Convenția din 28 iulie 1951

Articolul 1

Definitia termenului "refugiat"

A. Pentru scopurile prezentei convenții, termenul de refugiat se va aplica oricărei persoane:

(1) care a fost considerată refugiat potrivit aranjamentelor din 12 mai 1926 și 30 iunie 1928 sau potrivit convențiilor din 28 octombrie 1933 și din 10 februarie 1938 și protocolului din 14 septembrie 1939 sau ca urmare a aplicării Constituției Organizației Internaționale pentru Refugiati.

Hotărîrile de neadmitere ca refugiat luate de Organizația Internationala pentru Refugiati în timpul mandatului sau nu constituie o piedica pentru acordarea calității de refugiat persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de paragraful 2 din prezenta secțiune;

(2) care, în urma unor evenimente survenite înainte de 1 ianuarie 1951 și unor temeri justificate de a fi persecutata datorită rasei, religiei, naționalității, apartenentei la un anumit grup social sau opiniilor sale politice, se afla în afară tarii a carei cetățenie o are și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește protecția acestei tari; sau care, neavînd nici o cetățenie și gasindu-se în afară tarii în care avea reședința obișnuită ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu dorește să se reintoarca.

În cazul unei persoane care are mai multe cetățenii, expresia țara a carei cetățenie o are vizează fiecare dintre țările a carei cetățenie o are. Nu va fi considerată ca lipsită de protecția tarii a carei cetățenie o are orice persoană care, fără un motiv valabil întemeiat pe o teama justificată, nu a solicitat protecția uneia dintre țările a carei cetățenie o are.

B. (1) Pentru scopurile prezentei convenții, cuvintele evenimente survenite înaintea datei de 1 ianuarie 1951, ce figurează la art. 1, secțiunea A, vor putea fi înțelese în sensul de:

a) evenimente survenite înainte de 1 ianuarie 1951 în Europa, sau

b) evenimente survenite înainte de 1 ianuarie 1951 în Europa sau în altă parte;

și fiecare stat contractant va face, în momentul semnării, ratificării sau aderării, o declarație prin care va preciza sensul pe care înțelege sa-l dea acestei expresii din punctul de vedere al obligațiilor asumate de el în virtutea prezentei convenții.

(2) Orice stat contractant care a adoptat formula a) va putea în orice moment să-și extindă obligațiile sale adoptînd formula b) printr-o notificare adresată secretarului general al Națiunilor Unite.

C. Aceasta convenție va inceta să fie aplicabilă oricărei persoane vizate de dispozițiile secțiunii A mai sus menționate, în următoarele cazuri:

(1) dacă a solicitat din nou și în mod voluntar protecția tarii a carei cetățenie o are; sau

(2) dacă, după ce și-a pierdut cetățenia, a redobîndit-o în mod voluntar; sau

(3) dacă a dobîndit o noua cetățenie și se bucura de protecția tarii a carei cetățenie a dobîndit-o; sau

(4) dacă s-a reintors în mod voluntar pentru a se stabili în țara pe care a părăsit-o sau în afară căreia a stat de teama de a fi persecutata; sau

(5) dacă împrejurările în urma cărora ea a fost recunoscută ca refugiat au încetat sa existe, ea nu mai poate continua sa refuze protecția tarii a carei cetățenie o are.

Se subintelege totuși ca dispozițiile prezentului paragraf nu se vor aplica oricărui refugiat menționat în paragraful 1 al secțiunii A din prezentul articol, care poate invoca, pentru a refuza protecția tarii a carei cetățenie o are, motive imperioase ce se referă la persecutii anterioare;

(6) în cazul unei persoane care nu are o cetățenie, dacă, nemaiexistînd împrejurările în urma cărora a fost recunoscută ca refugiat, ea este în măsura să se întoarcă în țara în care avea reședința obișnuită.

Se subintelege totuși ca dispozițiile prezentului paragraf nu se vor aplica oricărui refugiat menționat în paragraful 1 al secțiunii A din prezentul articol, care poate invoca, pentru a refuza să se întoarcă în țara în care el avea reședința obișnuită, motive imperioase ce se referă la persecutii anterioare.

D. Aceasta convenție nu va fi aplicabilă persoanelor care beneficiază în prezent de o protecție sau de o asistența din partea unui organism sau a unei instituții a Națiunilor Unite, alta decît Inaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiati.

Atunci cînd aceasta protecție sau aceasta asistența va inceta pentru un motiv oarecare, fără ca situația acestor persoane sa fi fost reglementată în mod definitiv, în conformitate cu rezoluțiile pertinente adoptate de Adunarea generală a Națiunilor Unite, aceste persoane vor beneficia, de drept, de regimul prevăzut de aceasta convenție.

E. Aceasta convenție nu va fi aplicabilă unei persoane considerate de autoritățile competente ale tarii în care aceasta persoana și-a stabilit reședința ca avînd drepturi și obligații decurgind din faptul ca are cetățenia acestei tari.

F. Dispozițiile acestei convenții nu vor fi aplicabile persoanelor despre care ar exista motive serioase să se creadă:

a) ca au comis o crima contra păcii, o crima de război sau o crima contra umanității, în sensul instrumentelor internaționale elaborate pentru a prevedea dispoziții cu privire la aceste crime;

b) ca au comis o crima grava de drept comun în afară tarii de primire, înainte de a fi admise în aceasta ca refugiati;

c) ca s-au făcut vinovate de acțiuni contrare scopurilor și principiilor Națiunilor Unite.

Articolul 2

Obligații generale

Orice refugiat are, față de țara în care se afla, obligații care comporta, în special, datoria de a se conformă legilor și regulamentelor, precum și măsurilor luate pentru menținerea ordinii publice.

Articolul 3

Nediscriminarea

Statele contractante vor aplica dispozițiile acestei convenții refugiatilor fără discriminare în ce privește rasa, religia sau țara de origine.

Articolul 4

Religia

Statele contractante vor acorda refugiatilor pe teritoriul lor un tratament cel puțin la fel de favorabil ca și cel acordat naționalilor în ce privește libertatea de a practica religia lor și libertatea de instruire religioasă a copiilor lor.

Articolul 5

Drepturi acordate independent de aceasta convenție

Nici o dispoziție din aceasta convenție nu aduce atingere celorlalte drepturi și avantaje acordate refugiatilor, independent de aceasta convenție.

Articolul 6

Expresia "în aceleași împrejurări"

În sensul acestei convenții, expresia în aceleași împrejurări implica faptul ca toate condițiile (și mai ales acelea care au legătură cu durata și condițiile de ședere sau de reședința) pe care cel în cauza ar trebui să le îndeplinească, pentru a putea exercita dreptul în chestiune, dacă nu era refugiat, trebuie să fie îndeplinite de către el, cu excepția condițiilor care, datorită naturii lor, nu pot fi îndeplinite de către un refugiat.

Articolul 7

Dispensa de reciprocitate

1. Sub rezerva dispozițiilor mai favorabile prevăzute de prezenta convenție, orice stat contractant va acorda refugiatilor regimul pe care îl acorda în general străinilor.

2. După o perioadă de rezidență de trei ani, toți refugiatii vor beneficia pe teritoriul statelor contractante de dispensa de reciprocitate legislativă.

3. Orice stat contractant va continua sa acorde refugiatilor drepturile și avantajele pe care ei puteau să le pretindă, în absenta reciprocității, la data intrării în vigoare a prezentei convenții pentru statul respectiv.

4. Statele contractante vor lua în considerare cu bunavointa posibilitatea de a acorda refugiatilor, în absenta reciprocității, drepturi și avantaje, în afară celor pe care le-ar putea pretinde în virtutea paragrafelor 2 și 3, precum și posibilitatea pentru refugiatii care nu îndeplinesc condițiile vizate la paragrafele 2 și 3 de a beneficia de dispensa de reciprocitate.

5. Dispozițiile paragrafelor 2 și 3 de mai sus se aplică, de asemenea, drepturilor și avantajelor vizate la art. 13, 18, 19, 21 și 22 ale prezentei convenții, ca și drepturilor și avantajelor care nu sînt prevăzute de către aceasta.

Articolul 8

Dispensa de măsuri excepționale

În ce privește măsurile excepționale care pot fi luate împotriva persoanei, bunurilor sau intereselor cetățenilor unui stat determinat, statele contractante nu vor aplica aceste măsuri unui refugiat, cetățean formal al sus-numitului stat, numai în considerarea cetateniei sale. Statele contractante care, potrivit legislației lor, nu pot aplica principiul general consacrat în acest articol, vor acorda, în cazurile corespunzătoare, dispense în favoarea unor asemenea refugiati.

Articolul 9

Măsuri provizorii

Nici una din dispozițiile prezentei convenții nu are ca efect împiedicarea vreunui stat contractant, în timp de război sau în alte circumstanțe grave și excepționale, de a lua, în mod provizoriu, cu privire la o persoană determinata, măsurile pe care acest stat le apreciază indispensabile securității naționale, pînă la stabilirea de către statul contractant respectiv ca aceasta persoana este efectiv un refugiat și ca menținerea sus-ziselor măsuri este necesară, în cazul sau, în interesul securității naționale.

Articolul 10

Continuitatea de reședința

1. Atunci cînd un refugiat a fost deportat în cursul celui de-al doilea război mondial și transportat pe teritoriul unuia dintre statele contractante, unde își are reședința, durata acestei resedinte forțate este considerată ca reședința regulată pe acest teritoriu.

2. Atunci cînd un refugiat a fost deportat de pe teritoriul unui stat contractant în cursul celui de-al doilea război mondial, iar el s-a întors în acel stat înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenții, cu scopul de a-și stabili reședința pe acest teritoriu, perioada care precede și aceea care urmează acestei deportari vor fi considerate, pentru toate situațiile în care o reședința neîntreruptă este necesară, ca reprezentind o singura perioada neîntreruptă.

Articolul 11

Marinari refugiati

În cazul refugiatilor folosiți în mod regulat ca membri ai echipajului la bordul unei nave purtind pavilionul unui stat contractant, acest stat va examina cu bunavointa posibilitatea de a autoriza ca respectivii refugiati să se stabilească pe teritoriul sau și să le elibereze documente de călătorie sau de a-i admite, cu titlu temporar, pe teritoriul sau, îndeosebi în scopul facilitării stabilirii lor într-o alta țara.

Articolul 12

Statut personal

1. Statutul personal al unui refugiat va fi guvernat de legea tarii unde își are domiciliul sau, în lipsa unui domiciliu, de legea tarii unde își are reședința.

2. Drepturile dobîndite anterior de către refugiat, care decurg din statutul personal, în special cele care rezultă din căsătorie, vor fi recunoscute de către fiecare stat contractant, sub rezerva, dacă va fi cazul, a îndeplinirii formalităților prevăzute de legislația statului respectiv, înțelegindu-se, totuși, ca dreptul în cauza trebuie să fie dintre cele care ar fi fost recunoscute de legislația statului respectiv, dacă cel în cauza n-ar fi devenit un refugiat.

Articolul 13

Proprietate mobiliară și imobiliară

Statele contractante vor acorda oricărui refugiat un tratament cît mai favorabil posibil și, în orice caz, un tratament care să nu fie mai puțin favorabil decît cel acordat, în aceleași împrejurări, străinilor în general, în ce privește dobindirea de proprietăți mobiliare și imobiliare, precum și de alte drepturi care se referă la acestea, închirierea și alte contracte privind proprietatea mobiliară și imobiliară.

Articolul 14

Proprietate intelectuală și industriala

În materie de protecție a proprietății industriale, în special de invenții, desene, modele, mărci de fabrica, firme de comerț și în materie de protecție a proprietății literare, artistice și științifice, orice refugiat va beneficia, în țara unde își are reședința obișnuită, de aceeași protecție care este acordată naționalilor tarii respective. Pe teritoriul oricăruia dintre statele contractante, el se va bucura de aceeași protecție care este acordată pe teritoriul respectiv cetățenilor tarii în care el își are reședința obișnuită.

Articolul 15

Drepturi de asociere

Statele contractante vor acorda refugiatilor care își au reședința legală pe teritoriul lor, în ce privește asociațiile cu scop apolitic și nelucrativ și sindicatele profesionale, tratamentul cel mai favorabil acordat cetățenilor unei tari străine, în aceleași împrejurări.

Articolul 16

Dreptul de a sta în justiție

1. Orice refugiat va avea, pe teritoriul statelor contractante, acces liber și facil în fața tribunalelor.

2. În statul contractant unde își are reședința obișnuită, orice refugiat se va bucura de același tratament ca oricare cetățean în ce privește accesul la tribunale, inclusiv asistența judiciară și scutirea de cauțiunea judicatum solvi.

3. În statele contractante, altele decît cel unde își are reședința obișnuită, în legătură cu problemele vizate la paragraful 2, orice refugiat se va bucura de același tratament ca cel acordat unui cetățean al tarii unde el își are reședința obișnuită.

Articolul 17

Profesiuni salarizate

1. Statele contractante vor acorda oricărui refugiat avînd reședința obișnuită pe teritoriul lor tratamentul cel mai favorabil acordat, în aceleași împrejurări, cetățenilor unei tari străine în ce privește exercițiul unei activități profesionale salarizate.

2. În orice caz, măsurile restrictive impuse străinilor sau angajării străinilor, în scopul protecției pieței naționale a muncii, nu vor fi aplicabile refugiatilor care au fost deja dispensați de acestea la data intrării în vigoare a acestei convenții de către statul contractant interesat sau care îndeplinesc una din următoarele condiții:

a) au 3 ani de rezidență în țara respectiva;

b) au ca soț o persoană posedind cetățenia tarii de reședința. Un refugiat nu poate invoca beneficiul acestei dispoziții în cazul cînd și-a abandonat soțul;

c) are unu sau mai mulți copii posedind cetățenia tarii de reședința.

3. Statele contractante vor primi cu bunavointa adoptarea de măsuri tinzind sa asimileze drepturile tuturor refugiatilor în ce privește exercitarea de profesiuni salarizate cu acelea ale cetățenilor lor, în special pentru refugiatii care au intrat pe teritoriul lor în aplicarea unui program de recrutare de forta de muncă sau a unui program de imigrare.

Articolul 18

Profesiuni nesalarizate

Statele contractante vor acorda refugiatilor care se afla în mod legal pe teritoriul lor tratamentul cel mai favorabil posibil și, în orice caz, un tratament nu mai puțin favorabil decît cel acordat, în aceleași împrejurări, străinilor în general, în ce privește exercitarea unei profesiuni nesalarizate în agricultura, industrie, artizanat sau comerț, precum și pentru crearea de societăți comerciale și industriale.

Articolul 19

Profesiuni libere

1. Fiecare stat contractant va acorda refugiatilor care se afla în mod legal pe teritoriul lor, titulari de diplome recunoscute de către autoritățile competente ale statului respectiv și care doresc sa exercite o profesiune libera, un tratament cît mai favorabil posibil și, în orice caz, un tratament nu mai puțin favorabil decît acela acordat, în aceleași împrejurări, străinilor în general.

2. Statele contractante vor face tot ceea ce le sta în putinta, în conformitate cu legile și constitutiile lor, pentru a asigura instalarea unor asemenea refugiati în teritorii, altele decît teritoriile metropolitane, pentru care ele își asuma responsabilitatea relațiilor internaționale.

Articolul 20

Rationalizarea

În cazul cînd exista un sistem de rationalizare la care este supusă populația în ansamblul sau și care reglementează repartiția generală a produselor la care exista o penurie, refugiatii vor avea tratamentul naționalilor.

Articolul 21

Locuințe

În privinta locuințelor, în măsura în care aceasta problema intra sub incidența legilor și regulamentelor sau este supusă controlului autorităților publice, statele contractante vor acorda refugiatilor care își au reședința legală pe teritoriul lor un tratament cît mai favorabil posibil; în orice caz, acest tratament nu va fi mai puțin favorabil decît cel acordat, în aceleași împrejurări, străinilor în general.

Articolul 22

Educație publică

1. Statele contractante vor acorda refugiatilor același tratament ca și cetățenilor lor în ceea ce privește învățămîntul primar.

2. Statele contractante vor acorda refugiatilor un tratament cît mai favorabil posibil și, în orice caz, nu mai puțin favorabil decît cel acordat străinilor în general, în aceleași împrejurări, în privinta formelor de educație, altele decît învățămîntul primar și, în special, în ceea ce privește accesul la studii, recunoașterea certificatelor de studii, a diplomelor și titlurilor universitare eliberate în străinătate, reducerea de taxe și impozite și acordarea de burse de studii.

Articolul 23

Asistența publică

Statele contractante vor acorda refugiatilor avînd reședința regulată pe teritoriul lor același tratament în materie de asistența și securitate publică ca și cel acordat cetățenilor lor.

Articolul 24

Legislația muncii și securității sociale

1. Statele contractante vor acorda refugiatilor avînd reședința regulată pe teritoriul lor același tratament ca și cetățenilor lor în ceea ce privește următoarele materii:

a) în măsura în care aceste probleme sînt reglementate de legislație sau depind de autoritățile administrative, remunerația, inclusiv alocațiile de familie, atunci cînd aceste alocații fac parte din remunerație, durata timpului de muncă, orele suplimentare, concediile plătite, restricțiile privind munca la domiciliu, vîrsta minimă de angajare, ucenicia și formarea profesională, munca femeilor și a adolescentilor, beneficiul avantajelor oferite de contractele colective de muncă;

b) asigurările sociale (dispozițiile legale cu privire la accidentele de muncă, bolile profesionale, maternitate, boli, invaliditate, batrinete, deces, șomaj, sarcini familiale, precum și cu privire la orice alt risc care, potrivit legislației naționale, este acoperit de către un sistem de securitate socială), sub rezerva:

i) aranjamentelor corespunzătoare vizind menținerea drepturilor cîștigate și a drepturilor în curs de dobîndire;

îi) dispozițiilor speciale prevăzute de legislația naționala a tarii de reședința, vizind prestațiile sau fracțiunile de prestații plătibile exclusiv din fondurile publice, ca și alocațiile vărsate persoanelor care nu îndeplinesc condițiile privind cotizatia pentru obținerea unei pensii normale.

2. Drepturile la prestație rezultate din decesul unui refugiat, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, nu vor fi afectate de faptul ca persoana indreptatita își are reședința în afară teritoriului statului contractant.

3. Statele contractante vor extinde pentru refugiati efectele favorabile ale acordurilor pe care le-au încheiat sau le vor încheia între ele, cu privire la menținerea drepturilor cîștigate sau în curs de dobîndire, în materie de securitate socială, dacă refugiatii îndeplinesc condițiile prevăzute pentru cetățenii țărilor semnatare ale acordurilor respective.

4. Statele contractante vor examina cu bunavointa posibilitatea de a extinde, cît mai mult posibil, pentru refugiati, efectele favorabile ale acordurilor similare care sînt sau vor fi în vigoare între aceste state contractante și statele necontractante.

Articolul 25

Asistența administrativă

1. Atunci cînd exercitarea unui drept de către un refugiat ar necesita, în mod normal, concursul autorităților unei tari străine, la care el nu poate recurge, statele contractante pe teritoriul cărora refugiatul își are reședința se vor îngriji să-i fie acordată asistența necesară fie de către autoritățile lor proprii, fie de către o autoritate internationala.

2. Autoritatea sau autoritățile menționate la paragraful 1 vor elibera sau se vor îngriji să se elibereze, sub controlul lor, refugiatilor, documentele sau certificatele care în mod normal ar fi eliberate unui străin de către autoritățile sale naționale sau prin intermediul acestora.

3. Documentele sau certificatele astfel eliberate vor înlocui actele oficiale eliberate străinilor de către autoritățile naționale sau prin intermediul acestora și vor fi considerate valabile pînă la proba contrară.

4. Sub rezerva excepțiilor care ar putea fi admise în favoarea persoanelor nevoiase, serviciile menționate în prezentul articol vor putea fi remunerate, dar aceste remunerari vor fi moderate și raportate la cele percepute naționalilor pentru servicii similare.

5. Dispozițiile acestui articol nu afectează cu nimic dispozițiile art. 27 și 28.

Articolul 26

Libertate de circulație

Fiecare stat contractant va acorda refugiatilor care se găsesc în mod legal pe teritoriul sau dreptul de a-și alege locul de reședința și de a circula liber, cu rezervele instituite de reglementările aplicabile străinilor, în general, în aceleași împrejurări.

Articolul 27

Documente de identitate

Statele contractante vor elibera documente de identitate fiecărui refugiat care se găsește pe teritoriul lor și care nu poseda un document de călătorie valabil.

Articolul 28

Documente de călătorie

1. Statele contractante vor elibera refugiatilor care își au reședința obișnuită pe teritoriul lor documente de călătorie care să le permită sa calatoreasca în afară acestui teritoriu, afară de cazul ca ratiuni imperioase privind securitatea naționala sau ordinea publică nu se opun la aceasta; dispozițiile anexei la prezenta convenție se vor aplica acestor documente. Statele contractante vor putea elibera un astfel de document de voiaj oricărui alt refugiat care se găsește pe teritoriul lor; ele vor acorda o atenție specială cazurilor refugiatilor care se găsesc pe teritoriul lor și care nu sînt în măsura de a obține un document de călătorie din țara unde își au reședința obișnuită.

2. Documentele de călătorie eliberate potrivit acordurilor internaționale anterioare de către părțile la aceste acorduri vor fi recunoscute de către statele contractante și considerate ca și cum ele ar fi fost eliberate refugiatilor în virtutea prezentului articol.

Articolul 29

Taxe fiscale

1. Statele contractante nu vor impune refugiatilor obligații, taxe, impozite, indiferent ce denumire ar purta, altele sau mai ridicate decît cele care sînt sau vor fi percepute de la proprii cetățeni în situații similare.

2. Dispozițiile paragrafului precedent nu împiedica aplicarea față de refugiati a dispozițiilor legilor și regulamentelor cu privire la taxele aferente pentru eliberarea către străini de documente administrative, inclusiv documente de identitate.

Articolul 30

Transferul bunurilor

1. Fiecare stat contractant va permite refugiatilor, potrivit legilor și regulamentelor din țările lor, sa transfere bunurile pe care ei le-au introdus pe teritoriul sau, pe teritoriul unei alte tari unde ei au fost admiși în scopul de a se reinstala.

2. Fiecare stat contractant va trata cu bunavointa cererile prezentate de refugiatii care doresc să obțină autorizația de a-și transfera toate bunurile necesare pentru reinstalarea lor în alta țara unde ei au fost admiși.

Articolul 31

Refugiati aflați ilegal în țara de primire

1. Statele contractante nu vor aplica sancțiuni penale, pe motivul intrării sau șederii lor ilegale, refugiatilor care, sosind direct din teritoriul unde viața sau libertatea lor erau amenintate în sensul prevăzut de art. 1, intra sau se găsesc pe teritoriul lor fără autorizație, sub rezerva prezentării lor fără întîrziere la autorități pentru a le expune motivele, recunoscute ca valabile, ale intrării sau prezentei lor ilegale.

2. Statele contractante nu vor aplica, în ce privește deplasarile acestor refugiati, alte restrictii decît acelea care sînt necesare; aceste restrictii vor fi aplicate numai pînă la reglementarea statutului lor de refugiati în țara respectiva sau pînă la obținerea admiterii în alta țara. În vederea acestei ultime admiteri, statele contractante vor acorda acestor refugiati un termen rezonabil și toate facilitățile necesare.

Articolul 32

Expulzare

1. Statele contractante nu vor expulza un refugiat care se găsește în mod legal pe teritoriul lor decît pentru ratiuni de securitate naționala sau de ordine publică.

2. Expulzarea unui asemenea refugiat nu va avea loc decît în executarea unei hotărîri adoptate conform procedurii prevăzute de lege. Refugiatului va trebui sa i se permită, în afară cazului în care ratiuni imperioase privind securitatea naționala se opun, să prezinte probe în apărarea sa, să poată face recurs și să poată fi reprezentat, în acest scop, în fața unei autorități competente sau în fața uneia sau mai multor persoane special desemnate de autoritatea competentă.

3. Statele contractante vor acorda unui asemenea refugiat un termen rezonabil pentru a-i permite sa incerce să fie admis legal într-o alta țara. Statele contractante pot aplica, în cadrul acestui termen, măsurile de ordine interna pe care le vor considera oportune.

Articolul 33

Interdicția de expulzare și returnare

1. Nici un stat contractant nu va expulza sau returna, în nici un fel un refugiat peste frontierele teritoriilor unde viața sau libertatea sa ar fi amenintate pe motiv de rasa, religie, naționalitate, apartenența la un anumit grup social sau opinii politice.

2. Beneficiul prezentei dispoziții nu va putea totuși fi invocat de către un refugiat față de care ar exista motive serioase de a fi considerat ca un pericol pentru securitatea tarii unde se găsește sau care, fiind condamnat definitiv pentru o crima sau un delict deosebit de grav, constituie o amenințare pentru comunitatea tarii respective.

Articolul 34

Naturalizarea

Statele contractante vor facilita, pe cît posibil, asimilarea și naturalizarea refugiatilor. Ele se vor strădui, în special, sa accelereze procedura de naturalizare și de reducere, pe cît posibil, a taxelor și costurilor acestei proceduri.

Articolul 35

Cooperarea autorităților naționale cu Natiunile Unite

1. Statele contractante se angajează sa coopereze cu Inaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiati sau cu orice alta instituție a Națiunilor Unite care i-ar succeda, în exercitarea funcțiilor sale și, în special, sa usureze sarcina sa de supraveghere a aplicării dispozițiilor acestei convenții.

2. În scopul de a permite Inaltului Comisariat sau oricărei alte instituții a Națiunilor Unite care i-ar succeda de a prezenta rapoarte organelor competente ale Națiunilor Unite, statele contractante se angajează să le furnizeze, în forma potrivita, informațiile și datele statistice cerute cu privire la:

a) statutul refugiatilor;

b) aplicarea prezentei convenții;

c) legile, regulamentele și decretele care sînt sau vor intra în vigoare în ce privește refugiatii.

Articolul 36

Informații privind legile și regulamentele naționale

Statele contractante vor comunică secretarului general al Națiunilor Unite textele legilor și regulamentelor pe care le vor putea adopta pentru a asigura aplicarea acestei convenții.

Articolul 37

Legătură cu convențiile anterioare

Fără prejudicierea dispozițiilor paragrafului 2 al art. 28, aceasta convenție înlocuiește, între părțile contractante, acordurile din 5 iulie 1922, 31 mai 1924, 12 mai 1926, 30 iunie 1928 și 30 iulie 1935, precum și convențiile din 28 octombrie 1933 și 10 februarie 1938, protocolul din 14 septembrie 1939 și acordul din 15 octombrie 1946.

Articolul 38

Soluționarea diferendelor

Orice diferend între părțile la prezenta convenție referitor la interpretarea sau aplicarea acesteia, care nu va putea fi soluționat prin alte mijloace, va fi supus Curții Internaționale de Justiție, la cererea uneia dintre părțile în diferend.

Articolul 39

Semnare, ratificare și aderare

1. Prezenta convenție va fi deschisă spre semnare la Geneva, la 28 iulie 1951 și, după această dată, depusa la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite. Ea va rămîne deschisă spre semnare la Oficiul european al Națiunilor Unite de la 28 iulie pînă la 31 august 1951 și din nou deschisă spre semnare la sediul Organizației Națiunilor Unite de la 17 septembrie 1951 pînă la 31 decembrie 1952.

2. Prezenta convenție va fi deschisă semnării de către toate statele membre ale Organizației Națiunilor Unite, precum și de către orice alt stat care nu este membru al organizației, invitat la Conferința plenipotentiarilor referitoare la statutul refugiatilor și apatrizilor sau de către orice stat căruia adunarea generală i-a adresat o invitație în acest sens. Ea va trebui să fie ratificată, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Națiunilor Unite.

3. Statele vizate la paragraful 2 al prezentului articol vor putea sa adere la prezenta convenție începînd cu data de 28 iulie 1951. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare la secretarul general al Națiunilor Unite.

Articolul 40

Clauza de aplicare teritorială

1. Orice stat va putea, în momentul semnării, ratificării sau aderării, sa declare ca prezenta convenție se va extinde la ansamblul teritoriilor pe care el le reprezintă pe plan internațional sau la unu ori mai multe dintre ele. O asemenea declarație își va produce efectele în momentul intrării în vigoare a convenției pentru statul respectiv.

2. În orice moment ulterior, aceasta extindere se va face prin notificare adresată secretarului general al Națiunilor Unite și își va produce efectele începînd cu cea de-a 90-a zi care va urma datei la care secretarul general al Națiunilor Unite a primit notificarea sau de la data intrării în vigoare a convenției pentru statul respectiv, dacă aceasta ultima data este posterioară.

3. În ce privește teritoriile cărora prezenta convenție nu li se aplică la data semnării, ratificării sau aderării, fiecare stat interesat va examina posibilitatea de a lua, cît mai curînd posibil, orice măsuri necesare în scopul aplicării ei la teritoriile respective, sub rezerva, dacă este cazul, a consimtamintului guvernelor acestor teritorii, cerut din ratiuni constituționale.

Articolul 41

Clauza federala

În cazul unui stat federal sau neunitar, se vor aplica următoarele dispoziții:

a) în ce privește acele articole ale convenției a căror aplicare depinde de acțiunea legislativă a puterii legislative federale, obligațiile guvernului federal vor fi, în această măsură, aceleași cu cele ale părților care nu sînt state federale;

b) în ce privește articolele prezentei convenții, a căror aplicare depinde de acțiunea legislativă a fiecăruia dintre statele, provinciile sau cantoanele constitutive, care nu sînt, în virtutea sistemului constituțional al federației, ținute sa ia măsuri legislative, guvernul federal va aduce, cît mai curînd posibil și cu avizul sau favorabil, articolele respective la cunoștința autorităților competente ale statelor, provinciilor sau cantoanelor;

c) un stat federal, parte la convenție, va comunică, la cererea oricărui alt stat contractant, care îi va fi transmisă prin secretarul general al Națiunilor Unite, o prezentare asupra legislației și practicilor în vigoare în statul federal și în unitățile sale constitutive în ce privește o dispoziție sau alta a convenției, indicind măsura în care respectiva dispoziție a fost pusă în aplicare printr-o acțiune legislativă sau de alta natură.

Articolul 42

Rezerve

1. În momentul semnării, ratificării sau aderării, orice stat va putea formula rezerve la articolele convenției, cu excepția art. 1, 3, 4, 16 (1), 33 și 36-46 inclusiv.

2. Orice stat contractant care a formulat o rezervă, conform paragrafului 1 al acestui articol, va putea în orice moment sa o retragă, printr-o comunicare, în acest sens, adresată secretarului general al Națiunilor Unite.

Articolul 43

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi care va urma datei depunerii celui de-al saselea instrument de ratificare sau de aderare.

2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica convenția sau vor adera la aceasta după depunerea celui de-al saselea instrument de ratificare sau de aderare, ea va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi care va urma datei depunerii de către acel stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.

Articolul 44

Denunțare

1. Orice stat contractant va putea denunta convenția în orice moment, prin notificare adresată secretarului general al Națiunilor Unite.

2. Denunțarea va produce efecte pentru statul respectiv la un an de la data cînd ea a fost primită de către secretarul general al Națiunilor Unite.

3. Orice stat care a făcut o declarație sau o notificare potrivit art. 40 va putea sa notifice ulterior secretarului general al Națiunilor Unite ca prezenta convenție va inceta să se aplice oricărui teritoriu menționat în notificare. Convenția va inceta să se aplice teritoriului respectiv după un an de la data la care secretarul general va fi primit aceasta notificare.

Articolul 45

Revizuire

1. Orice stat contractant va putea, în orice moment, printr-o notificare adresată secretarului general al Națiunilor Unite, sa ceara revizuirea prezentei convenții.

2. Adunarea generală a Națiunilor Unite va recomanda, dacă va fi cazul, măsurile ce vor trebui luate în legătură cu aceasta cerere.

Articolul 46

Notificările secretarului general al Națiunilor Unite

Secretarul general al Națiunilor Unite va notifica tuturor statelor membre ale Națiunilor Unite, precum și statelor nemembre vizate de art. 39:

a) declarațiile și notificările prevăzute la secțiunea B a art. 1;

b) semnăturile, ratificarile și aderarile prevăzute de art. 39;

c) declarațiile și notificările prevăzute de art. 40;

d) rezervele formulate sau retrase la care se referă art. 42;

e) data la care prezenta convenție va intra în vigoare, în aplicarea art. 43;

f) denuntarile și notificările prevăzute de art. 44;

g) cererile de revizuire prevăzute de art. 45.

Drept pentru care, subsemnații, autorizați în mod cuvenit, au semnat, în numele guvernelor lor, prezenta convenție.

Facuta la Geneva, la 28 iulie una mie noua sute cincizeci și unu, într-un singur exemplar, ale cărui texte în limbile engleza și franceza sînt egal autentice, care va fi depus în arhivele Națiunilor Unite și de pe care vor fi transmise copii certificate conforme cu originalul tuturor statelor membre ale Națiunilor Unite, precum și statelor nemembre prevăzute de art. 39.