Decizia nr. 63/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, din oficiu, în Dosarul său nr. 1.839/59/2011 și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.261D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca devenită inadmisibilă, ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a

Deciziei nr. 1.039 din 5 decembrie 2012 , prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile

art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de recurs, cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 iulie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.839/59/2011, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de instanță, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire a unei decizii pronunțate de Curtea de Apel Timișoara referitor la restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal precizează, mai întâi, că textul de lege criticat era în vigoare la data formulării cererii de revizuire formulate de petent, astfel că excepția de neconstituționalitate este admisibilă prin prisma celor statuate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 . Consideră că obligația prevăzută de art. 148 alin. (2) din Constituție ar avea un caracter pur declarativ în ipoteza în care nu s-ar permite revizuirea unei hotărâriirevocabile date de instanța de recurs prin care s-a încălcat dreptul Uniunii Europene, interdicție care să aibă la bază unicul motiv că prin acestea nu se evocă fondul. În plus, România ar putea fi considerată în situația unui stat membru al Uniunii Europene care nu își respectă obligațiile asumate prin tratatul de aderare și tratatele care constituie izvoare primare ale dreptului european.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens, apreciază că, ținând cont de trăsăturile dreptului european, astfel cum au fost reținute și în

Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011

a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind soluționarea unui recurs în interesul legii în materia unor litigii privind plata taxei de poluare, criticile de neconstituționalitate apar ca vizând, în realitate, modul de interpretare și aplicare a textului de lege criticat, aspect care excedează competenței Curții Constituționale.

Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere, în sensul constituționalității textului de lege criticat, exprimat în Dosarul nr. 677D/2012 în care argumentele de neconstituționalitate erau similare celor reținute în cauza de față.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. La data ridicării excepției,

art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

era abrogat prin articolul unic al

Legii nr. 299/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 22 decembrie 2011. Anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 299/2011 , prevederile

art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

aveau următoarea redactare: "Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. (...)"

Instanța autoare a excepției de neconstituționalitate arată că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 148 alin. (2) din Constituție care consacră principiul priorității de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu, față de dispozițiile contrare din legile interne.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să analizeze mai întâi admisibilitatea acesteia, având în vedere faptul că, la data invocării sale, textul de lege criticat era abrogat prin

Legea nr. 299/2011

pentru abrogarea alin. (2) al

art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , în condițiile în care

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevede că aceasta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare.

Sub acest aspect, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul textului de lege menționat este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

Or, cererea de revizuire în cadrul soluționării căreia s-a ridicat prezenta excepție a fost înregistrată la Tribunalul Arad - Secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale la 5 februarie 2010, dată la care

art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

era în vigoare și constituia temeiul de drept al acțiunii introduse. Așadar, în cauza de față, aflată în faza procesuală a recursului, este incidentă soluția mai sus prezentată pronunțată de Curtea Constituțională, având în vedere faptul că textul legal criticat continuă să producă efecte juridice și după abrogarea sa.

Ca atare, Curtea Constituțională constată că această condiție de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate este îndeplinită.

În continuare, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2013, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile

art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de recurs, cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei.

Curtea observă că instanța care a ridicat excepția de constituționalitate critică prevederile

art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

în interpretarea constatată de Curtea Constituțională ca fiind neconstituțională. Prin urmare, față de această jurisprudență și ținând cont de prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

și de cele ale art. 147 alin. (1) din Constituție, prezenta excepție de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, din oficiu, în Dosarul său nr. 1.839/59/2011.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2013.