatoare obiective de investiții. Ca alternativă, politica firmei poate specifica, de asemenea, că aceasta nu va putea oferi consultanță de investiții sau servicii de administrare a portofoliului într-o astfel de situație. Firmele ar trebui măcar să fie prudente ori de câte ori există o diferență semnificativă în ceea ce privește nivelul de cunoștințe și experiență sau situația financiară a diferiților clienți care fac parte din grup sau atunci când serviciile de consultanță de investiții sau de administrare a portofoliului pot include instrumente financiare cu efect de levier sau tranzacții cu angajamente condiționale care prezintă un risc de pierderi semnificative care ar putea depăși investiția inițială a grupului de clienți și ar trebui să documenteze în mod clar abordarea aleasă.

Colectarea de informații despre fiecare client individual și efectuarea evaluării adecvării pentru fiecare client individual

68.

Atunci când o firmă decide să colecteze informații și să efectueze evaluarea adecvării pentru fiecare client individual parte a grupului, dacă există diferențe semnificative între caracteristicile acelor clienți individuali (de exemplu, dacă firma i-ar clasifica pe diferite profiluri de investiții), se pune problema modului de asigurare a coerenței serviciilor de consultanță de investiții sau de administrare a portofoliului furnizate cu privire la activele sau portofoliul acelui grup de clienți. Într-o astfel de situație, un instrument financiar poate fi adecvat pentru un client parte a grupului, dar nu și pentru alt client. Politica firmei ar trebui să precizeze clar modul în care firma se va ocupa de astfel de situații. În acest caz, din nou, firma ar trebui să adopte cea mai prudentă abordare, luând în considerare informațiile despre clientul parte din grup cu cele mai puține cunoștințe și experiență, cea mai slabă situație financiară sau cele mai conservatoare obiective de investiții. Ca alternativă, politica firmei poate specifica, de asemenea, că aceasta nu va putea oferi consultanță de investiții sau servicii de administrare a portofoliului într-o astfel de situație. În acest context, ar trebui remarcat faptul că colectarea de informații despre toți clienții care fac parte din grup și luarea în considerare, în scopul evaluării, a unui profil mediu al nivelului cunoștințelor și al competenței tuturor acestora, este puțin probabil să fie conform cu principiul general al MiFID II de a servi cât mai bine interesele clienților.

Măsuri necesare pentru a înțelege produsele de investiții

Legislație relevantă: art. 16 alin. (2) și art. 25 alin. (2) din MiFID II; art. 54 alin. (9) din Regulamentul delegat al MiFID II.

Orientarea generală 7

69.

Firmele ar trebui să se asigure că politicile și procedurile implementate pentru a înțelege caracteristicile, natura și funcțiile (inclusiv costurile și riscurile) produselor de investiții îi permit să recomande investiții adecvate sau să investească în produse adecvate pentru clienții lor.

Orientări specifice

70.

Firmele ar trebui să adopte proceduri, metodologii și instrumente solide și obiective care să le permită să analizeze în mod corespunzător diferitele caracteristici și factorii de risc relevanți (cum sunt riscul de credit, riscul de piață, riscul de lichiditate*19), ...) privind fiecare produs de investiții pe care îl pot recomanda sau îl pot investi în numele clienților. Aceasta ar trebui să includă luarea în considerare a analizei firmei efectuate în scopul obligațiilor de guvernanță a produselor*20). În acest context, firmele ar trebui să evalueze cu atenție modul în care anumite produse ar putea să se comporte în anumite circumstanțe (de exemplu, obligațiuni convertibile sau alte titluri de creanță supuse Directivei privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare*21), care pot, de exemplu, să își schimbe natura în acțiuni).

*19) Este deosebit de important ca riscul de lichiditate identificat să nu fie echilibrat cu alți indicatori de risc (cum sunt, de exemplu, cei adoptați pentru evaluarea riscului de credit/de contraparte și a riscului de piață). Acest lucru se explică prin faptul că ar trebui comparate caracteristicile de lichiditate ale produselor cu informații despre dorința clientului de a menține investiția pentru o anumită perioadă de timp, adică așa-numita "perioadă de deținere".

*20) În special, MiFID II impune firmelor [în temeiul art. 24 alin. (2) al doilea paragraf] să "înțeleagă instrumentele financiare pe care le oferă sau le recomandă" pentru a-și putea respecta obligația de a asigura compatibilitatea dintre produsele oferite sau recomandate și piața țintă aferentă a clienților finali.

*21) Directiva nr. 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei nr. 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor nr. 2001/24/CE, nr. 2002/47/CE, nr. 2004/25/CE, nr. 2005/56/CE, nr. 2007/36/CE, nr. 2011/35/UE, nr. 2012/30/UE și nr. 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 190-348).

71.

Luarea în considerare a nivelului de "complexitate" a produselor este deosebit de importantă și ar trebui să fie însoțită de informații privind clienții (în special în ceea ce privește cunoștințele și experiența acestora). Deși complexitatea este un termen relativ, care depinde de mai mulți factori, firmele ar trebui, de asemenea, să țină seama de criteriile și principiile identificate în MiFID II, atunci când definesc și perfecționează în mod corespunzător nivelul de complexitate care trebuie atribuit produselor în scopul evaluării adecvării.

72.

Firmele ar trebui să adopte proceduri pentru a se asigura că informațiile utilizate pentru a înțelege și a clasifica corect produsele de investiții incluse în oferta lor de produse sunt fiabile, exacte, coerente și actualizate. Atunci când adoptă astfel de proceduri, firmele ar trebui să țină seama de caracteristicile și natura diferitelor produse avute în vedere (de exemplu, produsele mai complexe, cu caracteristici particulare, pot necesita prelucrări de date mai detaliate și firmele nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe un singur furnizor de date pentru a înțelege și clasifica produsele de investiții, ci ar trebui să verifice și să pună sub semnul întrebării astfel de date sau să compare datele furnizate de mai multe surse de informații).

73.

În plus, firmele ar trebui să revizuiască informațiile utilizate pentru a putea reflecta orice schimbări relevante care ar putea influența clasificarea produsului. Acest lucru este deosebit de important, ținând seama de evoluția continuă și de viteza crescândă a piețelor financiare.

I.I

FURNIZAREA DE PRODUSE ADECVATE FIECĂRUI CLIENT

Măsuri necesare asigurării caracterului adecvat al unei investiții

Legislație relevantă: art. 16 alin. (2) și art. 25 alin. (2) din MiFID II; art. 21 din Regulamentul delegat al MiFID II.

Orientarea generală 8

74.

Pentru a putea oferi clienților investiții adecvate, firmele ar trebui să stabilească politici și proceduri pentru a se asigura că în mod constant țin seama de:

● toate informațiile disponibile privind clientul care sunt necesare pentru evaluarea adecvării unei investiții, inclusiv portofoliul actual de investiții al clientului (și alocarea activelor în cadrul acestui portofoliu);

● toate caracteristicile semnificative ale investițiilor luate în considerare în evaluarea adecvării, inclusiv toate riscurile relevante și orice costuri directe sau indirecte pentru client.*22)

*22) A se vedea art. 50 și 51 din Regulamentul delegat al MiFID II în ceea ce privește obligația de informare a clienților în privința costurilor.

Orientări specifice

75.

Li se reamintește firmelor că evaluarea adecvării nu se limitează la recomandări privind cumpărarea unui instrument financiar. Fiecare recomandare trebuie să fie adecvată, fie că este vorba de o recomandare de a cumpăra, de a deține sau de a vinde un instrument, sau de a nu face acest lucru*23).

*23) A se vedea considerentul 87 din Regulamentul delegat al MiFID II, precum și punctul 31 din secțiunea IV din CESR, Înțelegerea definiției consultanței în temeiul MiFID, întrebare și răspunsuri, 19 aprilie 2010, CESR/10-293.

76.

Firmele care se bazează pe instrumente în procesul de evaluare a adecvării (cum ar fi modele de portofoliu, software de alocare a activelor sau un instrument de realizare a profilului de risc pentru investiții potențiale) ar trebui să dispună de sisteme și controale adecvate pentru a se asigura că instrumentele sunt potrivite scopului și obțin rezultate satisfăcătoare.

77.

În acest sens, instrumentele ar trebui concepute astfel încât să țină seama de toate caracteristicile relevante ale fiecărui client sau produs de investiții. De exemplu, instrumentele care clasifică clienții sau produsele de investiții într-o manieră generală nu ar corespunde acestui scop.

78.

O firmă ar trebui să instituie politici și proceduri care să îi permită să asigure, printre altele, că:

● serviciile de consultanță și de administrare a portofoliului furnizate clientului țin seama de un grad adecvat de diversificare a riscurilor;

● clientul înțelege în mod corect relația între risc și randament, spre exemplu, a remunerației inevitabil scăzute a activelor fără risc, a incidenței orizontului de timp cu privire la această relație și a impactului costurilor asupra investițiilor sale;

● situația financiară a clientului poate finanța investițiile și clientul poate suporta eventualele pierderi rezultate din investiții;

● orice recomandare personală sau tranzacție încheiată în cursul furnizării unui serviciu de consultanță de investiții sau de administrare a portofoliului, în cazul în care este implicat un instrument financiar nelichid, ia în considerare durata de timp în care clientul este pregătit să rețină investiția; și

● orice conflicte de interese sunt împiedicate să afecteze negativ calitatea evaluării adecvării.

79.

Atunci când se ia o decizie cu privire la metodologia ce urmează a fi adoptată pentru a efectua evaluarea adecvării, firma ar trebui să țină seama și de tipul și caracteristicile serviciilor furnizate și, în general, de modelul său de afaceri. De exemplu, în cazul în care o firmă administrează un portofoliu sau oferă consultanță unui client în legătură cu portofoliul acestuia, ar trebui să adopte o metodologie care să îi permită să efectueze o evaluare a adecvării bazată pe analizarea portofoliului clientului în ansamblu.

80.

Atunci când efectuează o evaluare a adecvării, o firmă care furnizează serviciul de administrare a portofoliului ar trebui, pe de o parte, să evalueze - în conformitate cu punctul 38 din prezentul ghid - cunoștințele și experiența clientului cu privire la fiecare tip de instrument financiar care ar putea să fie inclus în portofoliul său și tipurile de riscuri implicate în administrarea portofoliului său. În funcție de gradul de complexitate al instrumentelor financiare implicate, firma ar trebui să evalueze cunoștințele și experiența clientului mai detaliat decât numai pe baza categoriei căreia îi aparține instrumentul (de exemplu, creanțele subordonate în locul obligațiunilor în general). Pe de altă parte, în ceea ce privește situația financiară a clientului și obiectivele de investiții, evaluarea adecvării impactului instrumentului (instrumentelor) și tranzacției (tranzacțiilor) poate fi făcută la nivelul întregului portofoliu al clientului. În practică, dacă acordul de administrare a portofoliului definește suficient de detaliat strategia de investiții adecvată pentru client în ceea ce privește criteriile de adecvare definite de MiFID II și care va fi urmată de firmă, evaluarea adecvării deciziilor de investiții s-ar putea face contrar strategiei de investiții așa cum este definită în contractul de administrare a portofoliului, iar portofoliul clientului în ansamblul său ar trebui să reflecte această strategie de investiții convenită.

Atunci când o firmă efectuează o evaluare a adecvării bazată pe analizarea întregului portofoliu al clientului în cadrul serviciului de consultanță de investiții, aceasta înseamnă că, pe de o parte, nivelul cunoștințelor și experienței clientului ar trebui evaluat pentru fiecare produs de investiții și riscurile implicate în tranzacția aferentă. Pe de altă parte, în ceea ce privește situația financiară a clientului și obiectivele de investiții, evaluarea adecvării impactului produsului și tranzacției poate fi făcută la nivelul portofoliului clientului.

81.

Atunci când o firmă efectuează o evaluare a adecvării bazată pe analizarea portofoliului clientului în ansamblu, ar trebui să asigure un grad adecvat de diversificare în portofoliul clientului, ținând seama de expunerea portofoliului clientului la diferitele riscuri financiare (expunerea geografică, expunerea la riscul valutar, expunerea la clasa de active etc.). În cazurile în care, de exemplu, mărimea portofoliului unui client este prea mică, din perspectiva firmei, pentru a permite o diversificare eficientă în ceea ce privește riscul de credit, societatea poate lua în considerare direcționarea acelor clienți către tipuri de investiții "garantate" sau diversificate per se (cum ar fi, de exemplu, un fond de investiții diversificat).

Firmele ar trebui să fie în mod deosebit prudente în ceea ce privește riscul de credit: expunerea portofoliului clientului la un singur emitent sau la emitenții care fac parte din același grup ar trebui analizată în mod special. Acest lucru se datorează faptului că, în cazul în care portofoliul unui client este concentrat în produse emise de o singură entitate (sau entități din același grup), în cazul falimentului acelei entități, clientul poate pierde până la întreaga sa investiție. Atunci când operează prin așa-numitele modele de autoplasament, firmelor li se reamintește Declarația ESMA din 2016 privind BRRD*24) potrivit căreia "acestea ar trebui să evite o concentrare excesivă a investițiilor în instrumente financiare supuse regimului de rezoluție emis de firma în sine sau de entități din același grup". Prin urmare, pe lângă metodologiile care trebuie aplicate pentru evaluarea riscului de credit al produselor (a se vedea orientarea 7), firmele ar trebui, de asemenea, să adopte măsuri și proceduri ad-hoc pentru a asigura identificarea, controlul și diminuarea efectivă a concentrării riscului de credit (de exemplu, identificarea pragurilor ex ante ar putea fi inclusă)*25).

*24) A se vedea "Practicile MiFID pentru firmele care vând instrumente financiare care fac obiectul regimului de rezoluție prevăzut de BRRD" (ESMA/2016/902).

*25) În acest scop, în conformitate cu Declarația ESMA menționată, firmele ar trebui, de asemenea, să ia în considerare caracteristicile specifice ale valorilor mobiliare oferite (inclusiv caracteristicile lor de risc și situația emitentului), precum și situația financiară a clienților, inclusiv capacitatea acestora de a suporta pierderile și obiectivele lor de investiții, inclusiv profilul lor de risc.

82.

Pentru a asigura coerența evaluării adecvării efectuate prin intermediul instrumentelor automate (chiar dacă interacțiunea cu clienții nu are loc prin sisteme automate), firmele ar trebui să monitorizeze și să testeze în mod regulat algoritmii care stau la baza adecvării tranzacțiilor recomandate sau efectuate în numele clienților. La definirea unor astfel de algoritmi, firmele ar trebui să țină seama de natura și caracteristicile produselor incluse în oferta lor către clienți. În special, firmele ar trebui cel puțin:

● să stabilească o documentație adecvată privind proiectarea sistemului care să stabilească în mod clar scopul, domeniul de aplicare și modul de proiectare a algoritmilor. Schemele decizionale ramificate sau regulile decizionale ar trebui să facă parte din această documentație, dacă este cazul;

● să aibă o strategie de testare documentată, care să explice domeniul de aplicare a testării algoritmilor. Ea ar trebui să includă planuri de testare, cazuri de testare, rezultate ale testelor, remedierea defecțiunilor (dacă este cazul) și rezultatele finale ale testelor;

● să dispună de politici și proceduri adecvate pentru gestionarea modificărilor aduse unui algoritm, inclusiv monitorizarea și păstrarea evidențelor privind astfel de modificări. Aceasta include implementarea unor măsuri de securitate pentru a monitoriza și a împiedica accesul neautorizat la algoritm;

● să revizuiască și să actualizeze algoritmii pentru a se asigura că aceștia reflectă orice schimbări relevante (de exemplu, modificările de pe piață și modificările aduse legislației aplicabile) care ar putea afecta eficacitatea lor;

● să dispună de politici și proceduri care să permită detectarea oricărei erori în cadrul algoritmului și soluționarea acesteia în mod adecvat, inclusiv, de exemplu, suspendarea furnizării de consultanță în cazul în care această eroare poate conduce la o consultanță necorespunzătoare și/sau la o încălcare a legislației/regulamentului relevant(e);

● să dispună de resurse adecvate, inclusiv resurse umane și tehnologice, pentru a monitoriza și a supraveghea performanța algoritmilor printr-o revizuire adecvată și în timp util a consultanței furnizate; și

● să dispună de un proces adecvat de aprobare internă, pentru a se asigura că pașii de mai sus au fost respectați.

Costurile și complexitatea produselor echivalente

Legislație relevantă: art. 25 alin. (2) din MiFID II; art. 54 alin. (9) din Regulamentul delegat al MiFID II.

Orientarea generală 9

83.

Politicile și procedurile de adecvare ar trebui să garanteze că, înainte ca o firmă să ia o decizie cu privire la produsul (produsele) de investiții care va (vor) fi recomandat(e) sau investit(e) în portofoliul administrat în numele clientului, se va întreprinde o evaluare aprofundată a posibilelor alternative de investiții, ținând seama de costul și complexitatea produselor.

Orientări specifice

84.

Ținând cont de natura serviciului, modelul de afacere și tipul de produse furnizate, firmele ar trebui să dispună de un proces de evaluare a produselor disponibile care sunt "echivalente" unul cu celălalt în ceea ce privește capacitatea de a satisface nevoile și circumstanțele clientului, cum ar fi instrumentele financiare cu piețe țintă similare și profiluri similare de risc/randament.

85.

Atunci când se ia în considerare factorul de cost, firmele ar trebui să țină seama de toate costurile și taxele care fac obiectul dispozițiilor relevante de la art. 24 alin. (4) din MiFID II și al dispozițiilor aferente din Regulamentul delegat al MiFID II. În ceea ce privește complexitatea, firmele ar trebui să se bazeze pe criteriile identificate în orientarea 7 de mai sus. În ceea ce privește firmele cu o gamă restrânsă de produse sau cele care recomandă un singur tip de produs, în cazul în care evaluarea produselor "echivalente" ar putea fi limitată, acestea trebuie să-și informeze clienții cu privire la circumstanțele respective. În acest context, este deosebit de important ca să li se furnizeze clienților informații adecvate cu privire la modul în care este limitată gama de produse oferite, în conformitate cu art. 24 alin. (4) litera (a) punctul (ii) din MiFID II*26).

*26) În conformitate cu MiFID II, nu se așteaptă, prin urmare, ca firmele să ia în considerare întregul univers de posibile opțiuni de investiții existente pe piață pentru a se conforma cerinței prevăzute la art. 54 alin. (9) din Regulamentul delegat al MiFID II.

86.

În cazul în care o firmă utilizează strategii comune de portofoliu sau modele de propuneri de investiții care se aplică unor clienți diferiți cu același profil de investiție (stabilit de către firmă), evaluarea costurilor și a complexității produselor "echivalente" se poate face la un nivel superior, central (de exemplu, în cadrul unui comitet pentru investiții sau al oricărui alt comitet care definește strategii comune de portofoliu sau modele de propuneri de investiții), deși o firmă va trebui să se asigure în continuare că produsele de investiții selectate sunt adecvate și corespund profilului individualizat al clienților lor.

87.

Firmele ar trebui să poată justifica acele situații în care un produs mai costisitor sau mai complex este ales sau recomandat în detrimentul unui produs echivalent, ținând seama de faptul că, pentru procesul de selecție a produselor în contextul consultanței de investiții sau al administrării portofoliului, pot fi luate în considerare și alte criterii (de exemplu: diversificarea portofoliului, lichiditatea sau nivelul de risc). Firmele ar trebui să documenteze și să țină evidența acestor decizii, deoarece aceste decizii ar trebui să merite o atenție deosebită din partea funcțiilor de control din cadrul firmei. Documentația respectivă ar trebui să facă obiectul unor revizuiri interne. Atunci când oferă consultanță de investiții, firmele ar putea, de asemenea, din anumite motive bine definite, să decidă să informeze clientul cu privire la decizia de a alege instrumentul financiar mai costisitor și mai complex.

Costurile și beneficiile reorientării investițiilor

Legislație relevantă: art. 16 alin. (2) și art. 25 alin. (2) din MiFID II; art. 54 alin. (11) din Regulamentul delegat al MiFID II.

Orientarea generală 10

88.

Firmele ar trebui să dispună de politici și proceduri adecvate pentru a se asigura că se efectuează o analiză a costurilor și beneficiilor unei reorientări, astfel încât firmele să poată demonstra în mod rezonabil că beneficiile preconizate ale reorientării sunt mai mari decât costurile. De asemenea, firmele ar trebui să instituie controale adecvate pentru a evita orice eludare a cerințelor relevante ale MiFID II.

Orientări specifice

89.

În sensul prezentului ghid, deciziile de investiții cum ar fi reechilibrarea unui portofoliu aflat în administrare, în cazul unei "strategii pasive" de reproducere a unui indice (așa cum s-a convenit cu clientul) nu ar fi în mod normal considerate ca fiind o reorientare. Pentru evitarea oricărei îndoieli, orice tranzacție efectuată fără menținerea acestor praguri ar fi considerată ca fiind o reorientare. Pentru clienții profesionali per se, analiza cost/beneficiu poate fi efectuată la nivelul strategiei de investiții.

90.

Firmele ar trebui să țină seama de toate informațiile necesare, astfel încât să poată efectua o analiză cost/beneficiu a reorientării, adică o evaluare a avantajelor și dezavantajelor noii (noilor) investiții avute în vedere. Atunci când se iau în considerare aspectele legate de costuri, firmele ar trebui să țină seama de toate costurile și taxele care fac obiectul dispozițiilor relevante de la art. 24 alin. (4) din MiFID II și al dispozițiilor aferente din Regulamentul delegat al MiFID II. În acest context, factorii pecuniari și nepecuniari referitori la costuri și beneficii ar putea fi relevanți. Printre aceștia s-ar putea număra, de exemplu:

● randamentul net anticipat al tranzacției alternative propuse [care ia în considerare, de asemenea, orice cost inițial care ar putea fi plătit de client (clienți)] față de randamentul net anticipat al investiției existente (care ar trebui să ia în considerare și orice cost de ieșire care ar putea fi suportat de client pentru cesionarea produsului aflat în portofoliul său);

● o schimbare a situației și nevoilor clientului, care ar putea fi motivul pentru care se ia în calcul reorientarea, de exemplu, nevoia de lichidități pe termen scurt ca urmare a unui eveniment familial neașteptat și neplanificat;

● o schimbare a caracteristicilor produselor și/sau a circumstanțelor pieței, care ar putea fi un motiv pentru a lua în calcul o reorientare în portofoliul (portofoliile) clientului (clienților), de exemplu, dacă un produs mai poate fi transformat în lichidități din cauza tendințelor pieței;

● beneficii privind portofoliului clientului care decurg din reorientare, cum ar fi: (i) o creștere a diversificării portofoliului (în funcție de aria geografică, tipul de instrument, tipul de emitent etc.); (ii) o armonizare sporită a profilului de risc al portofoliului cu obiectivele de risc ale clientului; (iii) o creștere a lichidității portofoliului; sau (iv) o scădere a riscului global de credit al portofoliului.

91.

Atunci când oferă consultanță de investiții, o explicație clară a motivelor pentru care beneficiile reorientării recomandate sunt mai mari decât costurile acesteia ar trebui să fie inclusă în raportul de adecvare pe care firma trebuie să îl furnizeze clientului înainte de efectuarea tranzacției.

92.

Firmele ar trebui, de asemenea, să adopte sisteme și controale pentru a monitoriza riscul de eludare a obligației de a evalua costurile și beneficiile reorientării recomandate, de exemplu în situațiile în care o recomandare de a vinde un produs este urmată de o recomandare de a cumpăra un alt produs într-o etapă ulterioară (de exemplu, câteva zile mai târziu), însă cele două tranzacții erau de fapt strict legate între ele de la început.

93.

În cazul în care o firmă utilizează strategii comune de portofoliu sau propuneri de investiții model care se aplică unor clienți diferiți cu același profil de investiție (stabilit de către firmă), analiza costuri/beneficii a unei reorientări ar putea fi efectuată la un nivel mai ridicat decât nivelul fiecărui client individual sau al fiecărei tranzacții individuale. Mai precis, atunci când o reorientare este decisă la nivel central, de exemplu, în cadrul unui comitet pentru investiții sau al oricărui alt comitet care definește strategii comune de portofoliu sau modele de propuneri de investiții, analiza costuri/beneficii ar putea fi efectuată la nivelul acelui comitet. Dacă o asemenea reorientare este decisă la nivel central, analiza costuri/beneficii efectuată la acest nivel ar fi, de obicei, aplicabilă tuturor portofoliilor de clienți comparabile, fără a face o evaluare pentru fiecare client individual. Într-o astfel de situație, de asemenea, firma ar putea stabili, la nivelul comitetului competent, motivul pentru care o reorientare decisă nu va fi efectuată pentru anumiți clienți. Deși analiza costuri/beneficii ar putea fi efectuată la un nivel mai înalt în astfel de situații, firma ar trebui totuși să dispună de controale adecvate pentru a verifica dacă nu există caracteristici particulare ale anumitor clienți care ar putea necesita un nivel mai discret de analiză.

94.

Atunci când un administrator de portofoliu a convenit asupra unui mandat și a unei strategii de investiții mai personalizate cu un client ca urmare a necesităților de investiții specifice ale clientului, o analiză cost/beneficiu a reorientării la nivel de client ar trebui să fie mai potrivită, spre deosebire de cele de mai sus*27).

*27) Pentru relațiile cu clienții profesionali, a se vedea punctul 89.

95.

Fără a aduce atingere celor de mai sus, dacă un administrator de portofoliu consideră că structura sau parametrii unui portofoliu ar trebui modificați într-un mod care nu este permis de mandatul convenit cu clientul (de exemplu, dintr-o strategie axată pe acțiuni într-o strategie fixă pe venit) administratorul de portofoliu ar trebui să discute acest lucru cu clientul și să revizuiască sau să realizeze o nouă evaluare a adecvării pentru a conveni asupra unui nou mandat.

I.II

ALTE CERINȚE CONEXE

Calificările personalului firmei

Legislație relevantă: art. 16 alin. (2) și art. 25 alin. (1) și (9) din MiFID II; art. 21 alin. (1) litera (d) din Regulamentul delegat al MiFID II.

Orientarea generală 11

96.

Firmele sunt obligate să se asigure că personalul implicat în aspectele esențiale ale procesului de adecvare posedă un nivel adecvat de aptitudini, cunoștințe și competență.

Orientări specifice

97.

Personalul trebuie să înțeleagă rolul pe care îl joacă în procesul de evaluare a adecvării și să posede aptitudinile, cunoștințele și competența necesară, inclusiv cunoștințe suficiente cu privire la cerințele și procedurile de reglementare relevante, în vederea îndeplinirii responsabilităților care le revin.

98.

Personalul care oferă consultanță de investiții sau informații despre instrumente financiare, depozite structurate, servicii de investiții sau servicii auxiliare clienților în numele firmei (inclusiv în cazul administrării portofoliului) trebuie să dețină cunoștințele și competențele necesare prevăzute la art. 25 alin. (1) din MiFID II (și specificate în continuare în Ghidul ESMA cu privire la evaluarea cunoștințelor și a competențelor*28)), inclusiv în ceea ce privește evaluarea adecvării.

*28) Ref.: ESMA71-1154262120-153 EN (rev). ES

99.

Restul angajaților care nu tratează în mod direct cu clienții (și, prin urmare, nu fac obiectul noilor dispoziții menționate la punctul 97), dar care sunt implicați în evaluarea adecvării în orice alt mod, trebuie să posede aptitudinile, cunoștințele și competențele necesare în funcție de rolul lor specific în procesul de adecvare*29). Acest lucru poate însemna, de exemplu, stabilirea chestionarelor, definirea algoritmilor care să guverneze evaluarea adecvării sau alte aspecte necesare pentru a efectua evaluarea adecvării și a controla conformitatea cu cerințele de adecvare.

*29) ESMA remarcă faptul că unele state membre solicită certificarea personalului care oferă servicii de consultanță de investiții și/sau de administrare a portofoliului, sau sisteme echivalente, pentru a asigura un nivel adecvat de cunoștințe și competențe ale personalului implicat în aspectele esențiale ale procesului de adecvare.

100.

Dacă este cazul, atunci când folosesc instrumente automatizate (inclusiv instrumente hibride), firmele de investiții ar trebui să se asigure că angajații implicați în activitățile legate de definirea acestor instrumente:

a.

înțeleg corect tehnologia și algoritmii folosiți pentru a oferi consiliere digitală (în special, sunt capabili să înțeleagă raționamentul, riscurile și regulile din spatele algoritmilor care stau la baza consilierii digitale); și

b.

sunt capabili să înțeleagă și să revizuiască consilierea digitală/automatizată generată de algoritmi.

Păstrarea evidenței și înregistrărilor

Legislație relevantă: art. 16 alin. (6) și art. 25 alin. (5) și (6) din MiFID II; art. 72, 73, 74 și 75 din Regulamentul delegat al MiFID II.

Orientarea generală 12

101.

Firmele ar trebui, cel puțin:

a.

să mențină măsuri adecvate de înregistrare și de păstrare pentru a asigura păstrarea unei evidențe sistematice și transparente în ceea ce privește evaluarea adecvării, inclusiv colectarea de informații de la client, orice consultanță de investiții furnizată și toate investițiile (și dezinvestițiile) realizate în urma evaluării adecvării și a rapoartelor de adecvare aferente furnizate clientului;

b.

să se asigure că măsurile de păstrare a evidenței și a înregistrărilor sunt proiectate pentru a permite detectarea erorilor în ceea ce privește evaluarea adecvării (cum ar fi vânzarea abuzivă);

c.

să se asigure că evidențele și înregistrările păstrate, inclusiv rapoartele de adecvare furnizate clienților, sunt accesibile pentru persoanele relevante din cadrul firmei și pentru autoritățile competente;

d.

să dispună de procese adecvate pentru a diminua orice deficiențe sau limitări ale măsurilor de păstrare a evidenței și înregistrărilor.

Orientări specifice

102.

Măsurile de păstrare a evidenței și înregistrărilor adoptate de firme trebuie să fie astfel concepute încât să permită firmelor să urmărească ex-post motivul pentru care o (dez)investiție a fost efectuată și de ce a fost oferită consultanță de investiții chiar și atunci când consultanța nu a avut ca rezultat o (dez)investiție reală. Acest lucru ar putea fi important în cazul unui litigiu între un client și firmă. De asemenea, este important în scopul controlului - de exemplu, orice erori de păstrare a evidenței și înregistrărilor pot împiedica o autoritate competentă să aprecieze calitatea procesului de evaluare a adecvării al unei firme și pot slăbi capacitatea conducerii firmei de a identifica riscurile de vânzare abuzivă.

103.

Prin urmare, o firmă este obligată să înregistreze toate informațiile relevante cu privire la evaluarea adecvării, cum ar fi informațiile despre client (inclusiv modul în care informațiile respective sunt utilizate și interpretate pentru a stabili profilul de risc al clientului), și informații cu privire la instrumentele financiare recomandate clientului sau achiziționate în numele clientului, precum și raportul de adecvare furnizat clienților. Aceste înregistrări ar trebui să includă:

● orice modificări aduse de firmă în ceea ce privește evaluarea adecvării, în special, orice modificare a profilului de risc de investiții al clientului;

● tipurile de instrumente financiare care corespund profilului și raționamentul unei astfel de evaluări, precum și orice modificări și motivarea acestora.

104.

Firmele ar trebui să înțeleagă riscurile suplimentare care ar putea afecta furnizarea de servicii de investiții prin intermediul instrumentelor online/digitale, cum ar fi activitatea cibernetică ostilă, și ar trebui să dispună de măsuri capabile să diminueze aceste riscuri*30).

*30) Firmele ar trebui să ia în considerare astfel de riscuri nu numai în ceea ce privește dispozițiile formulate în ghid, ci și în cadrul obligațiilor mai extinse ale unei firme în temeiul art. 16 alin. (4) din MiFID II de a lua măsuri rezonabile pentru a asigura continuitatea și regularitatea în prestarea serviciilor și activităților în domeniul investițiilor, precum și cerințele actului delegat corespunzător legate de acest ghid.