Decizia nr. 794/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Romel Țurcanu în Dosarul nr. 8.106/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 705D/2012.

La apelul nominal răspunde partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegație depusă la dosar. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 820D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , excepție ridicată de Nicolae Bordeianu în Dosarul nr. 6.083/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegație depusă la dosar. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul părții prezente și cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 820D/2012 la Dosarul nr. 705D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă, cu titlu exemplificativ,

deciziile nr. 220 din 9 martie 2010 , nr. 557 din 29 aprilie 2010 și nr. 1.252 din 22 septembrie 2011 ale Curții Constituționale. Precizează că actul normativ criticat elimină atribuțiile jurisdicționale ale Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și nu instituie o subrogare a acestei autorități în dreptul persoanelor interesate de a se adresa liber justiției. De asemenea, arată că nu se creează premisele pentru instituirea unei răspunderi juridice în cazul persoanelor cu privire la care s-a constatat calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 8.106/2/2011, și prin Încheierea din 20 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 6.083/2/2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Excepția a fost ridicată de Romel Țurcanu și Nicolae Bordeianu în cauze având ca obiect acțiuni în constatare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

a fost adoptată fără a exista o "situație extraordinară" și că Guvernul nu a motivat urgența decât printr-o exprimare lipsită de coerență juridică. De altfel, din examinarea preambulului ordonanței de urgență menționate nu rezultă nicidecum "situația extraordinară", ci, mai degrabă, necesitatea reglementării poziției Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității în sistemul altor instituții publice.

De asemenea, arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

a fost adoptată cu încălcarea art. 108 alin. (3) din Constituție, deoarece temeiul acestui act normativ nu este o lege specială de abilitare, ci art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Or, Legea fundamentală nu reprezintă o "lege specială de abilitare".

În același timp, consideră că prevederile art. 11 alin. (1) din ordonanța de urgență referitoare la introducerea acțiunii în constatare încalcă dispozițiile constituționale potrivit cărora justiția se înfăptuiește "în numele legii" și judecătorii "se supun numai legii". Ca atare, soluționând acțiunea în constatare, instanța judecătorească trebuie să pronunțe o hotărâre "în numele legii", și nicidecum "în numele ordonanței", legea și ordonanța fiind "instituții juridice cu conținut, determinare și finalitate proprii".

Potrivit autorilor excepției, prin introducerea acțiunilor în justiție pentru constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității exercită, în realitate, o jurisdicție specifică, ceea ce încalcă dispozițiile art. 126 din Constituție.

Prin introducerea unei asemenea acțiuni în constatare, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității se subrogă în dreptul altor persoane care se consideră vătămate de a avea acces liber la justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime și se substituie instituției Avocatul Poporului.

În același timp, desemnarea Curții de Apel București -Secția de contencios administrativ, ca unică instanță judecătorească competentă în ceea ce privește acțiunile în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, este neconstituțională, de vreme ce adeverințele prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 din ordonanța de urgență pot fi contestate de orice persoană interesată în fața instanței de contencios administrativ competente teritorial. Pe de altă parte, persoanei verificate i se îngrădește posibilitatea exercitării dreptului la apărare în fața unei instanțe de judecată apropiate de domiciliul său.

În fine, autorii precizează că, prin reglementarea voit contradictorie, cuprinsă în

art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , referitor la instanța competentă în soluționarea contestațiilor formulate împotriva adeverințelor prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9, comparativ cu cea din art. 11 alin. (1) din ordonanța de urgență, privind instanța judecătorească competentă să soluționeze acțiunea în constatare introdusă de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, se creează o inegalitate de tratament juridic, contrară dispozițiilor art. 16 din Constituție.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile actului normativ criticat sunt constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere reținut în

deciziile Curții Constituționale nr. 530 din 9 aprilie 2009 , nr. 815 din 19 mai 2009, nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, nr. 436 din 15 aprilie 2010 și nr. 159 din 23 februarie 2012, exprimat în sensul constituționalității prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile actului normativ criticat contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 58 alin. (1) privind numirea și rolul Avocatului Poporului, art. 59 privind exercitarea atribuțiilor Avocatului Poporului, art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanțelor, art. 115 alin. (4) privind condițiile adoptării ordonanțelor de urgență, art. 124 alin. (1) și (3) privind înfăptuirea justiției și art. 126 privind instanțele judecătorești.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, pe de o parte, că, prin

Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" cupri nse în

art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

sunt neconstituționale. În aceste condiții, Curtea constată că, în cauza de față, sunt incidente dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după sesizarea Curții, excepția cu acest obiect urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pe de altă parte, Curtea reține că celelalte prevederi criticate ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate exercitat din perspectiva unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

Astfel, Curtea a constatat că nu poate reține critica referitoare la nesocotirea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât la momentul emiterii

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

au fost îndeplinite condițiile impuse de textul constituțional invocat: existența unei situații extraordinare a cărei reglementare să nu poată fi amânată și motivarea urgenței în cuprinsul ordonanței. Aceasta este concluzia care se desprinde din preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , astfel cum acesta a fost redactat la data adoptării sale. Astfel, legislatorul delegat a precizat că, în urma constatării, prin

Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, a neconstituționalității prevederilor

Legii nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, "se impune adoptarea de urgență a unei noi reglementări menite să asigure atât continuarea exercitării dreptului de acces la propriul dosar, cât și a activității de deconspirare a Securității", consecințele nereglementării în ansamblu a acestei problematici în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituție putând fi "extrem de grave".

În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 108 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea a observat că este lipsită de incidență în cauză, în formularea acestei critici existând o confuzie între regimul adoptării ordonanțelor simple, care se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, și regimul adoptării celor de urgență, care pot fi adoptate de Guvern în virtutea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, cu respectarea condițiilor amintite mai sus. Totodată, Curtea a constatat că nu este întemeiată susținerea potrivit căreia

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

ar fi contrară dispozițiilor art. 124 alin. (1) din Constituție, care prevăd că "justiția se înfăptuiește în numele legii", "nicidecum în numele ordonanței". Aceasta, deoarece noțiunea de "lege" este utilizată de textul constituțional în sens larg, legislatorul constituant neavând în vedere exclusiv semnificația restrânsă, de act adoptat de Parlament, ca unică autoritate legiuitoare a țării, ci referindu-se la ansamblul actelor normative ce formează dreptul intern (a se vedea, în sensul celor de mai sus,

Decizia nr. 220 din 9 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 8 aprilie 2010, și Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011).

De asemenea, Curtea a constatat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

a realizat o reconfigurare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuții jurisdicționale, ale cărei acte privind accesul la dosar și deconspirarea Securității sunt supuse controlului instanțelor de judecată. Așadar, în condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității este introdusă la o instanță de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu sunt de natură să confere Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității rolul de instanță extraordinară (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010).

Pe de altă parte, Curtea a constatat netemeinicia criticilor referitoare la nesocotirea dispozițiilor constituționale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor și libertăților persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității de a promova acțiuni în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității nu reprezintă o substituire a acestuia în atribuțiile Avocatului Poporului. Această instituție dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător și detaliat în legea sa de organizare și funcționare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituțional.

În același timp, Curtea nu a reținut nici critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului liberului acces la justiție, ca urmare a subrogării Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității în dreptul cetățeanului care se consideră vătămat prin acțiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate de a avea acces liber la justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

Astfel cum a statuat deja Curtea în jurisprudența sa, prevederile

art. 1 alin. (7) și (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum și, după caz, soțului supraviețuitor și rudelor până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorilor săi testamentari dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului și, de asemenea, de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor prevederi legale se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității acționează inclusiv la cererea persoanelor îndreptățite, astfel că nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiție (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 608 din 12 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).

De asemenea, legitimarea procesuală a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de a introduce cererea în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității izvorăște din înseși prevederile legale care reglementează activitatea de deconspirare a Securității și se justifică prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă față de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securității (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011).

Cu privire la critica referitoare la competența exclusivă a unei singure instanțe de soluționare a cauzelor având ca obiect constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, și anume Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, Curtea Constituțională a observat că, potrivit art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție, justiția se realizează prin instanțele judecătorești, a căror competență este stabilită numai prin lege. Or, prevederile legale criticate corespund pe deplin exigențelor constituționale invocate, inclusiv celor prevăzute de art. 126 alin. (5) referitor la interdicția înființării de instanțe extraordinare (a se vedea

Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009).

Totodată, Curtea a constatat că este lipsită de orice fundament critica privind nerespectarea principiului egalității în drepturi, susținută din perspectiva stabilirii instanțelor de contencios administrativ competente teritorial să judece contestațiile formulate împotriva adeverințelor prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 din ordonanța de urgență, de vreme ce

art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 16 din

Legea nr. 293/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, stabilește, fără echivoc, că "Adeverințele prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 [...] pot fi contestate la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor" (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 1.560 din 6 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2012).

De altfel,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei (a se vedea

Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în privința sintagmelor "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității", excepție ridicată de Romel Țurcanu în Dosarul nr. 8.106/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Nicolae Bordeianu în Dosarul nr. 6.083/2/2011 al aceleiași instanțe judecătorești.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a celorlalte prevederi ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de aceiași autori în aceleași dosare ale aceleiași instanțe judecătorești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2012.