Decizia nr. 315/2019

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Alexandru-Ionuț Ghiunea, în Dosarul nr. 29.412/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 406 D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosar Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, făcând referire la

deciziile Curții Constituționale nr. 1.376 din 16 decembrie 2008 ,

nr. 217 din 9 mai 2013

și

nr. 371 din 24 septembrie 2013 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 27 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 29.412/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția a fost ridicată de Alexandru-Ionuț Ghiunea într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției constând în fapta de a circula fără rovinietă valabilă.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece obligă utilizatorii români să dețină rovinietă și exceptează utilizatorii străini de la obligația deținerii rovinietei care, în cazul acestora din urmă, incumbă doar conducătorului auto. Se instituie un tratament juridic diferențiat între persoanele care se află în aceeași situație și se realizează o discriminare contrară egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

7.

Judecătoria Sectorului 4 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv deciziile

nr. 217 din 9 mai 2013

și

nr. 371 din 24 septembrie 2013 .

8.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv la

Decizia nr. 1.376 din 16 decembrie 2008 .

10.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, făcând referire la punctul său de vedere reținut de Curte în

Decizia nr. 1.376 din 16 decembrie 2008 .

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 424/2002 , cu modificările și completările ulterioare. În realitate, din motivarea excepției, Curtea reține că autorul critică

art. 7 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , asupra căruia se va pronunța prin prezenta decizie, și care are următorul cuprins: „Responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare și a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.“

14.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 16 alin. (1)

referitoare la egalitatea în drepturi și ale

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt încălcate dispozițiile

art. 7 referitoare la egalitatea în fața legii din Declarația Universală

a Drepturilor Omului.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

au mai fost supuse controlului acesteia, prilej cu care a statuat că instituirea în mod distinct a responsabilității achitării tarifului de utilizare și deținere a rovinietei valabile

pentru utilizatorii români și cei străini nu încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor. Situația evident diferită a celor două categorii de utilizatori, în funcție de care distinge textul de lege criticat, justifică tratamentul diferit stabilit de legiuitor (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.376 din 16 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009,

Decizia nr. 217 din 9 mai 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 18 iunie 2013,

Decizia nr. 371 din 24 septembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 21 noiembrie 2013, și

Decizia nr. 370 din 31 mai 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 24 august 2018, paragraful 24).

16.

Distinct de cele reținute în jurisprudența sa, Curtea reține, cu acest prilej, că potrivit

Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

17.

Aplicând aceste considerente la cauza de față, Curtea reține că legiuitorul a instituit un tratament diferențiat în ceea ce privește responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru utilizatorii rețelei de drumuri publice din România, făcând distincție între situația utilizatorilor români și a celor străini.

18.

Definiția noțiunii de „utilizatori“ este cuprinsă în

art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

potrivit căruia persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România sunt denumite utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state sunt denumite utilizatori străini.

19.

Curtea reține că procedura de sancționare pentru utilizatorii români diferă de aceea aplicabilă utilizatorilor străini.

20.

Curtea observă că potrivit

art. 9 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

în cazul utilizatorilor români sau străini, dacă se constată prin intermediul terminalelor de interogare lipsa rovinietei valabile, personalul abilitat aplică sancțiunea și încheie procesul-verbal de constatare a contravenției după identificarea contravenientului utilizator român sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini, proces-verbal de constatare a contravenției care poate fi încheiat și în lipsa contravenientului.

21.

Astfel, în cazul utilizatorilor români, Curtea observă prevederile

art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , potrivit cărora personalul care efectuează controlul constată săvârșirea contravenției, încheie procesul-verbal de constatare a contravenției și aplică sancțiunea contravențională dacă se constată, prin intermediul sistemelor de camere video, lipsa rovinietei valabile sau a peajului valabil, în baza datelor privind utilizatorul vehiculului, furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

22.

În cazul utilizatorilor străini sunt incidente dispozițiile

art. 9 alin. (4^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , potrivit cărora în cazul vehiculelor înmatriculate în alte state, pentru procesele-verbale de constatare a contravențiilor sunt aplicabile prevederile

art. 61^1 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997

privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998. Acesta prevede că în cazul vehiculelor înmatriculate în alte state, procesele-verbale de constatare a contravenției, devenite titlu executoriu, se comunică în scris Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, în cel mult 30 de zile de la încheierea acestora, de către instituția din care face parte personalul cu atribuții de control, menționând numele și prenumele contravenientului, numărul documentului de identitate și al procesului-verbal de constatare a contravenției, precum și amenda datorată, pentru a fi luate în evidență și a fi condiționată de achitarea acesteia intrarea pe teritoriul României a vehiculelor utilizate sau deținute de contravenient, după caz.

23.

Pentru aceleași motive nu poate fi reținută nici încălcarea

art. 7 din Declarația Universală

a Drepturilor Omului și, având în vedere că nu s-a constatat încălcarea niciunui drept constituțional, prevederile

art. 53 din Constituție

nu sunt incidente în cauză.

24.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru-Ionuț Ghiunea în Dosarul nr. 29.412/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București și constată că dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 mai 2019.