Lege · Parlamentul

Legea nr. 27/1991

pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Franceze privind statutul și modalitățile de funcționare a centrelor culturale în cele doua tari

prezumat în vigoare

Data actului
6 martie 1991
Emitent
Parlamentul
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 54 din 19 martie 1991
Structură
21 de articole, 1 anexă · 10.780 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Articol unic

Se ratifica Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Franceze privind statutul și modalitățile de funcționare a centrelor culturale în cele doua tari, încheiat la Paris la 26 septembrie 1990.

ACORD

între Guvernul României și Guvernul Republicii Franceze privind statutul și modalitățile de funcționare a centrelor culturale

Guvernul României și Guvernul Republicii Franceze, denumite mai jos părți,

inspirindu-se din principiile și dispozițiile Actului final al Conferintei pentru securitate și cooperare în Europa, semnat la Helsinki la 1 august 1975, și a documentului de încheiere a Reuniunii de la Viena din 15 ianuarie 1989,

luînd în considerație Acordul cultural dintre guvernele celor două state,

semnat la 11 ianuarie 1965,

avînd în vedere Acordul dintre guvernele celor două state privind înființarea Bibliotecii române din Paris și a Bibliotecii franceze din București la 25 iunie 1969,

avînd în vedere Convenția dintre guvernele celor două state privind evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venituri, semnată la 27 septembrie 1974,

au convenit asupra următoarelor:

Anexa 1

Articolul 1

Crearea de centre culturale românești în Franța, dintre care unul la Paris, precum și a unui institut francez la București și a altor centre culturale franceze, în primul rind la Cluj, iași și Timișoara, denumite mai jos centre culturale.

Articolul 2

Centrele culturale au ca misiune să contribuie la dezvoltarea relațiilor dintre România și Franța în domeniile culturii, artei, învățămîntului, informatiei în special audiovizuale, științei și tehnicii și de a face cunoscute direct publicului valorile și realizarile fiecăreia din cele doua tari în aceste diferite domenii și, în ceea ce privește partea franceza, cele ale francofoniei.

Ele pot contribui la punerea în aplicare a Acordului cultural din 11 ianuarie 1965, precum și a programelor de cooperare pendinte de ministere și alte organisme publice ale colectivităților locale sau stabilite de societăți, asociații și alte persoane particulare din cele doua state.

Articolul 3

Centrele culturale românești sînt plasate sub autoritatea Ambasadei României din Franța și a Fundației Culturale Române, iar Institutul francez din București, ca și celelalte centre culturale franceze din România, sînt plasate sub autoritatea Ambasadei Frantei din România.

Articolul 4

Activitățile centrelor culturale pot să se desfășoare în cadrul unei cooperări descentralizate în România și Franța. În acest scop, centrele culturale pot stabili relații directe cu ministerele și alte organisme publice, colectivități locale, societăți, asociații și alte persoane particulare din cele doua state.

Articolul 5

Activitățile centrelor culturale cuprind în principal:

- organizarea de conferințe, colocvii și alte intilniri, spectacole, concerte și expoziții;

- participarea la manifestări culturale, științifice și tehnice organizate în Franța și în România;

- proiectii de filme și de documente audiovizuale;

- primirea, în cadrul activităților centrelor culturale, de cercetători, scriitori, ziariști, conferențiari și artiști, propuși de țara trimitatoare;

- informarea asupra aspectelor culturale, științifice și tehnice din țara trimitatoare;

- funcționarea unei biblioteci și a unei sali de lectura, permitind consultarea și împrumutul de cărți, ziare, reviste, discuri, casete, diapozitive, filme și alte documente cu caracter cultural, didactic, științific și tehnic oricare ar fi suportul material;

- publicarea și difuzarea de programe informative, de cataloage și alte instrumente cu caracter cultural, didactic, științific și tehnic, oricare ar fi suportul material;

- invatarea și pedagogia limbilor;

- inițierea în civilizatia tarii trimitatoare.

Pe baza unui acord prealabil al părților, centrele culturale pot participa și la alte activități sau să le organizeze.

Articolul 6

Centrele culturale își exercită activitățile lor cu respectarea dreptului intern al statului primitor, sub rezerva dispozițiilor prezentului acord, și a dreptului internațional.

Articolul 7

Părțile contractante își acorda reciproc asistența pentru ca centrele culturale înființate prin prezentul acord să fie instalate în localuri corespunzătoare.

Articolul 8

În acord cu statul primitor, centrele culturale își pot organiza activitățile în afară clădirilor lor și utiliza alte localuri pentru a desfășura activități vizind articolul 5.

Articolul 9

Părțile garantează accesul liber al publicului la activitățile centrelor culturale, care au loc în clădirile lor sau în alte localuri, și veghează ca centrele culturale sa folosească toate mijloacele disponibile pentru informarea publicului asupra activităților lor.

Articolul 10

Centrele culturale dispun de capacitatea de a transfera, în statul primitor, actele necesare funcționarii lor.

Articolul 11

Centrele culturale nu au scop lucrativ.

În condițiile fixate prin prezentul acord și cu respectarea reglementărilor comerciale în vigoare în statul primitor, centrele culturale pot:

- sa perceapă drepturi de intrare la manifestările pe care le organizează și drepturi de înscriere la formele de învățămînt și de alte activități;

- sa vinda cataloage, afișe, cărți, discuri, materiale didactice și audiovizuale, oricare ar fi suportul material, și alte obiecte în relație directa cu manifestările pe care le organizează;

- sa întrețină un bufet pentru publicul lor.

Articolul 12

Centrele culturale beneficiază în statul primitor pentru toate impozitele și taxele, cu excepția taxelor provenite din servicii prestate, de aceleași scutiri ca instituțiile sau serviciile publice pedinte de bugetul acestui stat și exercitind activități similare. Acest regim fiscal este precizat, în caz de nevoie, prin schimb de scrisori transmise pe cale diplomatică.

Regimul fiscal al personalului centrelor culturale este reglementat de legislația statului primitor și de dispozițiile corespunzătoare decurgind din convenția dintre guvernele celor două state privind evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venituri, semnată la 27 septembrie 1974.

Articolul 13

Centrele culturale beneficiază, pe bază de reciprocitate și cu respectarea reglementărilor vamale în vigoare în statul primitor, de scutire de drepturi de vama și de alte drepturi și taxe datorate titlului de import:

- mobilier, materiale și furnituri de birou necesare funcționarii lor administrative curente;

- cataloage, afișe, programe, cărți, discuri, materiale didactice și audiovizuale, oricare ar fi proveniență lor, sub rezerva de a nu fi vîndute în statul primitor;

- filme destinate proiectării în localurile centrelor culturale.

Bunurile menționate mai sus nu pot fi împrumutate, închiriate, oferite în gaj sau vîndute decît în condițiile acceptate în prealabil de autoritățile competente ale statului primitor.

Articolul 14

Centrul cultural român din Paris primește în dotare bunurile și fondurile Bibliotecii române din Paris.

Institutul francez din București primește în dotare bunurile și fondurile Bibliotecii franceze din București.

Acordul din 25 iunie 1969 expira în ziua intrării în vigoare a prezentului acord.

Articolul 15

Fiecare centru cultural este administrat de un director însărcinat sa conducă activitățile și să asigure funcționarea serviciilor sale. Directorul exercita autoritatea sa asupra întregului personal.

Cu acordul prealabil al părților, directorii pot fi membri ai personalului diplomatic ai misiunii diplomatice a statului trimițător.

Fiecare dintre părți numește personalul centrelor culturale pe care le întreține. Efectivele personalului sînt fixate de comun acord. Personalul poate fi numit dintre cetățenii statului trimițător sau cei ai statului primitor sau dintr-un stat terț; în acest ultim caz, numirea trebuie să primească acordul statului primitor.

Părțile se informează reciproc asupra recrutarii membrilor personalului pentru centrele culturale, oricare ar fi naționalitatea lor. Ele se informează, de asemenea, asupra sosirii și plecării definitive a agenților săi, precum și asupra intrării în funcție și încetării misiunilor lor în centrele culturale.

Articolul 16

Directorul și membrii personalului centrelor culturale care vor locui temporar în statul primitor, precum și cei care sînt în întreținerea lor, vor fi supuși regimului de securitate socială și legislației muncii în vigoare în statul trimițător.

Articolul 17

Fiecare parte permite membrilor personalului centrelor culturale ale celeilalte părți sa importe, cu scutire de orice drept sau taxe în termen de un an, începînd cu intrarea lor în funcție, mobilier și efecte personale, precum și autoturismul lor în curs de folosință și să le reexporte la terminarea misiunii lor.

Aceste dispoziții nu sînt aplicabile membrilor personalului centrelor culturale care sînt cetățeni ai statului primitor sau rezidenți permanenți ai statului primitor.

Articolul 18

Fiecare parte acorda, pe bază de reciprocitate, membrilor personalului centrelor culturale ale celeilalte părți, precum și sotiilor/soților și copiilor aflați în sarcina lor pe perioada funcționarii agentului, vize (viza de intrare și vize de sejur cu intrari multiple) și titlul de sejur necesar, care sînt stabilite de către ministerul afacerilor externe al statului primitor.

Articolul 19

Problemele privind interpretarea și aplicarea prezentului acord vor fi tratate pe cale diplomatică.

Articolul 20

Fiecare parte va notifica celeilalte îndeplinirea procedurilor necesare pentru intrarea în vigoare a prezentului acord, care va fi efectivă în ziua primirii celei de-a doua notificări.

Prezentul acord este încheiat pe o perioadă de cinci ani și se reînnoiește prin tacită reconducțiune pe perioade de aceeași durata

El va putea fi denunțat după un termen de cinci ani, în orice moment, cu un preaviz de un an.

Încheiat la Paris la 26 septembrie 1990, în doua exemplare în limbile română și franceza, ambele texte avînd aceeași valoare.

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.