Decizia nr. 912/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Mihai Airinei în Dosarul nr. 11.939/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 887D/2012.

La apelul nominal răspunde partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegație depusă la dosar. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate extrinsecă, arată că la adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

au fost respectate dispozițiile constituționale ale art. 115 alin. (4) și (6). Cât privește critica de neconstituționalitate intrinsecă, subliniază că prevederile art. 3 lit. z) din ordonanța de urgență corespund unui obiectiv de interes public, care implică cunoașterea profilului moral al persoanelor care dețin titlul de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989, fără a încălca dreptul la viață intimă, familială și privată. De asemenea, actul normativ criticat cuprinde garanțiile necesare respectării dreptului la un proces echitabil.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 672 din 26 iunie 2012 , pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , în privința sintagmelor "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității", și ca neîntemeiată, cât privește excepția de neconstituționalitate a celorlalte prevederi criticate ale aceluiași act normativ, sens în care invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 1.517 din 15 noiembrie 2011 , nr. 211 din 13 martie 2012 și nr. 278 din 22 martie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 11.939/2/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Excepția a fost ridicată de Mihai Airinei într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile

art. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , reglementând noțiunea de "colaborator al Securității", creează un cadru juridic nou pentru o categorie aparte de persoane care apar în cuprinsul arhivelor Securității. Astfel, delimitarea impusă de legiuitor reprezintă, de fapt, o interpretare prezentă a unor elemente din trecut, consemnate cu sau fără acordul celor vizați prin norma legală, realizându-se cadrul de promovare a unei acțiuni în constatarea unei calități inexistente la momentul producerii faptelor analizate. Or, în sensul respectării dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2), se impune ca aplicarea oricărei norme să se realizeze prin raportare la elemente care puteau fi prevăzute de destinatarul legii, în scopul de a i se respecta dreptul de a-și putea corija atitudinea în raport cu prevederile legii.

De asemenea, autorul susține încălcarea principiului egalității în fața legii prin includerea participanților la Revoluția din Decembrie 1989 într-o categorie distinctă, din perspectiva

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , prin care se dă naștere unui raport de subordonare față de verificările efectuate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). La momentul participării la Revoluția din Decembrie 1989, nicio persoană nu a avut cum să cunoască voința viitoare a legiuitorului în sensul asumării ipotezei unei eventuale verificări publice în arhiva fostei Securități.

Sub acest aspect, autorul excepției arată că fiecare persoană inclusă în categoriile prevăzute de

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

poate evita procedura de verificare de către CNSAS, prin simpla renunțare la calitatea de funcționar în cadrul unei instituții publice. Or, în cazul luptătorilor pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989, nu există o asemenea posibilitate, aceștia fiind automat supuși verificărilor.

Totodată, autorul susține încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituție, deoarece caracterul unitar și obiectiv al probelor administrate în mod obligatoriu potrivit ordonanței de urgență criticate nu este dovedit în niciun mod. Veridicitatea documentelor care compun arhiva fostei Securități este prezumată de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , conferindu-se astfel CNSAS prerogativa utilizării unor probe conservate timp de decenii, fără a se cunoaște în mod concret caracterul complet al consemnărilor păstrate și presupunând buna-credință a organelor comuniste care le-au întocmit. De altfel, persoanele vizate de actul normativ enunțat nu au avut în vedere necesitatea conservării unor probe referitoare la evenimente petrecute în urmă cu patru decenii. Este încălcat astfel principiul egalității armelor în cadrul procesual, deoarece aparatul instituțional al statului care a preluat o arhivă pe deplin organizată se va afla mereu pe o poziție de superioritate în fața pârâtului.

Prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu se aduc niciun fel de garanții privind posibilitatea probării unei poziții contrare celei consemnate în cuprinsul dosarelor din arhiva CNSAS. Mai mult, ordonanța de urgență menționată nu face nicio distincție în raport cu durata rezonabilă în care poate fi introdusă acțiunea în constatare.

Pe de altă parte, pentru a nu fi încălcate dispozițiile art. 26 alin. (1), art. 28 și art. 53 din Constituție, se impunea ca legiuitorul să intervină cu o delimitare fermă privind posibilitatea utilizării informațiilor cuprinse în dosarele aflate în arhiva fostei Securități și să nu permită utilizarea în mod public a oricăror date privitoare la viața de familie a celui vizat de acțiunea în constatare.

De asemenea, autorul precizează că, în absența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată și a descrierii concrete a împrejurărilor ce constituie o asemenea situație,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu respectă exigențele constituționale impuse de art. 115 alin (4), invocând, în acest sens,

deciziile Curții Constituționale nr. 65/1995 , nr. 83/1998, nr. 255/2005, nr. 258/2006.

În prezent, prin accesul public la dosare din arhiva fostei Securități, se oferă acces la o serie de informații din cuprinsul acelor dosare care privesc viața intimă, familială și privată. Se încalcă, în același timp, și secretul corespondenței, în condițiile în care prin motivarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu este reliefată proporționalitatea dintre scopul urmărit și drepturile încălcate, ci se urmărește reducerea drepturilor acordate unei anumite categorii de persoane, în scopul de a compensa anumite încălcări ale altor drepturi, în perioada comunistă, de către organele Securității. Prin urmare, urgența invocată de Guvern nu poate fi probată pentru a se justifica raportul de proporționalitate față de o ingerință de o asemenea amploare.

În fine, autorul susține că, în contradicție cu art. 115 alin. (6) din Constituție, actul normativ criticat aduce atingere unor drepturi fundamentale asupra cărora nu se poate dispune prin ordonanță de urgență.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere reținut în

deciziile Curții Constituționale nr. 1.411 din 3 noiembrie 2009 , nr. 209 din 15 februarie 2011 și nr. 159 din 23 februarie 2012, exprimat în sensul constituționalității prevederilor criticate din cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 26 alin. (1) privind dreptul la viață intimă, familială și privată, art. 28 privind secretul corespondenței, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile și limitele adoptării ordonanțelor de urgență.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, pe de o parte, că, prin

Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" cupri nse în

art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

sunt neconstituționale. În aceste condiții, Curtea constată că, în cauza de față, sunt incidente dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după sesizarea Curții, excepția cu acest obiect urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pe de altă parte, Curtea reține că celelalte prevederi criticate ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituționalitate asemănătoare.

Astfel, Curtea a reținut că prevederile

art. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată drept "colaborator al Securității", nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calități se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale. Totodată, Curtea a observat că actul normativ enunțat urmărește deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor în privința cărora s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securității, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, și

Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011).

Pe de altă parte, referitor la pretinsa încălcare a principiului egalității în drepturi, Curtea a statuat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei (a se vedea

Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

Faptul că, în baza art. 3 lit. z) din actul normativ menționat, constatarea calității de colaborator al Securității presupune o anumită procedură pentru persoanele care dețin titlul de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 nu este de natură să conducă la concluzia că se încalcă art. 16 din Constituție, având în vedere situația diferită în care se află aceste persoane, situație ce a determinat o reglementare diferită (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.484 din 10 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 23 noiembrie 2009).

Referitor la critica privind încălcarea dreptului la viață intimă, familială și privată, Curtea a reținut netemeinicia acesteia, sens în care a precizat că prevederile

art. 3 lit. z) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

dau expresie opțiunii legiuitorului, reprezentând o consacrare la nivel legislativ a dreptului fundamental la informație în ceea ce privește existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în cazul persoanelor care dețin titlul de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989.

În același timp, Curtea a subliniat că dreptul la viață intimă, familială și privată nu este un drept absolut, ci, în anumite condiții, acesta poate fi supus anumitor limitări ori restricții sau ingerințe din partea autorităților. De asemenea, respectarea și ocrotirea vieții intime, familiale și private nu se asigură în detrimentul altor cetățeni sau al autorităților.

Sub acest aspect, Curtea a reținut că exigențele unei vieți democratice, așa cum transpar ele din ansamblul reglementărilor legale, impun ca persoanele vizate de prevederile legale criticate să poată fi identificate și cunoscute de opinia publică (a se vedea

Decizia nr. 980 din 25 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 17 august 2009).

În aceste condiții, Curtea a statuat că normele supuse controlului de constituționalitate asigură un raport de proporționalitate rezonabil între interesele concurente implicate, precum și un just echilibru între respectarea dreptului la viață intimă, familială și privată, pe de o parte, și a dreptului la informație, pe de altă parte, fiind create premisele valorificării acestor drepturi în concordanță cu exigențele generale proprii unui stat de drept.

În aceeași ordine de idei, Curtea a constatat că reglementările supuse controlului de constituționalitate implică garanții adecvate și suficiente pentru evitarea oricăror ingerințe arbitrare.

Astfel, competența de a se pronunța asupra calității unei persoane de lucrător sau colaborator al Securității aparține unei instanțe judecătorești, autoritate independentă și imparțială, îndrituită să soluționeze o acțiune în constatare, cu respectarea principiilor de oralitate, contradictorialitate, publicitate și a dreptului la apărare, părțile interesate având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanțiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-și susține poziția asupra problemelor de fapt și de drept. În plus, orice persoană care deține titlul de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 și pentru care Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București a constatat calitatea de lucrător sau colaborator al Securității are posibilitatea de a cere, pe calea recursului, exercitat în condițiile legii, controlul hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de fond. Soluționarea acestuia revine, de asemenea, unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, competentă a se pronunța cu privire la legalitatea hotărârii judecătorești și a sancționa un eventual abuz în ceea ce privește constatarea colaborării cu organele Securității, chestiune socială și morală foarte sensibilă în contextul istoric specific al României.

Având în vedere cele expuse, Curtea a constatat că nu este îndreptățită nici critica potrivit căreia ar fi încălcate dispozițiile art. 53 din Constituție (a se vedea, în sensul celor de mai sus,

Decizia nr. 211 din 13 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 29 mai 2012).

Referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, Curteaa constatat că nu poate reține încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât la momentul adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

au fost îndeplinite condițiile impuse de textul constituțional invocat: existența unei situații extraordinare a cărei reglementare să nu poată fi amânată și motivarea urgenței în cuprinsul ordonanței. Aceasta este concluzia care se desprinde din preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , astfel cum acesta a fost redactat la data adoptării sale (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011).

În același timp, cu privire la sensul dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, Curtea a reiterat faptul că ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă afectează, dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin. Așa fiind, Curtea a constatat că prevederile legale criticate conțin norme pentru îndeplinirea obiectivului pe care

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

și l-a propus - deconspirarea Securității, fără a afecta, în sensul constituțional explicat, dreptul la viața intimă, familială și privată (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 211 din 13 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 29 mai 2012).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În fine, Curtea constată că invocarea dispozițiilor art. 28 din Constituție nu are relevanță pentru soluționarea prezentei cauze.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în privința sintagmelor "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității", excepție ridicată de Mihai Airinei în Dosarul nr. 11.939/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a celorlalte prevederi ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 noiembrie 2012.