Decretul nr. 131/1949
pentru modificarea art. 309, 311, 312, 313 și 314 din codul civil
prezumat în vigoare
PREZIDIUL MARII ADUNĂRI NAȚIONALE A REPUBLICII POPULARE ROMÂNE
În temeiul art. 44, pct. 2 și art. 45 din Constituția Republicii Populare Române,
Vazand decizia Consiliului de Miniștri cu Nr. 287 din 1 Aprilie 1949,
Emite următorul decret:
Articol unic
Art. 309, 311, 312, 313 și 314 din codul civil vor avea următorul cuprins:
Art. 309. - Adoptiunea nu se poate face decât interesul celui adoptat.
Nu pot fi adoptati decât minorii.
Adoptiunea între soți sau frați este oprită.
Nu pot fi adoptati decât majorii, care îndeplinesc condițiunile cerute, pentru a fi tutor, cu excepția art. 383, pct. 3 și care sînt cu cel puțin 18 ani mai în vîrsta decât cei pe care voiesc să-i adopte.
Ministerul Justiției va putea incuviinta adoptiunea chiar dacă diferența de vîrsta prevăzută de alineatul precedent nu este îndeplinită.
Art. 311. - Pentru încheierea adoptiunii se cere consimțămîntul minorului dat prin părinții săi.
În cazul cînd adoptatul nu are părinți sau aceștia sînt în neputință de a manifesta o voința valabilă, se va cere consimțămîntul tutorelui sau, în lipsa, a tutorelui special numit de instanța tutelara.
De asemenea, în cazul cînd părinții au abandonat copilul, neinteresandu-se de îngrijirea acestuia timp de 6 luni, consimțămîntul va fi dat de tutorele special, numit de instanța tutelara.
Art. 312. - Prin adoptiune, adoptatul capata numele adoptatorului.
El poate adauga, cînd devine major, și vechiul sau nume.
Art. 313. - Adoptatul și descendenții săi legitimi dobîndesc, față de adoptator toate drepturile și obligațiile personale și patrimoniale pe care le au copiii legitimi față de părinții lor.
Căsătoria este oprită între: cel adoptat și ceilalți copii legitimi, adoptivi și naturali ai adoptatorului, precum și între cel adoptat și fostul soț al adoptatorului sau între adoptatori și fostul soț al celui adoptat.
Prin adoptiune încetează, în același timp, toate drepturile și obligațiunile adoptatului față de părinții săi firești și rudele acesteia, fără prejudiciul dispozițiunilor art. 143 și 144 din prezentul codice.
Drepturile și îndatoririle părintești față de adoptat trec asupra adoptatului.
Art. 314. - În termen de un an de la majoritate, adoptatul poate cere desfacerea adoptiunii.
Desfacerea adoptiunii va putea fi cerută de asemenea, pentru motive grave, de adoptator, de reprezentantul legal al acestuia, de adoptat sau de tutorul special al adoptatului minor.
În acest din urmă caz, acțiunea va putea fi intentată numai cu autorizațiunea instanței tutelare.
Parchetul, instituția de protecție și autorizațiile administrative vor putea cere, în justiție, desfacerea adoptiunii, dacă interesele adoptatului o reclama.
În cazurile prevăzute de alin. 2 din prezentul articol, desfacerea adoptiunii va putea fi cerută în termen de un an de cînd partea a cunoscut faptul; ea nu poate fi pronunțată dacă cel îndreptățit a iertat acest fapt. Termenul nu curge împotriva minorului.
Desfacerea nu va putea fi cerută după moartea adoptatorului decât în cazul prevăzut de alin. 1 și art. 311, și nici pronunțată după moartea adoptatului.
La desfacerea adoptiunii, părinții firești redobândesc drepturile părintești.
Dacă adoptiunea este desfiintata din vina adoptatorului, adoptatul poate fi autorizat, prin chiar hotărîrea de desființare, sa păstreze, în exercitarea profesiunii sale, numele dobîndit prin adopție.
Prin hotărîrea de desfacere sau anularea adopției, judecata va putea obliga pe adoptator la plata cheltuielilor de întreținere ale minorului, de câte ori desfacerea sau anularea se datorește vinei adoptatorului.
C. I. PARHON
MARIN FLOREA IONESCU Ministrul justiției, Avram Bunaciu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.