Decizia nr. 1557/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) și

art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Rodica Piticar în Dosarul nr. 4.099/302/2010 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 627D/2011.

La apelul nominal răspunde Ioan Piticar, mandatar al autoarei excepției de neconstituționalitate, cu procură judiciară depusă la dosar. De asemenea, domnul Ioan Piticar răspunde și în calitate de împuternicit, cu împuternicire depusă la dosar, al Societății Comerciale "Energie & Eko Pyt" - S.R.L. din București - titulară a unei cereri de intervenție accesorie. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La solicitarea președintelui Curții, Ioan Piticar arată că nu are studii juridice, dar că are de ridicat două chestiuni prealabile. În primul rând, solicită să se rețină că Societatea Comercială "Energie & Eko Pyt" - S.R.L. nu este parte în contradictoriu cu Rodica Piticar, ci este intervenient accesoriu în interesul acesteia. În al doilea rând, susține că Societatea Comercială "Energie & Eko Pyt" - S.R.L. a achiesat la excepția de neconstituționalitate ridicată de Rodica Piticar și că, la rândul ei, a ridicat excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 11 alin. (3), art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 18 și

art. 38 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , având deci un obiect mai larg decât cel reținut de Curtea Constituțională.

Curtea, deliberând, respinge solicitările mandatarului autorului excepției de neconstituționalitate, iar președintele Curții îi acordă posibilitatea de a depune concluzii scrise, având în vedere că nu are studii juridice.

Mandatarul autorului excepției de neconstituționalitate, Ioan Piticar, depune concluzii scrise prin care solicită admiterea celor două excepții de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 4.099/302/2010, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) și

art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepția a fost ridicată de pârâta-reclamantă Rodica Piticar într-o cauză civilă având ca obiect pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, prin dispozițiile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , se atribuie instanțelor judecătorești un rol eminamente administrativ-fiscal în rezolvarea unei evidente solicitări de înlesnire fiscală, prin substituirea instituției specializate a Ministerului Finanțelor Publice. Pe de altă parte, este criticabil aspectul de înlăturare a controlului judecătoresc ulterior asupra actelor administrativ-fiscale (ajutorul judiciar) de către instanțe, prin răsturnarea principiului controlului instanțelor judecătorești asupra actelor administrative emise de autoritățile publice, completele fiind ele însele numite la emiterea unor acte de înlesnire fiscală (aprobare cerere ajutor judiciar) pentru care ulterior se prevede un control exercitat de către o autoritate administrativă (Ministerul Justiției). Nu se poate admite ipoteza unei "cereri de acordare ajutor judiciar" (ca act administrativ-fiscal) emis de o judecătorie, ce urmează a fi atacată pe calea contenciosului la o instanță superioară, fără un dublu grad de jurisdicție. Or, o astfel de inversare a raporturilor de putere constituțională în materia contenciosului administrativ privind cererile de ajutor judiciar (de esență fiscală) contravine evident prevederilor constituționale invocate și nici nu a fost sugerată în

Directiva Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE

.

Mai arată că art. 11 alin. (3) și

art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

sunt lipsite de precizie și instituie un tratament juridic diferit, în sensul că, pe fond, cererea de autor judiciar se judecă de același complet, iar la calea de atac se menționează de către legiuitor că partea se adresează "instanței competente", cu titlu generic și imprecis. Astfel, aceste aspecte "au condus treptat la o veritabilă afacere fiscală în interiorul instituțiilor de justiție".

Precizează că, deși nu se află în postura de potențial beneficiar al normei, supune atenției Curții Constituționale aspecte de neconstituționalitate ce se deduc din practică. Astfel, mențiunea că instanța "solicită orice lămuriri și dovezi părților" devine inaplicabilă și induce confuzie juridică, deoarece această atribuție a instanțelor nu se poate exercita decât prin citarea legală a părților în vederea discutării cererii de acordare a ajutorului public judiciar, fiind astfel încălcat dreptul la informație al cetățeanului. Prin însăși titulatura sa, ajutorul public judiciar presupune o procedură transparentă, cu caracter public, care nu se poate respecta în lipsa citării părților. Totodată, justițiabilul nebeneficiar al ajutorului public judiciar este plasat a priori într-o poziție de inferioritate juridică față de partea adversă, beneficiar al ajutorului public judiciar.

Totodată, procedura acordării ajutorului public judiciar ar trebui să aibă un caracter public, nu tainic, întrucât - fără citarea părților - modul de luare a deciziei administrative este lipsit de transparență și contravine art. 127 din Constituție, mai ales că decizia poate afecta financiar cealaltă parte, fără ca aceasta să fi fost informată în mod corect, complet și oportun despre situație, potrivit principiului contradictorialității. În acest context, susține că și prevederile

art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , privind medierea, sunt lipsite de precizie și conțin formulări dubitative.

În concluzie, dispozițiile

art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

sunt neconstituționale, deoarece un justițiabil "căzut în pretenții" în fața unui beneficiar de ajutor public judiciar nu se regăsește în aceeași poziție juridică - în situația plății cheltuielilor judiciare - față de un nebeneficiar de ajutor public judiciar. Același justițiabil se poate regăsi - prin efectul normei criticate - în condițiile unei proceduri lipsite de transparență, contradictorialitate și opozabilitate - în fața unui creditor cu drepturi prioritare - statul român, fără a putea lua cunoștință de pretențiile părții adverse și caracterul real al acestora (de exemplu, cuantumul posibil disproporționat al onorariului de avocat al părții adverse).

Mai arată că

Directiva Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE

menționează, la art. 3, principiul garantării egalității părților, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (care a stabilit, prin hotărârile Kremar împotriva Cehiei și Dombo împotriva Olandei, că părților trebuie să li se asigure egalitatea armelor în cadrul unui proces) are prevăzută procedura ajutorului judiciar în regulamentul propriu, dar cu o modalitate de tratament imparțial și echidistant față de ambele părți (art. 93 pct. 2 din regulament).

Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că dispozițiile de lege criticate nu sunt neconstituționale, ci, dimpotrivă, reprezintă o garantare a dreptului părților la un proces echitabil și a cărui durată să nu depășească un termen rezonabil, sens în care este posibilă argumentarea susținerilor părților prin dovezi apreciate utile, dar și derularea procesului fără formalități excesive care ar tergiversa inutil soluționarea cererii.

Stabilirea unor limite și condiții privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanță, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor din partea statului și fără a se îngrădi accesul liber la justiție.

Discriminarea este rezultatul unui tratament juridic diferit aplicabil aceleiași categorii de subiecte de drept sau unor situații care nu se deosebesc în mod subiectiv și rezonabil. Or, rațiunea întregului act normativ în care se regăsesc dispozițiile criticate constă în înlesnirea accesului la justiție al cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime.

Referitor la critica de neconstituționalitate privind posibilitatea formală de a ataca încheierea prin care s-a soluționat cererea de ajutor public judiciar, consideră că aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit

art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , împotriva încheierii prin care se respinge cererea de ajutor public judiciar, cel interesat poate formula cerere de reexaminare, care se soluționează în camera de consiliu, de un alt complet, fiind astfel îndeplinite toate cerințele dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile mandatarului autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare și din dispozitivul acesteia, îl constituie dispozițiile art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) și

art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 193/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008.

Curtea reține că, în Dosarul nr. 4.099/302/2010 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă, pârâta-reclamantă Rodica Piticar a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) și

art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă. În aceeași cauză, Societatea Comercială "Energie & Eko Pyt" - S.R.L. a depus la dosar o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei-reclamante Rodica Piticar și note scrise prin care a achiesat la excepția de neconstituționalitate ridicată de Rodica Piticar și prin care a ridicat și excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 11 alin. (3) și

art. 38 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 .

Instanța judecătorească a prorogat discutarea admisibilității cererii de intervenție a Societății Comerciale "Energie & Eko Pyt" - S.R.L. și a sesizat, prin Încheierea din 5 aprilie 2011, Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) și

art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de pârâta-reclamantă Rodica Piticar.

Curtea reține că, potrivit

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a Curții îl reprezintă încheierea instanței judecătorești, iar litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate.

În concluzie, Curtea constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) și

art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , având următorul cuprins:

- Art. 14 alin. (3): "Instanța poate solicita orice lămuriri și dovezi părților sau informații scrise autorităților competente.";

- Art. 15 alin. (1): "Asupra cererii de ajutor public judiciar instanța se pronunță, fără citarea părților, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu.";

- Art. 18: "Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste texte de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 31 privind dreptul la informație și ale art. 127 privind caracterul public al dezbaterilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Cu privire la dispozițiile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , cât și la ordonanță, în ansamblul său, Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii (de exemplu, prin

Decizia nr. 1.577 din 7 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2011), respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a acestora.

În cauza de față, însă, criticile de neconstituționalitate sunt diferite de cele asupra cărora Curtea s-a pronunțat până în prezent, textul

art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

fiind criticat din perspectiva părții căzute în pretenții, care va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor ocazionate de încuviințarea ajutorului public judiciar celeilalte părți.

Curtea reține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă reprezintă transpunerea în planul legislației interne a

Directivei 2003/8/CE

a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în scopul acestei reglementări fiind prevăzut la art. 1 și constând în asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii. În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistență acordată de stat, în condițiile legii, oricărei persoane fizice, în situația în care aceasta nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale, prin această reglementare urmărindu-se asigurarea efectivității dreptului de acces la justiție.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 din Constituție privind egalitatea în fața legii, în sensul că - în cazul în care reclamantul beneficiază de ajutor public judiciar - partea căzută în pretenții este obligată să suporte cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar și să le plătească statului, fiind astfel pusă în inferioritate față de pârâții din alte cauze, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, în toate cazurile, potrivit art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

În cazul acordării ajutorului public judiciar, revine părții care a căzut în pretenții numai obligația de plată către stat a cheltuielilor pentru care cealaltă parte a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar. Această obligație nu este condiționată de cererea celeilalte părți, însă soluția legislativă criticată este firească, de vreme ce statul suportă cheltuielile ocazionate de acordarea ajutorului public judiciar sub formă de scutiri sau reduceri, iar nu partea adversă.

În concluzie, diferența de tratament juridic acordată celor două categorii de părți căzute în pretenții este justificată în mod obiectiv și rezonabil, nefiind astfel încălcat principiul egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 din Constituție. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei și Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit al Marii Britanii).

Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, deoarece partea care a căzut în pretenții și care are obligația de plată către stat a cheltuielilor pentru care cealaltă parte a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar are la dispoziție suficiente garanții care conduc la respectarea dreptului la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. Astfel, potrivit

art. 17 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , orice persoană interesată va putea sesiza oricând instanța care a încuviințat ajutorul public judiciar, prezentând dovezi cu privire la situația reală a celui căruia i s-a încuviințat cererea, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text, dacă instanța constată că cererea de ajutor public judiciar a fost făcută cu reacredință, prin ascunderea adevărului, va obliga, prin încheiere, pe cel care a beneficiat nejustificat de ajutor public judiciar la restituirea cu titlu de despăgubire a sumelor de care a fost scutit, precum și la o amendă în cuantum de până la 5 ori suma pentru care a obținut nejustificat scutirea.

Totodată, Curtea reține că normele de lege criticate reglementează competența și procedura de acordare a ajutorului public judiciar, iar legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, astfel cum rezultă din art. 126 alin. (2) din Constituție.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 24 privind dreptul la apărare și art. 127 din Constituție privind caracterul public al dezbaterilor, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută, deoarece normele constituționale menționate sunt invocate din perspectiva părții care a beneficiat de ajutor public judiciar, iar nu a părții adverse, autor al excepției de neconstituționalitate.

Critica referitoare la dispozițiile art. 31 din Constituție privind dreptul la informație nu poate fi reținută, deoarece această normă constituțională nu are legătură cu dispozițiile de lege criticate.

În final, Curtea reține că celelalte aspecte invocate de autorul excepției de neconstituționalitate nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, ci aspecte de fapt a căror stabilire intră în competența instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (3), art. 15 alin. (1) și

art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Rodica Piticar în Dosarul nr. 4.099/302/2010 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 decembrie 2011.