Înțelegere din 29 mai 1991

Articolul 1

Cetățenii români și iranieni, deținători de pașapoarte diplomatice valabile, pot să între, să tranziteze sau să părăsească teritoriul celeilalte părți fără viză.

Articolul 2

După intrarea fără viză, persoanele menționate la art. 1 au dreptul să rămînă pe teritoriul celeilalte țări cel mult o lună.

Articolul 3

Să răspundă cererilor de viză pentru deținătorii de pașapoarte de serviciu, în cel mult 2 săptămîni.

Articolul 4

Să răspundă cererilor de viză pentru cetățenii celor două țări care, la invitația Camerei de Comerț, intenționează să între în cealaltă țară, în cel mult 2 săptămîni.

Articolul 5

Să răspundă cererilor exprimate de reprezentanțele diplomatice ale celor două țări referitoare la obținerea de vize pentru cetățenii lor, care intenționează să călătorească pe teritoriul celeilalte părți, în scopuri comerciale, în cel mult 20 de zile.

Articolul 6

Această înțelegere rezervă dreptul fiecărei părți de a se abține de la acordarea de vize de ședere, de a scurta sau de a întrerupe șederea, pentru persoanele celeilalte părți, considerate drept elemente indezirabile.

Articolul 7

Realizarea prevederilor acestei înțelegeri trebuie să se îndeplinească în concordanță cu legile și reglementările în vigoare pe teritoriul fiecărei părți.

Articolul 8

Această înțelegere intră în vigoare la 30 de zile după semnare și se încheie pe o perioadă nelimitată.

Articolul 9

Fiecare parte poate să renunțe, în orice moment, la prezenta înțelegere, prin trimiterea unei note pe canale diplomatice.

În acest caz, renunțarea va intra în vigoare la 30 de zile după primirea notei.

Această înțelegere a fost semnată la 29 mai 1991 (08.03.1370), la teheran, în două exemplare originale în limbile română, persană și engleză, ambele avînd aceeași valabilitate.

Din partea Guvernului

României,

Adrian Năstase

ministrul afacerilor externe

Din partea Guvernului

Republicii Islamice Iran,

Ali Akbar Velayati,

ministrul de externe