Decizia nr. 506/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 318 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vica Rodica Covalciuc în Dosarul nr. 1.193/59/2010 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă, care face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 910D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, apreciind că autorul excepției solicită modificarea și completarea textului de lege criticat. În situația în care Curtea va trece la examinarea fondului excepției, apreciază că se impune menținerea jurisprudenței acesteia în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.193/59/2010, Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 318 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Vica Rodica Covalciuc într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației în anulare formulate împotriva unei decizii civile pronunțate într-o contestație în anulare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul consideră că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece nu permite atacarea cu contestație în anulare a hotărârilor pronunțate în calea de atac a contestației în anulare, ci numai a celor pronunțate în recurs.

Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă apreciază că norma legală criticată este constituțională, iar cazurile în care o hotărâre judecătorească poate fi atacată pe o cale extraordinară nu contravin principiilor universalității sau accesului liber la justiție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece reglementarea dreptului de a exercita o cale de atac în anumite condiții, precis și limitativ prevăzute de lege, nu afectează accesul liber la justiție, stabilirea unor motive strict determinate pentru exercitarea căii de atac fiind de esența acesteia. Sunt invocate, de asemenea, considerentele care au stat la baza

Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 318 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 privind universalitatea, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 46 privind dreptul la moștenire.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai format obiectul controlului de constituționalitate prin raportare la

art. 21 din Constituție, prin Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, ș i prin

Decizia nr. 1.551 din 17 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 22 ianuarie 2010, Curtea statuând următoarele:

Textul de lege criticat reglementează contestația în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs, fiind limitată la cazurile în care dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau al omisiunii instanței de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent. În ceea ce privește obiectul contestației în anulare specială, acesta este format dintr-o singură categorie de hotărâri, și anume cele pronunțate de instanțele de recurs. Textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 21 din Constituție, întrucât, potrivit jurisprudenței constante a instanței constituționale, dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit, în situații diferite, accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat liberul acces la justiție, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuție este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiție, are caracter de excepție, și deci poate fi valorificată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, în caz contrar, existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilității și securității raporturilor juridice. De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac, este atributul exclusiv al legiuitorului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate sunt valabile și în prezenta cauză.

Prin prisma considerentelor anterior expuse, nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor art. 15 din Constituție.

Curtea observă în final că dispozițiile art. 44 și art. 46 din Legea fundamentală nu au incidență în speță.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 318 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Vica Rodica Covalciuc în Dosarul nr. 1.193/59/2010 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2012.