Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 195/2019

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865 și ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
9 aprilie 2019
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 554 din 5 iulie 2019
Citat de
1 act
Citează
6 acte
Structură
3 articole · 12.703 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

  • Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
  • Legea nr. 76/2012 24 mai 2012 (prevederi anume) pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865

și ale

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , excepție ridicată de RVA Insolvency Specialists SPRL din București în Dosarul nr. 4.765/2/2015* al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 855D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată, fiind amânat din data de 7 martie 2019 pentru refacerea procedurii de citare cu autorul excepției de neconstituționalitate.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate având în vedere că în această materie există precedent constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 14 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.765/2/2015*, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865

și ale

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , excepție ridicată de RVA Insolvency Specialists SPRL din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât sunt discriminatorii în raport cu reglementarea revizuirii în

noul Cod de procedură civilă , accesul la calea de atac a revizuirii pentru motivul încălcării principiului securității juridice fiind mult mai facil. În prezent sunt aplicabile două legi organice,

Codul de procedură civilă din 1865

și

noul Cod de procedură civilă , de valoare egală, care reglementează condițiile de acces la calea de atac a revizuirii pentru același motiv (încălcarea securității raporturilor juridice), însă în condiții diferite,

Codul de procedură civilă din 1865

limitând accesul justițiabilului la calea de atac a revizuirii numai la situațiile în care există identitate de obiect, părți, cauză și numai dacă hotărârea evocă fondul. Se mai susține că nu poate fi asigurat tratamentul egal al cetățenilor în fața legii dacă se permite accesul la această cale de atac numai unei categorii de cetățeni, respectiv numai celor care au avut „șansa“ ca cel de-al doilea proces în care s-a încălcat principiul securității juridice să fi început după data intrării în vigoare a

noului Cod de procedură civilă .

7.

În aceste condiții rămâne un vid legislativ în care hotărârile judecătorești viciate de încălcarea principiului securității raporturilor juridice în cazurile în care nu există identitate de părți, obiect și cauză nu mai pot fi reformate, cu evidenta încălcare a principiilor egalității în drepturi a cetățenilor, accesului liber la justiție și dreptului la apărare, consacrate în Legea fundamentală.

8.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă apreciază că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere drepturilor, libertăților și principiilor constituționale invocate.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

10.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865

și ale

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, care au următorul cuprins:

–

Articolul 322

pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865 : „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...] 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade

deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.“;

–

Articolul 3

alin. (1) din Legea nr. 76/2012 : „Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.“

14.

În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, se constată că la data de 15 februarie 2013 au intrat în vigoare majoritatea dispozițiilor din

noul Cod de procedură civilă . Având în vedere considerentele

Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar și dispozițiile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 , Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate din

Codul de procedură civilă din 1865 , întrucât continuă să își producă efecte în cauză.

15.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (3)

și (5) privind statul de drept, respectiv obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale, precum și a respectării legii,

art. 11 alin. (1)

și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern,

art. 16

privind egalitatea în fața legii,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21

privind accesul liber la justiție,

art. 24

privind dreptul la apărare,

art. 124

privind înfăptuirea justiției și în

art. 129

privind folosirea căilor de atac.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză, prin

Decizia nr. 312 din 9 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 11 august 2017.

17.

Cu referire la dispozițiile

art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865 , Curtea a constatat că autoarea excepției de neconstituționalitate pornește de la o premisă eronată, aceea potrivit căreia

noul Cod de procedură civilă

nu mai prevede condiția triplei identități (de părți, obiect și cauză) în legătură cu posibilitatea formulării căii extraordinare de atac a revizuirii, astfel încât noua reglementare ar fi mult mai ușor de accesat față de cea cuprinsă în

Codul de procedură civilă din 1865 , ceea ce generează discriminări.

18.

Autoritatea de lucru judecat constituie un efect important al hotărârii judecătorești, ca act jurisdicțional emanând de la o putere publică a statului, efect care determină încheierea litigiului de o manieră care să nu mai permită readucerea lui în fața instanței, indiferent că aceasta s-ar realiza pe cale principală sau în mod incidental, într-un proces ulterior care ar avea legătură cu ceea ce s-a tranșat jurisdicțional anterior.

19.

Articolul 431

din noul Cod de procedură civilă

și

art. 1.201 din Codul civil din 1864

prevăd că o persoană nu poate sta într-o nouă judecată în aceeași calitate (ca titulară a acelorași drepturi și obligații dintr-un raport juridic dedus judecății. Așadar, indiferent de formulările utilizate de

Codul de procedură civilă din 1865

sau de

noul Cod de procedură civilă

[art. 509 alin. (1)

interpretându-se în conformitate cu

art. 431] , pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să existe tripla identitate menționată. Aceste chestiuni țin de opțiunea legiuitorului, ca, de altfel, și modul de redactare a dispozițiilor legale.

20.

Însă Curtea a constatat că autoarea excepției solicită, în realitate, modificarea dispozițiilor legale criticate în sensul dorit de aceasta. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională, în calitate de legislator negativ, nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar

Constituției .

21.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 , normă intertemporală, Curtea a constatat că prin soluția legislativă analizată legiuitorul a optat ca legea de procedură nouă să se aplice numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare a

noului Cod de procedură civilă . Curtea a reținut că textul legal criticat a fost adoptat de legiuitor în cadrul competenței sale, astfel cum este consacrată prin prevederile constituționale ale

art. 126 alin. (2),

potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Dispozițiile legale criticate au un caracter tranzitoriu și reprezintă voința legiuitorului.

22.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992,

cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de RVA Insolvency Specialists SPRL din București în Dosarul nr. 4.765/2/2015* al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă.

2.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași parte în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 aprilie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.