Decizia nr. 366/2013
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II - art. 8 alin. (1) și art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. II - art. 8 alin. (1) și
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Simion Georgică în Dosarul nr. 7.223/114/2012 al Tribunalului Buzău - Secția I civilă (complet specializat - conflicte de muncă și asigurări sociale). Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 188D/2013.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 12 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 7.223/114/2012, Tribunalul Buzău - Secția I civilă (complet specializat - conflicte de muncă și asigurări sociale) a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor "art. 8^1 și
art. 18 din Legea nr. 283/2011 ". Excepția a fost ridicată de Simion Georgică cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect pretenții. Autorul excepției a solicitat obligarea Casei Județene de Pensii Buzău la plata unor sume de bani, pretins cuvenite pe anii 2011 și 2012, reprezentând cuantumul indemnizației reparatorii prevăzute de
art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 .
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că reducerea/neacordarea indemnizației lunare reparatorii în anul 2012, prevăzută de
Legea nr. 341/2004 , reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, consacrat atât de art. 44 din Constituția României, cât și de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia noțiunea de "bunuri" acoperă atât "bunurile actuale", cât și "valori patrimoniale", față de care autorul excepției pretinde o "speranță legitimă". Totodată, în opinia sa, există o "neconcordanță stridentă" între prevederile "art. 8 și
art. 18 din Legea nr. 283/2011 ", întrucât acest act normativ "instituie două reguli diferite aplicabile unor situații similare, perfect comparabile, respectiv, prin art. 8 menține în plată indemnizațiile reparatorii, în vreme ce prin art. 18 suspendă plata acestora", ceea ce are ca efect golirea de conținut a însuși dreptului în cauză, devenit astfel "teoretic și iluzoriu", iar nu "concret și efectiv".
De asemenea, susține că prin prevederile art. 18 se restrânge exercițiul drepturilor pentru două dintre categoriile beneficiarilor
Legii nr. 341/2004 , fiind încălcate astfel atât prevederile art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la interzicerea discriminării, cât și cele ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, "prin aplicarea de reguli diferite, la situații similare, comparabile și chiar juridic identice". Autorul excepției arată că prin neacordarea indemnizației reparatorii lunare, adică a unui drept câștigat, sunt încălcate și dispozițiile constituționale ale art. 53, referitor la condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi. În acest context, apreciază că motivele invocate de legiuitor pentru neacordarea acestor drepturi, și anume reducerea cheltuielilor publice, eliminarea riscului de deficit excesiv etc., nu pot constitui o justificare pertinentă.
În fine, apreciază că
este neconstituțională, având în vedere că acest act normativ a fost semnat la data de 14 decembrie 2011 de către domnul Mircea Geoană - președinte al Senatului, în condițiile în care acesta fusese suspendat din funcție în 23 noiembrie 2011, fiind înlocuit, la data de 29 noiembrie 2011, de domnul Vasile Blaga.
Tribunalul Buzău - Secția I civilă (complet specializat - conflicte de muncă și asigurări sociale) apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că din analiza motivării excepției de neconstituționalitate reiese că autorul acesteia formulează atât critici de neconstituționalitate extrinsecă, cât și critici de neconstituționalitate intrinsecă. Astfel, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate extrinsecă, apreciază că aceasta vizează eventuale încălcări ale prevederilor Regulamentului Senatului în cadrul procedurii de legiferare, aspecte ce excedează însă competenței Curții Constituționale, relevante în acest sens fiind
sau
Decizia nr. 1.237/2010 . Referitor la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Guvernul arată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, sens în care invocă
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin
sau
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut prin dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile "art. 8^1 și
art. 18 din Legea nr. 283/2011 ".
Curtea constată că
aprobă cu modificări și completări
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
Astfel,
Legea nr. 283/2011 , prin articolul său unic, pe de-o parte, a modificat titlul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , iar, pe de altă parte, a introdus un nou articol,
art. II, în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , prin care s-a aprobat, pentru anul 2012, instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Aceste măsuri vizează, în esență, veniturile și alte drepturi de natură patrimonială acordate personalului plătit din fonduri publice ori care beneficiază de măsuri de protecție socială ce se acordă din aceste fonduri.
Așa fiind, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. II - art. 8 alin. (1) și
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ordonanță de urgență publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 283/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011.
Prevederile legale criticate au următorul cuprins:
"Art. II. - Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: [...]
Articolul 8
În anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d), alin. (4), art. 13 lit. b) și c) și la
art. 14 din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011. [...]
Articolul 18
În anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr.
341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, invocă încălcarea art. 20 din Constituție, prin raportare la prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul de proprietate, art. 14 din aceeași Convenție, referitor la interzicerea discriminării, și art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitor la interzicerea discriminării.
I. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că o primă critică, de natură extrinsecă, vizează modalitatea de adoptare a
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Astfel, autorul excepției invocă faptul că acest act normativ a fost semnat la data de 14 decembrie 2011 de președintele Camerei Deputaților - Roberta Alma Anastase și de președintele Senatului - Mircea Geoană, în condițiile în care la data de 23 noiembrie 2011 acesta din urmă a fost suspendat din funcția pe care o exercită, fiind înlocuit în data de 29 noiembrie 2011 de către domnul Vasile Blaga. Ca atare, în opinia autorului excepției, semnarea acestui act normativ de către domnul Mircea Geoană este în afara cadrului legal și, în consecință, nu poate produce efecte juridice.
Analizând derularea procesului legislativ privind adoptarea
Legii nr. 283/2011 , Curtea constată că această critică este neîntemeiată, având în vedere următoarele aspecte:
Proiectul de lege pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar a fost depus la Senat, ca primă Cameră sesizată, fiind adoptat de acesta la data de 15 iunie 2011, cu respectarea dispozițiilor art. 76 alin. (2) din Constituție, dată la care funcția de președinte al Senatului era exercitată de domnul Mircea Geoană. Apoi, proiectul de lege a fost depus la Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, fiind adoptat de aceasta în data de 8 noiembrie 2011, iar legea a fost promulgată de Președintele României în 14 decembrie 2011, prin
Decretul nr. 961/2011 , dată la care
a fost și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Așa fiind, Curtea constată că au fost respectate, sub aspectul modului de legiferare, dispozițiile constituționale ale art. 61, astfel încât nu poate fi reținută critica autorului excepției referitoare la pretinsul viciu de neconstituționalitate în ceea ce privește adoptarea
De altfel, prin
Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, cu prilejul controlului "a priori", Curtea s-a pronunțat atât asupra unor critici de natură extrinsecă, cât și asupra unor critici de natură intrinsecă ale actului normativ criticat, prilej cu care a constatat că Legea privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar este constituțională.
II. Referitor la criticile de natură intrinsecă formulate, Curtea reține că prevederile art. II -
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
au mai constituit obiect al controlului de neconstituționalitate, în acest sens fiind, de exemplu,
Decizia nr. 922 din 1 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013,
Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, și
Decizia nr. 1.046 din 11 decembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 20 februarie 2013, prin care Curtea a constatat că acestea sunt constituționale.
Prin aceste decizii, Curtea a reținut că art. II -
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
stabilește că, temporar, pentru anul 2012, nu se mai acordă indemnizațiile prevăzute de
art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 . De aceste indemnizații, calculate prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea asigurărilor sociale de stat, beneficiau persoanele care au obținut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revoluției Române din Decembrie 1989, numai dacă acestea aveau un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De asemenea, de această indemnizație beneficiau și copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu erau încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizau venituri din motive neimputabile lor.
Curtea a statuat că aceste drepturi fac parte dintr-un ansamblu de măsuri pe care
le-a instituit pentru cinstirea memoriei celor care și-au jertfit viața și în semn de gratitudine față de cei care au luptat pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989. În ceea ce privește prevederile actului normativ criticat vizând limitarea ori chiar neacordarea în anul 2012 a unor drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constituțional, neavând în consecință un caracter fundamental, Curtea a reținut că dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale.
Totodată, Curtea a reținut că, "deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu constituie totuși, potrivit Constituției, o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989".
Referitor la susținerea autorului excepției potrivit căreia prevederile de lege criticate aduc atingere art. 44 din Constituție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a constatat că această critică nu este întemeiată, deoarece, deși indemnizațiile prevăzute la
art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004
constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, reglementarea legală criticată prevede doar suspendarea pentru anul 2012 a plății acestor indemnizații, măsură cu aplicare limitată în timp, fără a afecta însă substanța dreptului.
În acest sens este și
Decizia nr. 1.087 din 14 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, prin care Curtea observa că, prin prevederile " art. 4 din Legea nr. 341/2004 , legiuitorul a prevăzut modul de calcul al indemnizației lunare reparatorii pentru persoanele care au obținut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite. Așadar, fiind vorba despre indemnizații cu caracter reparatoriu, legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală".
Relevante din această perspectivă apar și cele reținute de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, când, analizând o situație similară, referitoare la acordarea unor drepturi cu titlu de compensație morală persoanelor persecutate în perioada comunistă, a conchis că nu se poate vorbi despre existența unei obligații a statului de a acorda despăgubiri de acest gen, iar legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum și a stabilirii condițiilor și criteriilor de acordare. Astfel, legiuitorul va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecție socială luate, fără a fi necesar să se supună condițiilor art. 53 din Constituție, întrucât acest text constituțional privește numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu și cele stabilite prin legi.
De asemenea, Curtea a constatat că nu poate fi reținută nici critica privind contrarietatea cu dispozițiile referitoare la interzicerea discriminării, deoarece prin art. 18 se instituie un tratament egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, aplicându-se în mod nediscriminatoriu tuturor beneficiarilor indemnizațiilor prevăzute de
art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 , și anume persoanelor care dețin titlul prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, de "Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite", precum și copiilor eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 12 mai 2009, pronunțată în Cauza Ernewein și alții împotriva Germaniei, și prin Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Klaus și Iouri Kiladze contra Georgiei, că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nicio obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor.
În fine, în ceea ce privește susținerea autorului excepției privind necorelarea dintre prevederile
art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 , la care face referire
art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , și cele ale art. 18 din același act normativ, sub aspectul acordării indemnizațiilor reparatorii, ceea ce determină, în opinia acestuia, existența a două reglementări contradictorii, Curtea reține că aceste aspecte nu reprezintă probleme de constituționalitate, ci de interpretare și aplicare a legii, care excedează competențelor Curții Constituționale.
Ca atare, o asemenea critică nu poate fi reținută, întrucât examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziții din Constituție sau din actele internaționale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și nici coroborarea lor sau posibilele contradicții din cadrul legislației interne.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Simion Georgică în Dosarul nr. 7.223/114/2012 al Tribunalului Buzău - Secția I civilă (complet specializat - conflicte de muncă și asigurări sociale) și constată că prevederile art. II - art. 8 alin. (1) și
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Buzău - Secția I civilă (complet specializat - conflicte de muncă și asigurări sociale) și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.