Decizia nr. 421/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, excepție ridicată de Rafael Ștefan Bretoiu în Dosarul nr. 2.313/107/2013 al Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 443D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia solicită modificarea prevederilor legale, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.313/107/2013, Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, excepție ridicată de Rafael Ștefan Bretoiu într-o cauză având ca obiect obligarea eliberării unei autorizații pentru procurarea armelor letale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt contrare art. 53 din Constituție, întrucât interdicția de a procura arme letale și de a exercita activitate de vânătoare pe o perioadă de 2 ani se impune pentru faptul că vânătorul a neglijat să solicite vizarea permisului de armă, măsura astfel instituită nefiind justificată pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor sau prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

De asemenea, arată că măsura nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere exercitării dreptului de a procura arme letale și de a exercita activitate de vânătoare, nefiind proporțională nici în raport cu alte acte, spre exemplu, acte de stare civilă sau acte care confirmă exercitarea unei profesii. În acest sens menționează că, dacă se pierde un certificat de naștere, cetățeanul nu este declarat mort și i se eliberează un alt certificat de naștere sau dacă se pierde legitimația de serviciu sau nu este vizată nu înseamnă că nu se poate exercita profesia.

Totodată, arată că textul de lege astfel cum este formulat sancționează mai grav vânătorii care nu și-au vizat permisul de armă față de alți vânători care și-au pierdut calitatea de vânător ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni, cum ar fi braconajul, și cărora nu li se aplică interdicția de a nu mai procura arme letale și de a exercita activitatea de vânătoare timp de 2 ani.

Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal arată că restrângerea dreptului de a obține o nouă autorizație pentru procurarea armelor letale și de a exercita activități de vânătoare este limitată în timp și este prevăzută de lege, fiind astfel în concordanță cu dispozițiile art. 53 din Constituție, iar în ceea ce privește proporționalitatea măsurii în raport cu situația care a determinat-o, este de relevat faptul că măsura anulării a venit ca o consecință a neprezentării reclamantului în vederea prelungirii valabilității permisului de armă.

Însă, în ceea ce privește susținerea că sunt sancționați mai grav vânătorii care nu și-au vizat permisul de port armă față de alți vânători care și-au pierdut calitatea de vânători ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni, arată că se poate considera că operează o discriminare, întrucât restrângerea nu operează pentru cea din urmă categorie.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 295/2004

este neîntemeiată, în raport cu prevederile constituționale ale art. 53, întrucât, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională în jurisprudența sa, art. 53 din Constituție are în vedere numai acele drepturi și libertăți fundamentale înscrise în Legea fundamentală, nu și alte drepturi, or, dreptul pretins încălcat de autorul excepției de neconstituționalitate nu este inclus în aceste drepturi. Totodată, arată că măsura anulării dreptului de procurare, deținere sau, după caz, port și folosire a armelor letale ori a armelor neletale supuse autorizării este o măsură administrativă temporară.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 14 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 17 noiembrie 2011, cu modificările ulterioare, care au următorul cuprins: "(1) Autorizația de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții: [...]

h)nu le-a fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deținere sau, după caz, port și folosire a armelor letale ori a armelor neletale supuse autorizării, cu excepția situațiilor în care măsura anulării s-a dispus ca urmare a pierderii calității prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5);".

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1.

Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor a fost adoptată ca urmare a armonizării legislației interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv transpunerea

Directivei Consiliului 91/477/CEE

din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 256 din 13 septembrie 1991.

Potrivit art. 3 din Directiva 91/477/CEE, "statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislații, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă (...)".

De asemenea, astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la adoptarea acestuia s-a ținut cont de prevederile Convenției europene cu privire la controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978, ratificată prin

Legea nr. 116/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 iulie 1997, și de prevederile Protocolului împotriva fabricării și traficului ilegal de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, la care România a aderat prin

Legea nr. 9/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 2 martie 2004.

2. În ceea ce privește susținerea autorului excepției de neconstituționalitate referitoare la faptul că textul criticat, astfel cum este redactat în prezent, sancționează mai grav vânătorii care nu și-au vizat permisul de armă față de alți vânători care și-au pierdut calitatea de vânător ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni, cum ar fi braconajul, și cărora nu li se aplică interdicția de a nu mai procura arme letale și de a exercita activitatea de vânătoare timp de 2 ani, Curtea constată, pe de o parte, că această normă legală a fost edictată în lumina dispozițiilor constituționale ale art. 61 alin. (1) care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării, iar, chiar dacă omisiunea ori caracterul incomplet ar fi reale, suplinirea lipsei de reglementare nu intră în atribuțiile Curții Constituționale.

Însă, pe de altă parte, Curtea reține că autorizația de procurare a armelor letale, precum și a muniției aferente se acordă persoanelor fizice prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, condițiile prevăzute la

art. 14 din Legea nr. 295/2004 , printre acestea regăsindu-se și cea criticată de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate, respectiv cea prevăzută la alin. (1) lit. h). Astfel, prin textul criticat se instituie o măsură administrativă prin care se sancționează temporar titularul autorizației de procurare a armelor letale, precum și a muniției aferente ca urmare a neprezentării în vederea prelungirii valabilității permisului de armă, astfel cum prevede

art. 25 din Legea nr. 295/2004 , și nu este o măsură sine die, alta fiind situația în cazul săvârșirii unor infracțiuni, potrivit prevederilor cuprinse în legea menționată.

3. Autorul prezentei excepții de neconstituționalitate este nemulțumit de faptul că printre condițiile de acordare a autorizației de procurare a armelor letale se află și aceea de a nu avea anulat, în ultimii 2 ani, dreptul de procurare, deținere sau, după caz, port și folosire a armelor letale ori a armelor neletale supuse autorizării, ca urmare a neprezentării la structura de poliție competentă în vederea prelungirii valabilității permisului de armă, în condițiile prevăzute de lege. Astfel, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, această condiție este considerată a fi contrară prevederilor art. 53 din Constituția României, întrucât aduce atingere dreptului de a obține permisul de armă.

Din examinarea sistematică a prevederilor Constituției României, respectiv a titlului II care consacră drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, reiese faptul că dreptul de a obține permis de armă nu este un drept constituțional.

Curtea constată că, în ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, această critică nu poate fi reținută dacă nu a fost invocată încălcarea vreunei prevederi constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale.

Or, autorul nu menționează, în concret, care este dreptul fundamental pretins a fi încălcat, urmând ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 295/2004 , în raport cu prevederile art. 53 din Constituție, să fie respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Rafael Ștefan Bretoiu în Dosarul nr. 2.313/107/2013 al Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 14 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2013.