Decizia nr. 577/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 63/2011 10 mai 2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxilia…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, excepție ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani în Dosarul nr. 9.517/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 454D/2012.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 455D/2012-464D/2012 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, excepție ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani în dosarele nr. 7.686/40/2011, nr. 7.729/40/2011, nr. 7.703/40/2011, nr. 7.707/40/2011, nr. 7.739/40/2011, nr. 7.720/40/2011, nr. 7.695/40/2011 și nr. 7.671/40/2011 și de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani în Dosarele nr. 7.278/40/2011 și nr. 7.147/40/2011 ale Tribunalului Botoșani - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarelor nr. 455D/2012-464D/2012 la Dosarul nr. 454D/2012.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarelor nr. 455D/2012-464D/2012 la Dosarul nr. 454D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care apreciază că se impune păstrarea jurisprudenței Curții în materie, în sensul respingerii excepției ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 7 februarie 2012 și 5 ianuarie 2012, pronunțate în dosarele nr. 9.517/40/2011, nr. 7.686/40/2011, nr. 7.278/40/2011, nr. 7.147/40/2011, nr. 7.729/40/2011, nr. 7.703/40/2011, nr. 7.707/40/2011, nr. 7.739/40/2011, nr. 7.720/40/2011, nr. 7.695/40/2011 și nr. 7.671/40/2011, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani și de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în numele și în calitate de reprezentant al reclamanților, în cadrul unor litigii de muncă.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii arată, în esență, că prin
Legea nr. 63/2011 , legiuitorul a operat o nouă diminuare a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, ceea ce este neconstituțional.
- constituind o lege separată - discriminează această categorie de personal în raport cu toate celelalte categorii de bugetari, care sunt salarizați în baza
Legii-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și a
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, fiind unica lege care derogă de la principiul "unicității" modului de salarizare și care este destinată special acestei categorii profesionale. Or, rațiunea fundamentală pentru care s-a apelat la o lege unică de salarizare constă tocmai în eliminarea oricărei forme de discriminare între diferitele categorii de bugetari, prin stabilirea unei singure unități de măsură a salariatului și prin cuantificarea acestuia în funcție de complexitatea, periculozitatea și celelalte elemente specifice fiecăruia, conform coeficienților de ierarhizare de la 1 la 15 la care face trimitere art. 4 din lege.
Astfel, discriminarea rezultă din cel puțin două aspecte diferite:
1. Personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este singura categorie de bugetari exclusă de la aplicarea unei legi "unice" de salarizare, neaplicându-se principiul unicității "unității de măsură" și al creării "de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală" pentru toți bugetarii.
2. Personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este singura categorie de bugetari care a suferit o diminuare definitivă (nu temporară) a drepturilor salariale avute anterior intrării în vigoare a legilor succesive de salarizare unică în sistemul bugetar. În acest mod se încalcă un alt principiu stabilit pentru salarizarea întregului personal bugetar, conform căruia toți membrii acestei categorii își vor păstra drepturile dobândite anterior intrării în vigoare a
Legilor-cadru nr. 330/2009
și
nr. 284/2010 , în sensul că salariul nu va putea fi stabilit sub nivelul de salarizare din luna decembrie 2009.
Prin prisma principiului constituțional al preeminenței normelor de drept comunitar, consideră că
contravine art. 20 și art. 148 din Constituție, deoarece diminuarea drepturilor salariale, prin actul normativ criticat, este intempestivă, nejustificată de un interes legitim al statului și disproporționată față de măsurile dispuse în cazul altor categorii de bugetari, fiind contrară și principiului legalității. Invocă în acest sens Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza Buzescu împotriva României, 2005, și Hotărârea din 23 aprilie 1986, pronunțată de Curtea Europeană de Justiție în Cauza 294/83 - Partidul Ecologist "Les Verts" împotriva Parlamentului European.
De asemenea, arată că prevederile legale criticate sunt contrare și principiilor solidarității și egalității de tratament, care presupun ca sarcina de a depune efortul financiar sau de orice altă natură, necesar pentru îndreptarea unei stări de necesitate, să fie suportată în comun și în egală măsură de toți cetățenii statului respectiv. În cazul de față, reclamanții fac parte "dintr-o categorie socio-profesională net defavorizată față de restul salariaților din sistemul bugetar prin aceea că suportă diminuări salariale superioare celorlalți bugetari".
În plus, nu este respectat nici principiul previzibilității normelor juridice, care "impune ca autoritățile publice să normeze relațiile sociale prin adoptarea de acte normative care să între în vigoare după trecerea unei anumite perioade de timp, astfel încât să permită oricărei persoane să poată recurge la consultanță de specialitate și să își corecteze conduita în concordanță cu modificările ce urmează a surveni". Astfel, în acord cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, (spre exemplu, hotărârile pronunțate în cauzele C-152/88R, Sofrimport contra Comisiei, C368/89 Crispoltoni contra Fattoria Tabacchi di Citta di Castello), cât și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, hotărârile pronunțate în cauzele Burghelea împotriva României, 2009, Kaya împotriva României, 2006, Beian împotriva României, 2007), calitatea normelor juridice presupune ca acestea să genereze stabilitate, autoritățile statului neputând fi inconsecvente față de o anumită realitate socială. În cazul de față, insecuritatea și incertitudinea rezultă din însăși vătămarea patrimonială suferită de reclamanți și din afectarea așteptărilor și prognozelor financiare ale acestora pentru o perioadă de timp apreciabilă.
Totodată, prevederile legii criticate înfrâng principiul securității raporturilor juridice, astfel cum acesta a fost consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea pronunțată în Cauza Tudor Tudor împotriva României, 2009, și Hotărârea pronunțată în Cauza Teodorescu împotriva României, 2008) și în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele C24/69 Nebe contra Comisiei, C61/79 Amministrazione delle finanze dello Stato contra Denkavit Italia, C57/69 Azienda colori nazionali - ACNA S.p.A. contra Comisiei). Astfel, "înșiruirea haotică de acte normative din domeniul salarizării personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar care, deși au fost în final clarificate prin însăși hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii", a fost înlăturată prin promulgarea unei noi legi de salarizare, și anume
În ceea ce privește încălcarea art. 44, art. 53 și art. 136 alin. (1) din Constituție, a art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și a art. 1 din primul Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, autorii susțin că
încalcă grav dreptul de proprietate asupra bunului reprezentat de salariul cuvenit, fără a exista vreunul din cazurile prevăzute de art. 53 din Constituție, fără a avea caracter temporar și fără a se acordă în schimb vreo despăgubire proporțională cu privarea de bun. În acest sens, invocă hotărârile pronunțate în cauzele Kechko contra Ucrainei, 2005, Kopecky contra Slovaciei, 2003, Cazacu contra Moldovei, 2007, și Buchen împotriva Cehiei, 2002, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că drepturile salariale privite ca drept de creanță reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dreptul la salariu fiind asimilat dreptului de proprietate.
Tribunalul Botoșani - Secția civilă apreciază că dispozițiile
sunt constituționale, sens în care invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 575 din 4 mai 2011 .
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile
sunt constituționale, făcând referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, constată că dreptul la anumite foloase bănești în calitate de salariat a fost asimilat, în anumite condiții, unui drept de proprietate și analizat din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În această privință Curtea Europeană a Drepturilor Omului a distins între dreptul persoanei de a continua să primească în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată, statuând că, potrivit Convenției, nu este garantat pentru viitor dreptul de a primi salariu în același cuantum. Doar venitul deja câștigat reprezintă un bun în sensul Convenției. Din această perspectivă,
reglementează cu privire la drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare până la finele anului 2011, așadar pentru viitor, fără a afecta drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, nu se poate reține că dispozițiile sale ar aduce atingere principiului constituțional al garantării și ocrotirii dreptului de proprietate privată. Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, astfel încât este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011.
Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că textele de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 136 alin. (1) și (5) privind proprietatea publică și privată și caracterul inviolabil al proprietăți private și art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la protecția proprietății.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că
- act normativ cu caracter temporar, ale cărui efecte juridice continuă să se producă, a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză, de exemplu prin
Decizia nr. 575 din 4 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, și
Decizia nr. 264 din 20 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 5 iunie 2012.
Cu acele prilejuri Curtea a reținut, în esență, următoarele:
Raportat la critica de neconstituționalitate cu privire la încălcarea normelor constituționale și convenționale privind proprietatea privată, formulată din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un "bun", Curtea, în acord cu jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincția dintre dreptul persoanei de a continua să primească în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată. În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat prin Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94.
În aceste condiții, Curtea a reținut, în esență, că legea supusă controlului de constituționalitate stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare și până la finele anului 2011, așadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerință de tipul privării de proprietate.
Cât privește salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, a reținut că statul este cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare.
De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).
Totodată, examinând legea criticată prin prisma exigențelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate, câtă vreme
a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reținut că drepturile câștigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate.
Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât ar exista discriminări în cazul personalului didactic și didactic auxiliar față de restul salariaților plătiți din fondurile publice, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. În jurisprudența sa, de exemplu prin
Decizia nr. 17 din 12 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010, Curtea a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității.
În fine, Curtea observă că argumentele autorilor excepției referitoare la încălcarea celorlalte principii reținute în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, invocate prin prisma dispozițiilor art. 20 și art. 148 alin. (2) din Constituție, vizează aspecte ce țin de aplicarea legii de către instanțele judecătorești, nefiind, prin urmare, o problemă de competența Curții Constituționale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele care au stat la baza deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, excepție ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani în Dosarele nr. 9.517/40/2011, nr. 7.686/40/2011, nr. 7.729/40/2011, nr. 7.703/40/2011, nr. 7.707/40/2011, nr. 7.739/40/2011, nr. 7.720/40/2011, nr. 7.695/40/2011 și nr. 7.671/40/2011 și de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani în dosarele nr. 7.278/40/2011 și nr. 7.147/40/2011 ale Tribunalului Botoșani - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.