Normele din 23 iulie 2004

În sensul prezentelor norme tehnice recuperarea medicală este o activitate complexă și interdisciplinară prin care se urmărește restabilirea cât mai deplină a capacității funcționale pierdute de un individ din cauze congenitale sau dobândite, precum și dezvoltarea unor mecanisme compensatorii care să-i mențină capacitatea de muncă sau de autoservire.

În cadrul activității prevăzute la alin. (1) specialiștii în recuperare, medicină fizică și balneologie intervin prin mijloace terapeutice specifice în tratamentul următoarelor afecțiuni generatoare de deficiențe funcționale:

a) afecțiuni posttraumatice;

b) afecțiuni musculo - scheletale;

c) afecțiuni reumatismale inflamatorii;

d) afecțiuni cardiovasculare;

e) afecțiuni respiratorii;

f) afecțiuni neurologice;

g) afecțiuni neuropsihomotorii.

Internarea în unitățile cu paturi în care se acordă asistență de recuperare se efectuează pe baza biletelor de trimitere eliberate de medicii de specialitate recuperare, medicină fizică și balneologie sau de medicii de familie, însoțite de alte documente necesare internării.

După internare pacienții sunt supuși unui examen clinic general și unui examen clinic local specific domeniului de patologie pe care o prezintă, acestea fiind necesare în următoarele scopuri:

a) stabilirea diagnosticului de boală;

b) stabilirea diagnosticului de stadiu al bolii;

c) stabilirea diagnosticului funcțional;

d) stabilirea obiectivelor de recuperare și a procedurilor din schema terapeutică și de recuperare funcțională.

Examenul clinic general și examenul clinic local sunt completate cu date rezultate în urma investigațiilor paraclinice solicitate de medic în scopul stabilirii diagnosticului complet și al evaluării funcțiilor restante și a capacității de încărcare la efort a pacientului.

Programul de recuperare se aplică după efectuarea examinărilor clinice și paraclinice, cu participarea întregii echipe interdisciplinare, la recomandarea și sub controlul medicului de specialitate recuperare, medicină fizică și balneologie care are bolnavul în îngrijire.

În situația în care bolnavii prezintă afecțiuni asociate, pentru acestea se solicită consulturi interdisciplinare și se aplică indicațiile terapeutice recomandate de medicii de alte specialități care au fost solicitați.

4. Organizarea și funcționarea asistenței de recuperare și medicină fizică în unitățile ambulatorii

În cabinetele medicale se asigură consultații de către medici de specialitate recuperare, medicină fizică și balneologie, pe baza biletelor de trimitere eliberate de către medicii de familie sau de către medici de specialitate, cu excepția cazurilor de urgențe medicale care pot fi examinate fără prezentarea biletului de trimitere.

La nivelul bazelor de tratament se desfășoară următoarele activități:

a) aplicarea la recomandarea medicilor de specialitate a tratamentelor specifice precizate în fișele pacienților și prevăzute în planurile de recuperare;

b) urmărirea eficienței tratamentelor aplicate;

c) supravegherea desfășurării etapelor de tratament în conformitate cu indicațiile medicale și comunicarea către medicul curant a îndeplinirii sau a neîndeplinirii acestora.

5. Structura și dotările necesare unităților de asistență de recuperare și medicină fizică

Orice unitate în care se acordă asistentă de recuperare și medicină fizică trebuie să fie structurată și dotată după cum urmează:

a) compartiment de kinetoterapie:

b) sală cu 4-5 metri pătrați de lucru efectiv pentru un pacient;

c) dotări standard - oglinzi, spaliere, saltele, bănci, greutăți și altele asemenea;

d) echipamente specifice;

e) compartiment de termoterapie - hoț packs, parafină, infraroșu și altele asemenea;

f) compartiment de masoterapie;

g) compartiment de electroterapie - stimulări electrice, electroanalgezice, proceduri electrice cu efect termic.

Compartimentul de hidroterapie poate fi amenajat în funcție de posibilitățile locale are fiecărei unități.

Asistența de recuperare și medicină fizică a pacienților cu afecțiuni ale aparatului respirator necesită în plus existența și funcționarea obligatorie a unui compartiment de terapie respiratorie cu următoarele dotări:

a) aparate de aerosoloterapie;

b) aparate de respirație în presiune intermitentă;

c) echipament pentru drenaj bronșic;

d) echipament pentru oxigenoterapie.

Asistența de recuperare și medicină fizică a pacienților cu afecțiuni cardiovasculare necesită în plus existenta obligatorie a următoarelor dotări:

a) electrocardiograf;

b) defibrilator;

c) echipament pentru oxigenoterapie;

d) covor rulant sau bicicletă ergometrică cu monitorizare.

B. ASISTENȚA MEDICALĂ BALNEARĂ ȘI DE RECUPERARE ÎN STAȚIUNILE BALNEARE, CLIMATICE ȘI BALNEOCLIMATICE

1. Generalități

Asistența de recuperare, medicină fizică și balneoclimatologie se acordă în stațiunile balneare, climatice și balneoclimatice sub următoarele forme:

a) cure profilactice;

b) cure de recuperare funcțională;

c) cure terapeutice;

d) cure de recuperare pe grupe de afecțiuni cronice;

e) cure de recuperare la pacienți cu diverse deficite funcționale;

f) cure de recuperare la pacienți cu diferite grade de invaliditate.

Curele prevăzute la alin. (1) reprezintă o activitate de asistentă medicală care poate fi realizată în toate unitățile de cură din stațiunile balneare, climatice și balneoclimatice, indiferent de natura și subordonarea acestora:

a) unități din subordinea Ministerului Sănătății;

b) unități din subordinea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei;

c) societăți comerciale de turism balnear și de recuperare

d) unități din subordinea organizațiilor sindicale;

e) unități private.

Durata tipurilor de cură prevăzute la alin. (1) se stabilește de către Ministerul Sănătății cu avizul Comisiei de balneofizioterapie și recuperare medicală și al Institutului Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie.

Comisia de balneofizioterapie și recuperare medicală a Ministerului Sănătății stabilește, cu consultarea Institutului Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie, pentru fiecare stațiune balneară, climatică și balneoclimatică, în funcție de proprietățile terapeutice ale factorilor naturali terapeutici din arealul respectiv, profilul de tratament, tipurile de cură, categoriile de afecțiuni indicate, afecțiunile contraindicate, precum și condițiile minimale de dotare a bazelor de tratament balneofizical și recuperator.

Modificarea categoriilor de afecțiuni asistate și a tipurilor de cură se face de către Ministerul Sănătății, cu consultarea Comisiei de balneofizioterapie și recuperare medicală și a Institutului Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie, la propunerea unităților medico-balneare și de recuperare din stațiunile balneare, climatice și balneoclimatice.

2. Organizarea asistenței medicale balneare și de recuperare în stațiunile balneare, climatice și balneoclimatice

În unitățile în care se asigură asistență medicală balneară și de recuperare își desfășoară activitatea următoarele categorii de personal:

a) personal de specialitate medico - sanitar;

b) personal de specialitate din compartimentele paraclinice medico - sanitare;

c) personal auxiliar sanitar;

d) personal TESA;

e) muncitori.

Coordonarea activității bazelor de tratament și recuperare din cadrul societăților comerciale de turism balnear și de recuperare este asigurată de către un director medical de profesie medic de specialitate recuperare medicală și balneofizioterapie.

Trimiterea în stațiunile balneare, climatice și balneoclimatice este efectuată de către medicii de specialitate recuperare, medicină fizică și balneologie sau de către medicii de familie.

Tratamentul de recuperare medicală este efectuat numai la recomandarea medicilor de specialitate recuperare, medicină fizică și balneologie

Structura organizatorică necesară desfășurării activităților în bazele de tratament poate cuprinde, în funcție de profilul stațiunii, spații pentru aplicarea următoarelor tratamente și proceduri:

a) balneație cu ape minerale;

b) hidroterapie;

c) aplicarea nămolului terapeutic și altele asemenea;

d) aplicarea gazelor terapeutice și altele asemenea;

e) parcuri terapeutice;

f) kinetoterapie, terapie ocupațională și masoterapie;

g) electroterapie;

h) terapie respiratorie.

În aceeași categorie de spatii pot fi încadrate locurile amenajate pentru relaxare și psihoterapie de grup, precum și amenajările în aer liber cu scop terapeutic și care sunt considerate baze de tratament balneofiziatrice și climatice:

a) buvete;

b) ștranduri;

c) solarii;

d) lacuri terapeutice;

e) trasee marcate pentru cura de teren;

f) saline;

g) altele asemenea.

Asistența balneară profilactică necesită aplicarea unora din următoarele programe:

a) programe de fitness;

b) programe de combatere a obezității;

c) programe de antrenare a mecanismelor de termoreglare;

d) programe de combatere a factorilor de risc.

În funcție de programul aplicat este necesar următorul barem minimal de dotare:

a) sală de kinetoterapie dotată cu aparatură pentru antrenament aerobic;

b) compartiment de hidrotermoterapie alternativă;

c) bazine de înot și ștranduri;

d) trasee marcate;

e) terase;

f) solarii;

g) sală pentru relaxare și psihoterapie de grup.

Cabinetele medicale de specialitate recuperare, medicină fizică și balneologie se organizează în funcție de numărul pacienților și se dotează în funcție de tipul asistentei acordate și de profilul stațiunii.

Dotarea cabinetelor prevăzute la alin. (1) trebuie să cuprindă, indiferent de tipul patologiei prezentate de pacienții asistați, următorul barem minimal:

a) electrocardiograf;

b) trusă de respirație;

c) trusă de perfuzii;

d) instalație de oxigen;

e) dulap/trusă (aparat) de urgență;

f) trusă de mică chirurgie;

g) analyser pentru analize de urgență sau asigurarea efectuării acestora prin încheierea de contracte cu laboratoare acreditate.

Baremul minimal prevăzut la alin. (2) poate fi completat în funcție de patologia pacientilor tratați, la solicitarea medicilor de specialitate și după necesități.

În scopul prevenirii și combaterii poluării stațiunilor balneare, climatice și balneoclimatice și a factorilor naturali terapeutici, precum și a efectelor dăunătoare ale fenomenelor entropice sau naturale Ministerul Sănătății instituie perimetre de protecție sanitară.

În conformitate cu dispozițiile legale în vigoare înstituirea perimetrelor de protecție sanitară este obligatorie pentru fiecare stațiune balneară, climatică și balneoclimatică și pentru sursele de factori naturali terapeutici.

În cazul stațiunilor nou înființate instituirea perimetrelor de protecție sanitară este obligatorie odată cu intrarea în funcțiune a surselor, construcțiilor și instalațiilor.

În sensul prezentelor norme poluarea factorilor naturali terapeutici reprezintă acele efecte care pot produce ruperea echilibrului natural cu consecințe dăunătoare asupra sănătății oamenilor sau care influențează negativ utilizarea rațională a factorilor naturali terapeutici prin modificarea calității acestora.

Sunt considerați factori de poluare deșeurile solide, lichide sau gazoase de natură chimică sau radioactivă, produse de evacuare cu temperaturi ridicate, microorganisme, surse de zgomot și poluare estetică.

2. Factorii naturali terapeutici supuși protecției sanitare

În cazul stațiunilor balneare, climatice și balneoclimatice sunt supuși protecției următorii factori terapeutici:

a) sursele de ape minerale;

b) lacurile terapeutice;

c) faleza, plaja mării și apele litorale marine și lacustre;

d) nămolurile terapeutice;

e) gazele terapeutice;

f) aerul;

g) cadrul natural aferent stațiunilor.

Protecția sanitară trebuie să fie extinsă și asupra surselor de apă potabilă, asupra solului, vegetației, instalațiilor și clădirilor aflate în strânsă relație cu factorii prevăzuți

Protecția sanitară se realizează prin instituirea perimetrelor de protecție sanitară și prin măsuri tehnice și sanitare.

În cazul zăcămintelor și a surselor de factori naturali terapeutici obligația de a solicita instituirea perimetrelor de protecție sanitara, precum și realizarea acestora în teren revine titularilor de licențe de exploatare a zăcămintelor și surselor respective.

Documentațiile tehnice întocmite pentru exploatarea factorilor naturali terapeutici vor cuprinde în mod obligatoriu măsuri pentru instituirea perimetrelor de protecție sanitara.

Documentațiile de urbanism elaborate potrivit legii vor cuprinde obligatoriu precizări privind perimetrele de protecție sanitară.

3. Perimetrele de protecție sanitară

Zona de regim sever constituie un areal relativ restrâns care cuprinde următorii factori naturali terapeutici:

a) sursele de ape minerale captate și necaptate;

b) lacurile și ocnițele terapeutice;

c) nămolurile și gazele terapeutice - mofete;

d) plajele și apele litorale marine;

e) instalațiile și construcțiile aferente bazelor de tratament;

f) sursele de apă potabilă.

Zonele de regim sever se situează întotdeauna în interiorul perimetrelor de protecție hidrogeologică a zăcămintelor hidrominerale.

Zonele de restricție sunt teritoriile exterioare limitelor zonelor de regim sever, care cuprind restul factorilor de cură, odihnă și agrement care, prin specificul lor, se extind pe areale mai mari, constituind microclimatul și cadrul natural al stațiunii - aerul, vegetația, cadrul natural estetic.

Zonele externe de restricție se suprapun în mare parte perimetrelor de protecție hidrogeologică, putând fi, în funcție de condițiile concrete din teren, mai mari sau mai mici decât acestea.

În interiorul zonelor de restricție, în scopul protecției aerului, solului, vegetației, precum și în scopul prevenirii poluării fonice sunt interzise activitățile prevăzute în normele speciale privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară.

Documentațiile tehnice referitoare la stabilirea perimetrelor de protecție sanitară se întocmesc de către unitățile care execută cercetări hidrogeologice în scopuri balneare sau de îmbuteliere pentru consumul public, în colaborare cu Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie și se prezintă Ministerului Sănătății.

Documentațiile prevăzute la alin. (1) se realizează concomitent cu studiul hidrogeologic general al zonelor respective, respectarea lor fiind obligatorie pentru fiecare stațiune balneară sau balneoclimatică în scopul păstrării nealterate a factorilor naturali terapeutici.

Documentația tehnică privind stabilirea perimetrelor de protecție sanitară se aprobă prin ordin al ministrului sănătății cu avizul Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor și al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale.

Actul normativ prevăzut la alin. (1) trebuie să cuprindă descrierea detaliată a perimetrului de protecție sanitară, utilizându-se toponimii ușor identificabile.

Stabilirea în teren a limitelor celor două componente ale perimetrului protecție sanitară se realizează prin îngrădire, bornare și prin alte forme de avertizare vizuală, în funcție de condițiile specifice ale fiecărei stațiuni.

Zona internă de regim sever este de regulă îngrădită.

Fiecare stațiune balneară, climatică și balneoclimatică este obligată să dețină documentația cu privire la perimetrele de protecție sanitară.

Stațiunile balneare și balneoclimatice care au perimetre de protecție hidrogeologică instituite și avizate în conformitate cu normele Agenției Naționale pentru Resurse Minerale au obligația de a întocmi și documentații pentru instituirea perimetrelor de protecție sanitară, în timp de 1 an de la intrarea în vigoare a prezentelor norme, acestea urmând a fi prezentate Ministerului Sănătății pentru avizare.

Stațiunile balneare și balneoclimatice pentru care nu s-au instituit perimetre de protecție hidrogeologică, precum și localitățile cu factori naturali terapeutici în exploatare pe plan local au obligația de a întocmi documentații pentru instituirea perimetrelor de protecție sanitară, în timp de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentelor norme.

Apele minerale terapeutice sunt ape care provin dintr-o sursă naturală - izvor, lac sau foraj și îndeplinesc cel puțin una din următoarele condiții:

a) mineralizare sau conținut de săruri minerale dizolvate peste 1g/l;

b) prezența unor elemente chimice cu acțiune farmacologică cunoscută, în proporții minim necesare;

c) conținut de gaze dizolvate cu efecte biologice, în concentrații stabilite - 1000 mg CO(2)/I, 1 mg H(2)S/I;

d) temperaturi de peste 20 grade C, independent de conținutul mineral, care le conferă caracteristica de ape termale;

e) existența unei acțiuni terapeutice recunoscută științific, situație care conferă acestor ape minerale terapeutice statutul de medicament, fiind interzisă orice modificare sau prelucrare prin adăugare sau extragere de substanțe în afară de dioxidul de carbon.

Apele termale se clasifică în funcție de temperatură în:

a) hipotermale = 20-31 grade C

b) termale = 32-38 grade C

c) hipertermale = peste 38 grade C.

În conformitate cu nivelul de mineralizare, apele minerale terapeutice se clasifică în:

a) ape minerale cu mineralizări de peste 1 g/l substanțe solide dizolvate, subîmpărțite în: ape minerale cu mineralizare medie de 1-15 g/l, ape minerale concentrate cu mineralizare de 15-35 g/l, ape minerale foarte concentrate cu mineralizare de 35-150 g/l și ape minerale de mare concentrație cu mineralizare de peste 150g/I;

b) ape minerale cu mineralizări sub 1 g/l substanțe solide dizolvate - oligominerale, care au componenți biologic activi care le imprimă caracterul specific, și care sunt subîmpărțite în: ape oligominerale sulfuroase, ape oligominerale feruginoase, ape oligominerale carbogazoase și altele asemenea și ape oligominerale termale, în funcție de temperatură.

În conformitate cu compoziția fizico-chimică, apele minerale terapeutice se clasifică în:

a) oligometalice - acratice;

b) alcaline și alcalinoteroase - bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene;

c) clorurate-sodice - sărate;

d) iodurate;

e) bromurate;

f) sulfatate;

g) feruginoase;

h) arsenicale;

i) sulfuroase;

j) carbogazoase;

k) radioactive.

Mofetele sunt emanații naturale de dioxid de carbon uscat a cărui concentrație depășește în general 90%, alături de cantități reduse de neon, argon, heliu și altele asemenea.

Caracterul de gaz mofetic este atribuit și dioxidului de carbon provenit în urma procesului de decarbozeificare naturală a apelor minerale naturale - natural carbogazoase în timpul lucrărilor de extracție a acestor ape.

Calitățile terapeutice ale gazului mofetic sunt determinate de compoziția chimică și de următorii parametri climatici:

a) temperatură

b) umiditate

c) presiune

d) curenți de aer

e) conținut în aeroioni mici terapeutici.

Din punct de vedere al alimentării cu dioxid de carbon mofetele se diferențiază în:

a) mofete pe sursă, care utilizează gazul provenit direct din emergența naturală;

b) mofete alimentate, care utilizează gazul transportat din surse forate sau din alte surse prin intermediul unor rezervoare de înmagazinare și distribuție;

c) mofete alimentate cu dioxid de carbon industrial îmbuteliat.

Indicațiile terapeutice ale bioclimatului depind de:

a) caracteristicile climatice: temperatura aerului, umiditatea aerului, durata de strălucire a soarelui, dinamica atmosferică și presiunea aerului, presiunea parțială a oxigenului;

b) indicii bioclimatici: confort termic, stres bioclimatic;

c) caracteristicile fizico-chimice: aeroionizarea, absența poluării chimice și microbiologice.

Factorii terapeutici prevăzuți la alin. (1) se pot asocia cu helioterapie, hidroterapie și crenoterapie.

2. Evaluarea și reevaluarea calităților substanțelor terapeutice naturale

Scopul prezentelor norme constă în formularea unui cadru legal privind utilizarea în cadrul programelor de sănătate pentru populație a unor principii unitare de evaluare a calității serviciilor medicale, precum și a protecției și valorificării serviciilor medicale.

Substanțele terapeutice naturale pot fi valorificate în scopuri curative în anumite cantități și ritmuri de administrare, sub supraveghere medicală de specialitate, în condițiile recunoașterii și atestării prealabile oficiale a calităților în conformitate cu cerințele documentației de evaluare - reevaluare, pe bază de cerere.

Activitatea de evaluare a calităților pentru resursele de substanțe terapeutice naturale începe prin prelevarea de probe la sursă și se finalizează prin caracterizarea complexă interdisciplinară a acestora în cadrul Comisiei de îndrumare și Control Medico - Balnear a Institutului Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie care elaborează indicațiile și contraindicațiile de valorificare prin efectuarea unui studiu farmacodinamic complet.

În situația în care Comisia prevăzută la alin. (1) consideră motivat că substanțele terapeutice naturale nu corespund cerințelor de evaluare - reevaluare prevăzute în prezentele norme, autoritatea competentă dispune întreruperea valorificării resursei respective pe teritoriul României.

Caracterizarea complexă interdisciplinară prevăzută la alin. (1) cuprinde în mod obligatoriu interpretarea analizelor fizico-chimice și a examenelor microbiologice efectuate în laboratoarele Institutului Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie.

În categoria substanțelor terapeutice naturale se încadrează orice substanță din categoria factorilor terapeutici naturali de proveniență și ocurență exclusiv naturală, atestate geologic ca substanțe minerale utile și care prin proprietăți, compoziție sau efecte științific recunoscute sunt utilizate în tratamentul, ameliorarea și prevenirea unor afecțiuni sau a simptomelor acestora, precum și în restabilirea, corectarea sau modificarea funcțiilor organismului uman.

În sensul prezentelor norme tehnice resursele de substanțe terapeutice naturale sunt următoarele:

a) apele minerale;

b) nămolurile și turbe terapeutice;

c) gazele terapeutice naturale.

Caracteristicile de definire a calităților de substanțe terapeutice naturale, care pot conferi acestora, prin valorificare în profil balnear, proprietăți benefice profilactice și curative trebuie să fie evaluate în acord cu cerințele și criteriile de aplicare a definiției și clasificării pe bază de metode științifice aprobate de autoritatea competentă, din următoarele puncte de vedere:

a) fizic

b) chimic

c) fizico-chimic

d) microbiologic

e) farmacologic

f) fiziologic

g) clinic

h) geologic

i) hidrogeologic

Rezultatele evaluărilor prevăzute la alin. (1) trebuie să fie interpretate de către Comisia de Îndrumare și Control Medico - Balnear din cadrul Institutului Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie în conformitate cu metode științific recunoscute privind efectele asupra organismului uman, compensarea deficitelor funcționale și eventualele riscuri și contraindicații.

Probele supuse analizelor trebuie să reprezinte fidel resursa naturală prospectată, explorată și exploatată.

Analizele efectuate trebuie să facă referințe obligatorii la componentele care conferă substanțelor naturale eficacitatea acțiunii terapeutice, precum și la componentele indezirabile și toxice.

Analizele și determinările necesare se realizează în laboratoare specializate, prin metodologia adecvată substanțelor terapeutice naturale și în strânsă corelație cu cerințele experimentelor farmacodinamice.

Indicatorii fizici, fizico-chimici și chimici de evaluare a calității trebuie să rămână stabili în limitele fluctuațiilor naturale de geneza geochimică și să nu fie afectați de posibilele variații nesemnificative ale debitului.

Stabilitatea calităților atât la sursă cât și în stare ambalată - nămol sau îmbuteliată/înfiolată trebuie să fie atestată prin studiu de stabilitate efectuat în conformitate cu cerințele prezentelor norme.

Studiul de stabilitate în timp a calităților este obligatoriu în cazul apelor minerale îmbuteliate/înfiolate și în cazul peloizilor ambalați sau stocați în gospodăriile de nămol ale bazelor de tratament.

Stațiunile balneare, climatice și balneoclimatice cuprind, din punct de vedere al sistematizării și componenței, următoarele zone funcționale:

a) zona de cazare pentru tratament balnear și de recuperare - spitale, sanatorii și hoteluri de cură;

b) zona de cazare pentru odihnă;

c) zona pentru turismul de tranzit și scurt sejur;

d) zona de locuit pentru populația permanentă;

e) zona pentru case de odihnă proprietate personală;

f) zona dotărilor cu caracter politico-administrativ, social-cultural și comercial;

g) zona activităților social-culturale;

h) zona prestărilor publice;

i) zona dotărilor de industrie locală, gospodărească și depozite;

j) zona pentru dotări și amenajări sportive;

k) zona dotărilor de tratament balneoclimatic.

Zonificarea unei stațiuni nu trebuie să fie înțeleasă ca o strictă și totală separare între zone diferite, putând exista și anumite interferențe de funcțiuni care pot genera în unele cazuri suprapuneri parțiale de zone funcționale, cu excepția celor care produc noxe și perturbări în zonele de bază.

Zonele funcționale prevăzute la alin. (1) trebuie să fie avute în vedere la elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului care se supun avizării în conformitate cu reglementările legale în vigoare.

Cazarea pentru tratament balnear și de recuperare se face în pavilioane complexe pentru cazare-masă-tratament și în unități mici - vile a căror zonă de amplasare trebuie să fie cât mai apropiată de bazele de tratament, de sursele terapeutice și de baza de alimentație publică.

Amplasarea clădirilor destinate cazării pentru tratament balnear și de recuperare trebuie să urmărească evitarea apropierii de drumurile de tranzit sau de drumurile interioare cu trafic intens.

Zona de cazare pentru tratament balnear și de recuperare trebuie să fie masiv plantată, urmărindu-se crearea de parcuri-grădină, cu eventuale trasee organizate pentru cura de teren, mai ales pentru stațiunile cu profil de bază cardiovascular, respirator și nevroze.

Capacitatea unui pavilion de cazare pentru tratament balnear și de recuperare de tip monobloc pentru cazare-masă-tratament este de peste 50 locuri.

Zona de cazare pentru odihnă se organizează în funcție de durata pentru care trebuie asigurată cazarea, de la câteva zile la câteva săptămâni, în hoteluri, vile și căsuțe.

Alimentația persoanelor cazate este asigurată prin unități precum: restaurante, cantine, bufete, cofetării, braserii și altele asemenea.

În zona de cazare pentru odihnă pot fi amplasate dotări social-culturale, sportive, unele unități comerciale și prestații publice, urmărindu-se totodată plantarea masivă.

Drumurile de tranzit sau cele cu trafic intens din stațiuni trebuie să fie situate la limita zonei de cazare pentru odihnă.

Indicele de densitate în zona de cazare pentru odihnă între limitele a 100-150 locuri de cazare/ha.

Zona pentru turismul de tranzit și scurt sejur este generată de valoarea și amploarea cadrului natural al stațiunii cât și a teritoriului aferent, de prezența în zonă sau în regiune a unor monumente naturale, de artă, de arhitectură, de arheologie și altele asemenea, precum și de căile de acces existente sau posibile și circulația de tranzit.

Zona pentru turismul de tranzit și scurt sejur poate fi răspândită pe teritoriul stațiunii sau poate fi creată o zonă independentă cu condiția ca în ambele situații să nu fie afectate activitățile de bază din stațiune.

Principalele dotări turistice ale zonei pentru turismul de tranzit și scurt sejur sunt:

a) hoteluri dotate și cu unele amenajări de agrement;

b) moteluri amplasate mai ales la marginea sau în afara stațiunii, în directă legătură cu arterele principale de circulație;

c) campinguri amplasate pe terenuri speciale, plantate, cu căsuțe prefabricate și partajări de teren pentru montarea de corturi, rulote și altele asemenea, inclusiv dotări igienico-sanitare corespunzătoare;

d) dotări sportive, piscine, debarcadere și altele asemenea.

Zona pentru turismul de tranzit și scurt sejur trebuie să fie dotată corespunzător din punct de vedere tehnico-edilitar- apă potabilă, canalizare, rețea electrică, telefon, puncte de alimentație publică, artizanat, stații de lubrefianți, ateliere depanări auto și altele asemenea.

Zona de locuit pentru populația permanentă se amplasează în cadrul perimetrului stațiunii.

În cadrul zonei de locuit pentru populația permanentă se amplasează unitățile de învățământ și unitățile comerciale de necesitate imediată, celelalte utilități fiind asigurate în zona de dotări diversificate a stațiunii.

Zona dotărilor cu caracter politico-administrativ, social-cultural și comercial se amplasează astfel încât să corespundă cu centrul stațiunii și să polarizeze interesul vizitatorilor

Dotările prevăzute la alin. (1) sunt următoarele:

a) sedii ale organizațiilor politico-obștești;

b) birouri de repartizare a solicitanților de cazare;

c) puncte de farmacie-drogherie;

d) unități de alimentație publică - restaurante, baruri, cofetării, braserii, organizate eventual în apropierea piscinelor și a altor locuri de agrement;

e) unități comerciale - alimentare, nealimentare, artizanat, piața alimentară tradițională și altele asemenea.

Zona dotărilor de industrie locală, gospodărească și depozite se amplasează grupat, în afara perimetrului stațiunii, izolată de restul zonelor prin suprafețe plantate, la distanță de 500 - 800 m de zonele de cazare și tratament, dar cu acces ușor la arterele de pătrundere în stațiune deoarece această zonă reprezintă locul de muncă pentru o mare parte din populația permanentă.

Dotările din categoria prevăzută la alin. (1) sunt următoarele:

a) unități de salubritate publică;

b) unități de întreținere-reparații construcții;

c) ateliere pentru întreținerea și repararea echipamentelor și a autovehiculelor;

d) fabrici de pâine;

e) unități pentru umplere sifoane;

f) sere flori;

g) centrale termice;

h) spălătorii;

i) crematorii pentru deșeuri solide;

j) depozite de materiale, alimente, combustibili, lubrefianți;

k) unități de îmbuteliere a apelor minerale sau de industrializare a extractelor terapeutice - gaze, săruri, turbe.

Dotările și amenajările sportive se amplasează în zonele de cazare-tratament sau în zona centrală a stațiunii.

Dotările și amenajările necesare pentru manifestări și activități sportive de mare amploare - stadioane, pârtii de ski și săniuș, patinoare, terenuri pentru echitație și altele asemenea), precum și dotările pentru populația permanentă se amplasează la distanță de zonele prevăzute la alin. (1).

Mărimea zonei dotărilor de tratament balneoclimatic este determinată de specificul regiunii, capacitatea și rezervele de factori naturali curativi - izvoare naturale, sonde forate de apă minerală, lacuri terapeutice, apă de mare, plaje, gaze mofetariene, climat și microclimat, cadru natural peisagistic, precum și de profilul medical al stațiunii.

Principalele amenajări cu caracter medical situate în zona dotărilor de tratament balneoclimatic sunt:

a) bazele de tratament;

b) sursele de factori naturali curativi;

c) ambulatorii de specialitate;

d) unități sanitare cu paturi - sanatorii, spitale.

Bazele de tratament sunt unități complexe în care sunt utilizați în scopuri terapeutice diferiți factori naturali terapeutici - ape minerale, nămoluri terapeutice, gaze terapeutice, asociați cu diferite proceduri care utilizează agenți fizici - kinetoterapie, terapia căilor respiratorii, aerosolarii, ștranduri terapeutice

În situațiile în care nu sunt realizate condiții pentru transportul factorilor naturali curativi la bazele de tratament pentru utilizare, aceste unități trebuie să fie amplasate cât mai aproape de surse, aplicându-se măsurile necesare pentru protecția hidrogeologică și sanitară a factorilor respectivi.

Bazele de tratament pot fi proiectate independent de zonele de cazare, existând în acest caz o serie de avantaje în exploatare, prin concentrarea aparaturii și a personalului de specialitate, cu condiția amplasării la distanțe convenabile și cu legături adăpostite, eventual încălzite.

2. Rețeaua de căi de circulație și organizarea transporturilor

În scopul evitării interferărilor cu circulația locală interioară traficul de tranzit trebuie să ocolească stațiunea.

În situațiile în care nu este posibilă ocolirea stațiunii, trebuie să fie evitate traversările funcționale ale arterei de tranzit, prin amplasarea diferitelor dotări numai pe o parte a arterei sau prin realizarea de treceri denivelate.

Circulația locală interioară trebuie să fie astfel organizată încât să fie organizate accese carosabile pentru fiecare clădire în conformitate cu normele P.S.I. și să permită transportul cu carucioare al pacienților nedeplasabili și al bagajelor.

Parcarea vehiculelor este permisă numai în afara zonelor de cazare tratament.

Traficul feroviar trebuie să fie astfel organizat încât să nu afecteze liniștea, odihna și confortul vizitatorilor.

În situația în care stațiile CFR se află la distanțe mai mari de stațiune, trebuie să se organizeze transportul local auto pentru vizitatorii curanți sau turiști.

Amenajarea spațiilor verzi trebuie să fie efectuată în următoarele scopuri:

a) asigurarea în zona stațiunii a unui cadru optim din punct de vedere peisagistic și curativ;

b) protejarea factorilor naturali - zăcăminte de apă din subsol, oglinzi de apă, microclimat;

c) tratament și odihnă - spatii verzi cu specific organizate în zonele cazare și tratament;

d) agrement - parcuri publice.

Suprafața spațiilor verzi trebuie să ocupe 2/3 din teritoriul cuprins în perimetrul stațiunii, fiind dimensionat după norma de 50-150 m². pentru un vizitator sau un locuitor permanent.

4. Echiparea tehnico - edilitară a stațiunilor

În funcție de structura sau vecinătatea fată de alte localități stațiunile se diferențiază în următoarele categorii:

a) stațiuni balneare, climatice sau balneoclimatice cu funcții exclusive de tratament sau odihnă, ca localități independente;

b) stațiuni situate în continuarea unor localități urbane sau rurale;

c) stațiuni situate în cadrul unor localități urbane sau rurale, în care zonele de tratament - odihnă se întrepătrund cu alte zone ale localității respective.

Delimitarea stațiunii se face în conformitate cu prevederile

Legii nr. 350/2001

privind amenajarea teritoriului și urbanismul, respectându-se un indice de minimum 100-200 m². pentru un vizitator sau un locuitor permanent.

7. Restricții cu caracter general

Extragerea apelor minerale terapeutice din acumulările existente în ocnițe de sare, lacuri și apa mării se efectuează prin instalații de pompare executate din materiale rezistente la coroziune.

Prizele de recoltare sau sorburile se vor amplasa la adâncimi și distanțe mai mari de la mal, mai ales când în zonele respective există amenajări de solarii.

În situațiile în care pentru izvoarele de ape minerale terapeutice utilizate pentru cură internă este necesară instalarea unui sistem de pompare amplasat între captarea sursei și punctul de consum se utilizează pentru apele negazoase pompe submersibile de mică capacitate sau pompe cu piston, iar pentru apele cu conținut gazos - dioxid de carbon, hidrogen sulfurat, se poate utiliza unul din următoarele sisteme:

a) pompare sub presiune cu pompe submersibile de mică capacitate;

b) gaz-liftare cu dioxid de carbon - gazul se recircuitează.

În situațiile în care pentru izvoarele de ape minerale utilizate pentru cură externă este necesară instalarea unui sistem de pompare amplasat între captarea sursei și punctul de consum se utilizează pentru apele negazoase pompe submersibile sau pompe cu piston, iar pentru apele cu conținut gazos se utilizează exclusiv sisteme de pompare cu presiuni mărite prin pompa submersibilă în scopul evitării degazeificării.

În situațiile în care este necesară pomparea apelor minerale terapeutice captate prin sonde forate sau puțuri, pentru apele negazoase poate fi utilizat orice sistem de pompare, în funcție de caracterul și parametrii hidrodinamici ai zăcământului acvifer, iar pentru apele cu conținut gazos - dioxid de carbon, hidrogen sulfurat, se utilizează în exclusivitate pompe submersibile instalate la adâncimi optime din punct de vedere hidrodinamic și al concentrației gazoase, inclusiv în cazul surselor hidrominerale arteziene.

Exploatarea apelor minerale terapeutice în condițiile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie efectuată cu debite dirijate, în funcție de necesități, chiar și în cazul sondelor cu debitare arteziană la presiuni comparabile cu presiunea corespunzătoare nivelului de amplasare a sorbului pompei, în scopul evitării degazeificării.

Recoltarea apelor minerale terapeutice din acumulările formate în ocnite de sare, din lacuri și din mare se poate face prin utilizarea oricărui sistem de pompare în funcție de condițiile specifice, amplasarea sorbului fiind efectuată astfel încât să fie evitată absorbția de ape poluate, materii în suspensii, vegetație subacvatică și altele asemenea.

Exploatarea pentru cură externă a apelor din lacurile și ocnitele utilizate ca piscine publice este interzisă, exceptându-se situațiile în care acestea au un volum mare de apă și în condițiile avizării prealabile de către Ministerul Sănătății.

În proiectarea și executarea sistemelor de transport al apelor minerale terapeutice trebuie să se țină seama de necesitatea îndeplinirii următoarelor condiții balneotehnice:

a) menținerea în conductele de transport pentru apele cu conținut gazos - dioxid de carbon, hidrogen sulfurat, a unor presiuni superioare presiunii la care se realizează priza de apă, respectiv asigurarea circulației înecate pe conducte -secțiune plină;

b) aplicarea de procedee tehnice care să împiedice contactul apei cu aerul atmosferic, în scopul evitării degradării apelor vehiculate prin conductele de transport;

c) menținerea în conducte a unei viteze optime constante în circulația apei, în următoarele scopuri:

- antrenarea bulelor de gaz provenite din degajare

- evitarea șocurilor de presiune în conducte.

d) fabricarea conductelor de transport din materiale care să nu între în reacție cu apa vehiculată - materiale plastice, eventual armate cu fibre de sticlă, oțeluri inox, asbociment și altele asemenea;

e) alegerea materialului optim pentru conductele de transport al apelor minerale trebuie să fie precedată de efectuarea unui studiu pentru fiecare caz în parte;

f) izolarea termică a conductelor de transport al apelor termominerale;

g) proiectarea conductelor de transport cu secțiune constantă, evitându-se pantele mari, coturile și curbele pronunțate;

h) realizarea pentru conductele de transport a unor trasee vizitabile și accesibile în întregime pentru intervenții și întreținere, prevăzute cu vane de degazeificare după necesități - în cazul apelor cu conținut gazos.

Oprirea sistemului de transport prin conducte în cazul apelor gazoase trebuie să fie efectuată numai în situații accidentale, fiind totodată necesară prevederea unor ventile de dezaerisire montate lateral pentru a se evita evacuarea gazelor în funcționarea normală.

În cazuri deosebite, când trebuie să fie evitate stagnări în desfășurarea proceselor de balneație sau de îmbuteliere poate fi analizată posibilitatea montării pe anumite trasee ale conductei principale a unei conducte anexă utilizabilă în caz de intervenții tehnice fortuite pe sistemul de transport.

Înmagazinarea apelor minerale terapeutice se efectuează în scopul asigurării de stocuri tampon și al distribuirii în rețeaua balneotehnică de folosință.

Mijloacele utilizate pentru înmagazinarea apelor minerale sunt:

a) rezervoare;

b) bataluri.

3) În funcție de modul de execuție și de amplasare rezervoarele pot fi;

a) subterane;

b) la nivelul solului;

c) supraterane - castele de apă.

Proiectarea și execuția tehnică a rezervoarelor pentru ape minerale terapeutice trebuie să fie efectuată în conformitate cu normele uzuale în vigoare, respectându-se următoarele condiții specifice tehnicii balneare:

a) rezistența materialelor de execuție la acțiunea corosivă a apelor minerale -betoane speciale și metal, protejate anticorosiv cu pelicule de silicați și rășini polimerice, epoxidice;

b) proiectarea mai multor compartimente în scop de întreținere și intervenții tehnice, precum și în scopul asigurării unei funcționalități fără întrerupere, prevăzându-se totodată și posibilități de vizitare pentru fiecare compartiment;

c) realizarea unei etanșeități perfecte în scopul evitării totale a contactului cu aerul atmosferic;

d) instalarea la partea inferioară a rezervoarelor a sistemelor de umplere și preluare a apei, în scopul evitării aerării apei înmagazinate și a degazeificării apelor gazoase -dioxid de carbon, hidrogen sulfurat, în timpul alimentării sau golirii;

e) realizarea de izolații termice corespunzătoare a rezervoarelor în vederea păstrării la maximum posibil a temperaturii inițiale a apei.

Batalurile se utilizează în practica balneară numai în cazuri locale - ape cloruro-sodice de mare concentrație și mare debit, utilizabile pentru cura externă.

În scopul evitării poluării mediului natural evacuarea apelor minerale terapeutice uzate trebuie să fie efectuată după operațiuni prealabile de desalinizare sau diluare pentru eventuală industrializare a sărurilor rezultate;

În cazuri speciale se preconizează recircularea și autoepurarea apei.

Consumul de apă minerală terapeutică necesar pentru o procedură la cadă este de aprox. 300 l, considerându-se în calculele de evaluare a capacităților balneare un metru cub pentru 3 băi;

Temperatura apei în cadă se obține local printr-o baterie de amestec racordată la rețeaua de alimentare și se situează între 36 - 37,5 grade C putând varia în limite mai largi în funcție de scopul urmărit.

Conductele de alimentare și de scurgere ale căzilor trebuie să fie astfel dimensionate încât să asigure umplerea în 5 minute și golirea în 3 minute.

Rețeaua interioară a conductelor de alimentare cu apă minerală trebuie să fie executată din materiale care să evite producerea de combinații chimice în contact cu apa minerală, iar conductele de scurgere trebuie să fie executate din țevi de PVC dur.

Bazinele pentru balneație pentru băi în comun efectuate concomitent de 4-6 persoane se proiectează de regulă în formă dreptunghiulară, la înălțime de 0,75 - 0,80 m față de pardoseala sălii, cu adâncimea uniformă a apei de 0,90 - 1m, fiind prevăzute cu balustradă interioară de susținere montată la cel puțin una din laturile lungi și având de-a lungul aceleiași laturi o banchetă pentru poziția șezând.

Accesul în bazinele pentru balneație se face printr-o scară prevăzută cu o cuvă alimentată cu apă caldă în curgere continuă, pentru clătirea obligatorie a picioarelor.

Temperatura uzuală a apei din bazinele pentru balneație este 37 grade C și este obținută printr-o vană centrală de amestec;

În scopul asigurării unor condiții optime de igienizare alimentarea bazinelor pentru balneație se face prin curgere continuă la preaplin, prevăzându-se un jgheab interior de colectare executat pe una din laturile mai libere astfel încât consumul de apă necesar pentru funcționarea bazinului în program util de 7 ore înainte de amiază se poate deduce din condiția ca la sfârșitul zilei de lucru apa în bazin să fie schimbată o dată.

În imediata vecinătate a sălilor bazinelor pentru balneatie și în legătură directă cu acestea trebuie să fie prevăzute dușuri de curățenie și instalații pentru dezinfecția antimicotică a picioarelor și a pardoselilor în spațiile în care se circulă fără încălțăminte.

Capacitatea bazinelor se proiectează potrivit normei de 4 metri pătrați de persoană.

În scopul rezistentei la acțiunea corosivă a apelor minerale terapeutice utilizate în cura externă, bazinele pentru balneatie se construiesc din următoarele materiale:

a) beton turnat cu dozaj puternic, izolat și placat pe strat de suport tratat cu produse hidrofobe de tip Apa Stop cu plăci ceramice;

b) tronsoane prefabricate din material plastic armat cu fibre de sticlă, sau din aluminiu, montate în căzi de beton obișnuit turnat;

c) Bazinele pentru balneatie nu se alimentează cu ape minerale care degajă potențial dioxid de carbon sau hidrogen sulfurat decât după degazeificare prealabilă avându-se în vedere amplasarea lor în spatii închise, urmărindu-se totodată evitarea acțiunii nocive asupra ochilor și căilor respiratorii, precum și prevenirea acțiunii corosive asupra materialelor de contact.

Instalațiile de ventilație din încăperile de balneație cu ape minerale terapeutice sunt fabricate din tablă galvanizată, protejate atât la interior cât și la exterior cu pelicule de elastomeri sau din folii de PVC fasonate la cald și sudate.

Ventilatoarele trebuie să fie de asemenea fabricate din materiale rezistente la acțiunea agenților corosivi degajați ca urmare a evaporării apelor minerale.

Finisajele în spațiile de tratamente balneare prin ape minerale terapeutice pentru cură externă se execută din materiale rezistente la acțiunea corosivă mai ales a apelor cloruro-sodice, sulfuroase, carbogazoase.

Tencuielile se execută pe bază de mortaruri cu dozaj puternic de ciment cu adaos de soluții hidrofobe de tip "Apa Stop".

Pardoselile se execută din placaje ceramice vitrifiate.

Pereții subțiri pentru panotaje exterioare se execută din PVC sau din betoane prefabricate protejate cu pelicule hidrofobe anticorosive.

Tâmplăria interioară - uși, ferestre, se execută din aluminiu eloxat.

Crenoterapia este efectuată cu ape minerale terapeutice preluate direct de la sursă - izvoare, foraje și altele asemenea, cu ape minerale transportate în recipienti la puncte de distribuție și servite exclusiv la orele stabilite de medic și cu ape minerale îmbuteliate și procurate din rețeaua comercială.

Crenoterapia efectuată direct de la sursă necesită existenta unei captări simple instalată cu un punct de servire sau existența unei buvete - captare mai reprezentativă din punct de vedere estetico - constructiv.

În cazuri deosebite Crenoterapia poate fi efectuată în pavilioane prevăzute cu spatii de servire - eventual puncte de distribuție cu cadre medii sanitare, pe baza prezentării de către pacienți a prescripției medicale, în zone de consum al apelor în plimbări ușoare - terase libere sau acoperite sau spații dotate cu bănci și canapele, putând fi amenajate ghișee pentru vânzarea de recipienți și tevi-sugar necesare pentru ingestia apei în prize încete.

Atât în cazul buvetelor cât și al pavilioanelor pot fi distribuite concomitent, după caz, ape minerale provenite din mai multe surse, prin robinete de serviciu separate.

Pentru fiecare izvor trebuie să fie afișată denumirea acestuia și compoziția chimică a apei minerale captate.

În funcție de prescripțiile medicale apele minerale terapeutice pentru crenoterapie pot fi consumate la temperatura sursei sau pot fi încălzite în recipienți, în instalații de tip bain-marie, încălzirea fiind efectuată de regulă la barurile de servire.

Apele minerale terapeutice pentru cură internă care sunt îmbuteliate sunt supuse unei tehnologii speciale de îmbuteliere în conformitate cu normele specifice în vigoare, situație care determină stabilirea unui timp de păstrare în condiții adecvate întuneric și temperaturi scăzute care nu trebuie să depășească 3 luni.

Cura internă cu ape minerale terapeutice -clorurate iodo-bromate, sulfuroase prin aerosolizări și inhalații se practică în încăperi special amenajate în cadrul unor baze de tratament, prin următoarele tipuri de proceduri:

a) individuale, care necesită lavoare, instalații de aerosoli-pulverizatii, inhalații, gargarisme și scaune pentru pacienți;

b) în comun, care necesită încăperi etanșe echipate cu instalații de ultrasunete pentru producerea și distribuirea particulelor micronice de apă minerală utilizată pentru inhalații precum și scaune pentru 4-10 persoane odată pe procedură;

Procedurile individuale de aerosolizări necesită instalarea fie a aparatelor care funcționează fără sursă de aer comprimat centralizate, fie a aparatelor puse în funcțiune și alimentate cu aer comprimat furnizat de un electrocompresor montat în încăpere corespunzătoare.

Calcularea mărimii compresoarelor în funcție de numărul de posturi pe care le deservesc se are în vedere norma de 25 litri aer/minut pentru fiecare post.

2. Principii și condiții balneotehnice pentru exploatarea și utilizarea nămolurilor terapeutice - peloizi

Depozitarea nămolurilor terapeutice de lac trebuie să fie efectuată în rezervoare din beton sau metalice protejate cu pelicule de elastomeri, rășini epoxidice, silicați de sodiu și altele asemenea, construite îngropat sau la suprafața terenului, în funcție de situația locală.

Rezervoarele pentru depozitarea nămolurilor terapeutice de lac trebuie să fie proiectate cu mai multe compartimente, cu posibilități de vizitare, spălare, întreținere și trebuie să fie bine etanșate și izolate termic.

Capacitatea rezervoarelor pentru depozitarea nămolurilor terapeutice de lac se stabilește în funcție de necesități, deosebindu-se astfel următoarele tipuri:

a) rezervoare pentru depozitare îndelungată - au deasupra un strat de apă din lac;

b) rezervoare pentru consum zilnic - se amplasează de regulă în zona bucătăriei de nămol din baza de tratament.

Nămolurile terapeutice de lac necesare pentru oncțiuni în aer liber se depozitează în rezervoare construite din beton, amplasate în incinta solariilor și alimentate cu cantitățile necesare pentru consumul de o zi - fără strat de apă deasupra.

Transportul nămolurilor terapeutice de lac în incinta bazei de tratament, la locurile de efectuare a procedurilor, se efectuează în funcție de capacitatea serviciului de terapie respectiv prin următoarele modalități:

a) transport manual în recipienti deplasați cu cărucioare - gueridon;

b) transport semimecanizat prin sisteme transportoare electromecanice instalate în zona de servire a locurilor de tratament, cu încărcarea și preluarea manuală a recipienților;

c) transport mecanizat, prin instalații de pompare - pompe cu melc;

Nămolurile terapeutice de lac transportate prin tehnicile prevăzute la alin. (1) se încălzesc de regulă la temperatura uzuală pentru tratament.

În cazul alimentării căzilor pentru băi cu nămol amestecat cu apă minerală acesta poate fi transportat în stare rece.

Evacuarea nămolurilor terapeutice din bazele de tratament este efectuată avându-se în vedere recuperarea eventuală a unor cantități cât mai importante situație realizabilă prin depozitarea nămolului utilizat la împachetări în recipiență din material plastic transportabili pe cărucioare de mână, platforme și altele asemenea până la rezervoarele de colectare din care va fi preluat și îndepărtate.

Evacuarea nămolului terapeutic de lac rezultat de la băi, aflat în stare fluidă, poate fi efectuată, în funcție de situația locală, prin conducte într-un rezervor de sedimentare de unde va putea fi evacuat ulterior, sau prin conductă specială direct în lacul din care a fost recoltat, în zone special stabilite în acest scop.

Evacuarea turbei utilizate se efectuează fără a se avea în vedere recuperarea în scopuri terapeutice, aceasta putând fi utilizată numai pentru altă destinație - îngrășământ agricol.

Turba rezultată în urma tratamentelor cu împachetări calde se colectează pentru evacuare într-un rezervor sau în containere mobile de capacitate mică, urmând ca acestea să fie încărcate pe autoplatforme și transportate la locul de evacuare.

Având în vedere asocierea pentru tratamente a nămolurilor terapeutice de turbă cu apă minerală, materialele, conductele, armăturile și orice alte utilaje cu care acestea vin în contact direct să fie protejate anticorosiv.

Măsurile de protecție anticorosivă trebuie să fie aplicate și pentru spațiile în care se desfășoară procesul de utilizare al nămolurilor terapeutice de turbă - similar cu indicațiile referitoare la utilizarea nămolurilor sapropelice.

Nămolurile minerale care pot fi utilizate în terapeutică sunt următoarele:

a) nămoluri minerale care provin din decantarea apelor minerale debitate de sonde în rezervoarele de acumulare;

b) nămoluri minerale care provin din depozite argiloase naturale;

c) nămoluri minerale care provin din aluviuni ale apelor curgătoare.

Nămolurile minerale provenite din depozite argiloase naturale și din aluviuni ale apelor curgătoare devin utilizabile în scopuri terapeutice numai după o prealabilă pregătire - malaxare cu ape minerale concentrate cloruro-sodice și sulfuroase.

Evacuarea nămolurilor minerale utilizate se efectuează avându-se în vedere posibilitatea reutilizării acestora după recuperare și pregătire prealabilă conform tehnologiei specifice.

Avându-se în vedere posibilitatea recuperării și reutilizării nămolurilor minerale, favorizată de structura și compoziția fizico-chimică a acestora, bazele de tratament trebuie să fie dotate cu rezervoare pentru redepozitare, având deasupra un strat de apă minerală de preferință cloruro-sodică concentrată.

Captarea gazelor terapeutice este efectuată prin utilizarea unei tehnologii specifice care permite colectarea emanațiilor naturale sau din sonde forate, înmagazinarea acestora într-un recipient tampon și distribuția prin cădere liberă sau pompare la consumator.

În cazul degazeificării apelor minerale dioxidul de carbon se înmagazinează în recipienți de unde poate fi condus și utilizat direct în rețeaua consumatorului terapeutic sau în instalații de îmbuteliere sub presiune în vederea utilizării în scopuri industriale sau terapeutice.

Având în vedere prezența în compoziția gazului mofetarian pe lângă dioxidul de carbon în concentrație de peste 90% și a altor gaze, în principal gaz metan, în situațiile în care concentrația acestei substanțe este mai mare se procedează la instalarea unui separator de gaz.

Înmagazinarea-distribuția prealabilă a gazelor terapeutice nu este necesară în cazul mofetariilor amenajate în bazele de tratament din stațiuni, care utilizează dioxid de carbon colectat direct din emergență.

În situația în care mofetariile sunt amenajate la distanță de captarea gazelor terapeutice trebuie să se construiască un recipient-rezervor în care dioxidul de carbon să poată fi înmagazinat cu sau fără presiune în funcție de debitul sursei și de capacitatea mofetariului respectiv.

În situația stocării sub presiune, dioxidul de carbon este dirijat în mofetariu, cu debite controlate prin intermediul unor dispozitive de reglare și reducere a presiunii.

Întroducerea dioxidului de carbon în mofetariu trebuie să fie efectuată obligatoriu prin partea inferioară a acestuia, instalația de alimentare trebuie să fie prevăzută cu armături de închidere, reglaj și evacuare a gazului pentru a se putea efectua lucrările de întreținere necesare, preîntâmpinarea turbulențelor fiind realizată prin reducerea vitezei gazului sub 0,1 m/sec.

Instalațiile de distribuție a dioxidului de carbon în mofetarii cuprin următoarele componente:

a) canale și conducte pentru alimentarea și golirea spațiilor de balneatie, fabricate din mase plastice, tablă protejată cu vopsele anticorosive, asbociment și altele asemenea;

b) armături metalice;

c) agregate pentru vehicularea gazelor, în cazul înmagazinării și distribuției sub presiune;

În cazul utilizării dioxidului de carbon înmagazinat în butelii sub presiune ridicată trebuie să fie prevăzute dispozitive de încălzire a reductorului de presiune și a duzelor de distribuție în scopul evitării înghețării acestora.

Transportul gazelor terapeutice provenite din surse naturale se poate realiza prin gravitație, cu excepția situațiilor în care relieful terenului impune efectuarea transportului mecanizat realizat de preferință prin crearea de depresiuni de 0,1 - 0,2 atmosfere.

Materialele utilizate pentru transportul gazelor sunt reprezentate de conducte cu diametre mari, cuprinse între 90 și 220 mm, bine etanșate, fabricate din PVC sau din tablă galvanizată.

Evacuarea gazelor din mofetarii se efectuează în mod continuu, prin prea plin, în funcție de procesul propriu-zis de tratament sau pentru golirea periodică a spatiilor de balneație pentru intervenții tehnice sau pentru curățire și igienizare.

Orificiile de evacuare de la prea plin nu trebuie practicate în exterior în direcția vânturilor dominante.

Golirea totală a spațiilor de balneație se efectuează prin sifonul de pardoseală, prin care se evacuează apa și gazele.

Mofetariile sunt amenajări tehnice în formă de amfiteatru, cu contur poligonal, pătrat, oval sau rotund, cu număr variat de trepte - gradene, care permit o poziție comodă a pacientului în timpul tratamentului.

Mofetariile instalate direct pe sursă, umede sau uscate, după caz, se construiesc din beton, piatră, cărămidă, lemn și trebuie să fie prevăzute cu gradene interioare pentru diferite înălțimi.

Mofetariile trebuie să fie prevăzute cu sisteme de avertizare a nivelului gazelor în locurile de balneație, automatizate sau prin observații și manevre directe.

Mofetariile alimentate cu gaze de la distantă se construiesc cu locuri de balneație amenajate pentru mai multe persoane odată sau individuale, fiind necesară existența unui dispecerat care organizează și supraveghează atât seriile de balneație ale pacienților cât și instalațiile de alimentare, avertizare, evacuare și altele asemenea.

Structura constructivă și componența în plan a mofetariilor este specifică factorului terapeutic respectiv - gaze terapeutice, o asemenea structură putând să fie amenajată izolat ca pavilion de sine stătător sau să fie cuprinsă într-o bază de tratament complexă.

Capacitatea unui mofetariu este de maximum 30 - 50 persoane concomitent, având în vedere că durata unei proceduri este de 25 - 30 minute și că aceasta nu este urmată de altă procedură asociată.

Vestimentația pacienților cărora li se recomandă băi mofetice este confecționată din țesături rare din bumbac sau lână pentru a permite contactul cât mai complet al organismului uman cu gazele mofetariene.

Ventilația spațiilor de balneație este realizată combinat prin două modalități: suprafețe deschise prevăzute cu jaluzele reglabile și orificii de absorbție cu prizele de aer la nivelul pardoselii, respectiv la nivelul gazului din mofetariu.

În scopul favorizării ventilației naturale, nu trebuie să fie permisă dezvoltarea unei pături dese de vegetație în spațiile din vecinătatea mofetariilor.

Iluminarea mofetariilor este efectuată cu corpuri de iluminat fluorescente, etanșe, cu acționare de la punctul de dispecerat;

Încălzirea spațiilor de balneație în incinta mofetariilor este realizată prin radianți electrici, restul spatiilor fiind încălzite prin sisteme centrale obișnuite.

În cazul încălzirii mofetariilor cu sobe, focarele trebuie să fie manipulate din exterior, cu asigurarea prizei de aer.

Climatoterapia este un mijloc terapeutic care utilizează acțiunea biologică a factorilor climatici în scopul reconfortării și al întăririi capacității de muncă și a sănătății.

Factorii climatici cu acțiune terapeutică prevăzuți la art. 82 al prezentelor norme acționează complex asupra organismului expus direct acțiunii acestora, obținându-se un efect terapeutic maxim în condițiile în care procedurile climatoterapeutice sunt aplicate dozat, progresiv, în conformitate cu indicațiile medicilor de specialitate.

2. Amenajări și instalații pentru valorificarea potențialului terapeutic al bioclimei României

În zonele climatice de munte, cu altitudini între 700 și 2000 m Climatoterapia se aplică în tot cursul anului prin aeroterapie, băi de aer și de soare și cură de teren.

În scopul obținerii efectului terapeutic maxim și al valorificării potențialului bioclimatic local, locurile pentru aplicarea procedurilor trebuie să fie astfel amplasate și amenajate încât să se mențină starea de confort termic a persoanelor expuse la aer și la soare, indiferent de condițiile sezoniere și de starea vremii.

Aerohelioterapia în zonele climatice de munte este aplicată în următoarele locuri:

a) terase situate în incinta construcției sanatoriale;

b) aerosolarii situate pe teritoriul localității.

Amenajarea teraselor trebuie să corespundă următoarelor cerințe:

a) amplasare la parter, etajul I sau cel mult etajul II al construcției sanatoriale;

b) orientare către sud - sud est

c) poziție peisagistică cu efect reconfortant;

d) suprafață suficientă pentru expunerea la aer și la soare a unui număr de maxim 20-25 persoane, respectiv 4 m². pentru o persoană;

e) construirea din beton, cărămidă și altele asemenea a 1-3 pereți externi cu înălțime de 1 m, cu balustradă de lemn, completate în partea superioară cu pereți glisanți sau ferestre glisante, acoperiți cu sticlă translucidă;

f) construirea în 1/2 externă a terasei a unui acoperiș de sticlă rabatabil realizat în partea internă din material - lemn, PVC și altele asemenea, rabatabil după caz;

g) podea acoperită cu dușumea din material lemnos sau PVC; amenajarea în pereții interiori a locurilor pentru instalarea de calorifere, pentru 1-3 prize electrice, precum și pentru amplasarea aparaturii meteorologice, la înălțimea de 1,5 m;

h) dotarea cu încăperi anexe: grupuri sanitare, garderobe, debarale;

i) dotare cu pături, șezlonguri, saltele, cearșafuri, pleduri, perne, saci îmblăniți sau căptușiți, umbrele de masă, mese, scaune;

j) dotarea cu aparatură medicală potrivit normelor referitoare la cabinetele de medicină generală și cu aparatură meteorologică pentru dozarea procedurii climatice: termometru de perete gradat între 20 - 50 grade C, higrometru, anemometru, psihrometru.

Instalațiile auxiliare ale teraselor trebuie să cuprindă sisteme de încălzire centrală sau electrică și iluminare electrică, numărul surselor de căldură fiind calculat pentru menținerea unei temperaturi a aerului situată între 17 - 21 grade C.

Amenajarea aerosolariilor trebuie să corespundă următoarelor cerințe:

a) amplasare pe teritoriul localității în condiții ambiante bine însorite în tot cursul anului într-un cadru peisagistic reconfortant, protejate de curenți de aer de mare intensitate, în vecinătatea unor microzone acoperite cu arbori, arbuști și altă vegetație, în afara unor surse de poluare a aerului;

b) suprafață suficientă pentru expunerea la aer și soare a unui număr de 20 - 25 persoane, respectiv 4 m². pentru o persoană;

c) construirea de pereți delimitatori din material lemnos sau PVC, cu o înălțime de 2 m, prevăzuți cu poartă de acces;

d) podea de lemn sau podium situat la 20 - 30 cm înălțime de la sol, acoperit cu PVC;

e) acoperiș din sticlă, rabatabil după caz, sau copertină din pânză;

f) dotare în conformitate cu prevederile art. 170 alin. (2) lit. i) și j) din prezentele norme;

g) iluminare electrică, după caz;

h) dotarea cu încăperi anexe - grupuri sanitare, garderobe, situate în vecinătate.

În zona bioclimatică de dealuri climatoterapia se aplică în tot cursul anului atât pentru odihnă cât și în completarea balneoclimatoterapiei, utilizându-se aerohelioterapia și cura de teren pe terase, aerosolarii și, respectiv, pe drumuri special amenajate.

Amenajarea teraselor în zonele bioclimatice de dealuri trebuie să corespundă cerințelor prevăzute la art. 170 alin. (2) și (3) din prezentele norme.

Amenajarea aerosolariilor în zonele bioclimatice de dealuri trebuie să corespundă cerințelor prevăzute la art. 170 alin. (4) din prezentele norme, cu următoarele mențiuni suplimentare:

a) în cazul amplasării pe malul unor ape curgătoare pe o plajă naturală sau artificială amenajată prin lucrări de curățire și denivelare aerosolariile trebuie să fie prevăzute cu încăperi anexe - grupuri sanitare, garderobe, cu sursă de curent electric, dotările fiind limitate la șezlonguri, scaune, mese, umbrele și aparatură meteorologică;

b) podium situat la 30 - 50 cm înălțime de la sol, prevăzut cu acoperiș tip grilaj din material lemnos;

c) în cazul amenajării aerosolariilor în jurul unor piscine, suprafața acestora trebuie să fie delimitată prin pereți, dotările fiind cele prevăzute la art. 170 alin. (2) lit. i și j din prezentele norme.

d) amenajarea drumurilor pentru cura de teren în zonele climatice de dealuri trebuie să corespundă cerințelor prevăzute la art. 190 din prezentele norme.

Spațiile de tratament în saline sunt incluse în structura unităților balneo-sanatoriale din exterior care asigură primirea pacienților, alimentația și unele tratamente asociate.

Capacitatea de cazare a unităților balneo-sanatoriale se stabilește și în funcție de capacitatea spațiilor organizate în subteran.

Spațiile pentru amenajări de cură și altele asemenea trebuie să fie proiectate în funcție de situațiile existente în subteran, existând următoarele modalități de partajare:

a) amenajări în spații mari care necesită diferite delimitări prin elemente constructive proiectate ca atare;

b) amenajări în alveole și galerii de mici dimensiuni care necesită mici lucrări de structurare și finisare.

Instalațiile, anexele și dotarea cu aparatură sunt similare în ambele tipuri de spații prevăzute la alin. (1);

a) în cazul salinelor cu spații mari construcțiile destinate repausului pacienților, servirii mesei, jocurilor intelectuale și micilor divertismente, precum și cabinetele medicale se amenajează sub forma unor camere construite din panouri termoizolante și prevăzute cu instalații de iluminat, încălzire și ventilație;

b) în cazul salinelor cu spatii alveolare și galerii de mică înălțime partajările trebuie să fie efectuate numai pentru izolare în confort termic și fonic, în special în locurile în care sunt continuate și activitățile curente de exploatare a sării;

Activitatea de partajare a zonelor terapeutice din saline trebuie să fie avute în vedere măsuri de sectorizare a spațiilor separate pentru adulți și pentru copii.

Elementele componente ale spatiilor de tratament din saline sunt următoarele:

a) încăperi, spații și servicii pentru primirea, accesul, distribuția și circulația pacienților - săli de așteptare și odihnă, mici bufete cu servire de ape minerale terapeutice, dispecerate, puncte de prim ajutor, grupuri sanitare;

b) încăperi și spații de lucru pentru efectuarea procedurilor de cură, control și îndrumare medicală;

c) spații și amenajări auxiliare tratamentului în saline - terenuri sportive, minigolf, tenis, popice, tir distractiv și altele asemenea;

d) încăperi pebtru activități tehnice și administrativ - gospodărești - ateliere, depozite de materiale și altele asemenea, precum și pentru personalul de specialitate și servicii.

Încăperile și spațiile amenajate în saline trebuie să fie dotate cu scaune; fotolii, birouri, canapele medicale, dulapuri pentru instrumentar, mese de șah cu scaune, aparatură de video-proiecție și altele asemenea.

În situațiile în care anumiți pacienți adaptați la temperaturile scăzute din saline doresc să se odihnească pe șezlonguri sau cușete amenajate în afara spațiilor încălzite sau climatizate, dispeceratul de îndrumare medicală trebuie să le asigure acestora inventar moale special - pături, glugi vătuite, saci de dormit, încălțăminte caldă și altele asemenea.

Componentele în plan ale funcțiunilor prevăzute la art. 189 sunt următoarele:

a) pătrunderea pacienților din unități sanitare cu paturi sau din unități sanitare de asistentă medicală ambulatorie în bazele de recuperare;

b) accesul în circulația centrală reprezentată prin holuri dimensionate pentru un număr de persoane echivalent cu 1/5 din numărul pacienților care frecventează baza într-un interval de timp de 7 ore/zi și dotate cu mobilier adecvat pentru așteptare și repaus, permițând totodată accesul pacienților la serviciile de planificare a procedurilor, la serviciile de dispecerat și la grupurile sanitare publice;

c) accesul pacienților, prin circulație în sens orizontal sau vertical, la grupul cabinetelor de consultații, precum și la laboratoarele de explorări funcționale, motorii și cardiorespiratorii și la laboratoarele de recoltări și efectuări de analize medicale.

Dotarea și echiparea cabinetelor și laboratoarelor prevăzute la alin. (1) se asigură în conformitate cu reglementările Ministerului Sănătății.

Serviciul procedurilor pregătitoare cuprinde o încăpere boxata prin paravane fabricate din materiale lavabile și mobilată cu paturi pentru masaj, împachetări cu parafină și altele asemenea, precum și spații anexe cu lavoare și dușuri și un depozit pentru pregătirea parafinărilor a cărui ventilație trebuie să fie foarte eficientă.

Posturile de tratament la pat trebuie să corespundă următoarelor cerințe:

a) dotare cu măsuțe cu sertare, taburete și dulapuri pentru lenjerie;

b) pardoseală preferabil realizată din plăci ceramice;

c) pereți placați cel puțin până la înalțimea ușilor cu plăci de faianță;

d) plafoane zugrăvite cu vopsele lavabile;

e) tâmplărie preferabil metalică (din aluminiu);

f) încălzire cu radiatoare;

g) iluminat fluorescent;

h) ventilație combinată, mecanică și naturală.

Încăperea pentru pregătirea parafinei trebuie să fie dotată cu încălzitor electric al acestei substanțe, cu dulap metalic încălzit pentru depozitarea cataplasmelor și un rastel metalic pentru tăvile cu parafină turnată.

Serviciul procedurilor de mobilizare individuală și de grup prin hidrokinetoterapie și kinetoterapie cuprinde următoarele spații:

a) o încăpere boxată pentru kinetoterapie individuală, pentru exerciții de scripetoterapie, mecanoterapie, vibromasaje, elongatii.

b) o încăpere comună, partajată prin paravane lavabile, pentru hidrokinetoterapie în căzi fluture, treflă, paralelipipedice pentru extensii în apă, bazine de tip special prevăzute cu instalații de duș subacvatic.

Încăperile prevăzute la alin. (1) trebuie să corespundă următoarelor cerințe;

a) pardoseli lavabile din ceramică antiderapantă;

b) pereți și tavane complet faianțate;

c) plafoane prevăzute cu izolații hidrofuge și protejate cu vopsele lavabile;

d) tâmplărie metalică din aluminiu sau din lemn impregnat cu uleiuri minerale;

e) încălzire asigurată prin suflante de aer cald sau prin radiatoare mascate;

f) iluminat de tip etanș, cu lămpi fluorescente;

g) ventilație mecanică combinată cu naturală organizată;

h) alimentare cu apă rece și caldă astfel calculată încăt să fie asigurată primenirea permanentă a apei de baie prin instalația de prea-plin.

Având în vedere producerea unei solicitări importante a organismului pacienților determinată de aplicarea procedurilor de hidrokinetoterapie cu durata de aprox. 50 - 60 minute, mai ales când ședințele sunt precedate sau combinate cu proceduri de termoterapie, spațiile în care se aplică aceste tratamente trebuie să fie prevăzute cu o sală de odihnă prevăzută cu paturi și cu mobilierul necesar.

Serviciul procedurilor pentru efectuarea exercițiilor globale sintetice de grup și reeducarea mersului cuprinde săli de kinetoterapie dimensionate pentru o capacitate de 9-11 persoane concomitent, fiind prevăzute cu diferite aparate și dispozitive.

Sălile prevăzute la alin. (1) trebuie să corespundă următoarelor cerințe:

a) pardoseli plane acoperite cu mochetă;

b) lambriuri din lemn;

c) plafoane și finisaje zugrăvite cu vopsele lavabile;

d) iluminat uniform în toată încăperea, cu corpuri de iluminat mascate în scafe;

e) ventilație mecanică și naturală organizată;

f) încălzire cu radiatoare de tip calorifer.

Serviciul procedurilor adjuvante de fizioterapie cuprinde de regulă încăperi pentru dușuri terapeutice, încăperi pentru băi cu infuzii la cadă și încăperi pentru alte proceduri.

Procedurile prevăzute la alin. (1) pot fi aplicate și într-o sală comună, protejată prin paravane lavabile și dotată cu un vestiar propriu echipat și prevăzut cu toate anexele necesare.

Încăperile prevăzute la alin. (1) și la alin. (2) trebuie să corespundă cerințelor și dotărilor prevăzute la art. 194 alin. (2) din prezentele norme.

Serviciul procedurilor de electroterapie cuprinde încăperi speciale boxate pentru posturi de regulă individuale cu paturi și aparate electromedicale.

Cerințele care trebuie să fie îndeplinite de încăperile prevăzute la alin. (1) sunt cele prevăzute pentru orice încăpere, cu următoarele mențiuni speciale:

a) acordarea unei atenții deosebite măsurilor de protecție împotriva electrocutării - prize speciale șuko și dublă legare la pământ;

b) amplasare separată a posturilor de tratament dotate cu aparatură medicală care utilizează curenți de înaltă frecvență de cele care utilizează curenți de medie frecvență;

c) mobilier - paturi, mese pentru aparate, fabricat din materiale electroizolante -lemn;

d) calorifere protejate prin grătare de lemn;

e) ventilare mecanică în combinație cu cea naturală.

Serviciul procedurilor pentru terapia căilor respiratorii cuprinde următoarele încăperi:

a) sală pentru inhaloterapie;

b) sală pentru respirație în presiune intermitentă;

c) sală de cultură fizică medicală pentru relaxare musculară și psihică, drenaj postural cu vibromasaj toracic, gimnastică corectoare, antrenament la efort dozat, terapie ocupațională.

Încăperile prevăzute la alin. (1) trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la art. 195 alin. (2) din prezentele norme.

Sectoarele din structura serviciilor de recuperare

Sectorul de terapie ocupațională este compus dintr-un lanț de ateliere diferențiate pe activități și coordonate de instructori specializați - croitorie, broderie, țesătorie, tâmplărie, pirogravură, modelaj, olărit, jocuri mecanice, dactilografie.

Sectorul de psihoterapie cuprinde următoarele componente;

a) sală pentru psihoterapie de grup, proiectată și amenajată pentru 20 - 25 persoane asigurându-se pentru fiecare post o suprafață de 2,5 - 3 m²., dotată cu fotolii speciale pentru relaxare, cu draperii de culoare închisă și cu iluminat artificial indirect;

b) cabinet dotat pentru aplicarea selectivă a psihoterapie individuale.

c) sală pentru educație pentru sănătate, proiectată și amenajată pentru 10 persoane, dotată cu ecran, suport de proiecție și fotolii de relaxare.

Rețeaua de instalații trebuie să fie proiectată și realizată astfel încât să fie grupate sectoarele care utilizează același tip de agent fizic.

Sectoarele care cuprind servicii de proceduri umede trebuie să fie izolate de cele care solicită intens rețeaua electrică.

Autorizația de funcționare din punct de vedere medico - balnear și al valorificării terapeutice a factorilor sanogeni naturali a unităților medico - balneare și de recuperare, precum și a bazelor de tratament balnear și de recuperare din cadrul societăților comerciale de turism balnear și de recuperare din localitățile cu statut de stațiune balneară, climatică sau balneoclimatică se eliberează de către Ministerul Sănătății pe baza documentației întocmite de către Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie.

În perioada întocmirii documentației în vederea eliberării autorizației de funcționare, unitățile medico - balneare și de recuperare, precum și bazele de tratament balnear și de recuperare din cadrul societăților comerciale de turism balnear și de recuperare din localitățile cu statut de stațiune balneară, climatică și balneoclimatică pot funcționa pa baza unei autorizații provizorii eliberată de Ministerul Sănătății pe baza unei documentații elaborate de Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie.

Modelul autorizațiilor prevăzute la alin. (1) și (2) sunt prevăzute în anexele nr. 1 și nr. 2 la prezentele norme.