Decizia nr. 775/2012

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 261 și 262 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Tudorel Hărăbor în Dosarul nr. 199/189/2011 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 423D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că textele constituționale și internaționale invocate în critica de neconstituționalitate nu sunt incidente în cauză. De asemenea, arată că principiul legalității nu are conținutul și semnificația pe care le dă autorul excepției. Mai degrabă consideră că este avut în vedere principiul minimei intervenții, ce decurge din principiul constituțional al proporționalității. În ceea ce privește textele de lege criticate, însă, arată că reglementarea acestora e justificată de necesitatea apărării justiției, iar proporția este evidentă, prin sancțiunile minime impuse.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 199/189/2011, Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 261 și 262 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii.

Excepția a fost ridicată de Tudorel Hărăbor cu prilejul soluționării recursului penal formulat împotriva Sentinței penale nr. 519 din 3 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. 199/189/2011.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate, care incriminează faptele de neexecutare a unei hotărâri judecătorești definitive privind plata salariilor ori reîncadrarea în muncă a unui salariat, încalcă principiul legalității incriminării, deoarece transpun în materie penală mijloacele de constrângere deja existente în art. 580^3 din Codul de procedură civilă pentru executarea silită a unei hotărâri judecătorești având ca obiect contracte civile. Astfel, consideră că dispozițiile penale criticate sunt inutile. În plus, aceste dispoziții nu țin cont de situația economico-financiară a angajatorului. Mai mult, se creează posibilitatea aplicării a două sancțiuni, una pecuniară și alta penală pentru aceeași faptă. Cea mai gravă încălcare a dispozițiilor constituționale și a prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale o constituie, însă, faptul că pedeapsa penală este prevăzută pentru încălcarea unor obligații ce își au izvorul într-un contract de muncă.

Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor de lege criticate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 261 și 262 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 261: "Neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.";

- Art. 262: "Neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive privind reintegrarea în muncă a unui salariat constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste texte de lege sunt contrare art. 148 din Constituție referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, consideră că este încălcat art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la interzicerea privării de libertate pentru datorii. De asemenea, având în vedere criticile formulate de autorul excepției, Curtea constată că acesta are în vedere și prevederile art. 23 alin. (12) din Constituție , referitoare la principiul legalității incriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că principiul legalității incriminării - nullum crime sine lege, nulla poena sine lege și nulla justiția sine lege - impune ca atât temeiul, cât și condițiile în care se aplică o pedeapsă penală să fie prevăzute de lege. Or, o astfel de cerință este îndeplinită de textele de lege criticate care sunt prevăzute în cadrul

Legii nr. 53/2003

- Codul muncii.

De asemenea, Curtea constată că sunt îndeplinite și celelalte cerințe constituționale referitoare la reglementarea infracțiunilor și a pedepselor penale.

Astfel,

Legea nr. 53/2003

a fost adoptată în urma angajării răspunderii Guvernului în fața Camerei Deputaților și a Senatului, fiind astfel întrunite cerințele art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție.

Totodată, textele de lege criticate nu conțin reglementări contrare principiului neretroactivității legii civile, cu excepția legii penale, mai favorabile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.

Aspectele privind existența atât a unei răspunderi civile, cât și a unei răspunderi penale, precum și existența unor împrejurări de fapt care ar putea demonstra imposibilitatea executării obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești nu se circumscriu principiului legalității incriminării, reprezentând, de altfel, aspecte ce țin de aplicarea legii, de competența instanței de judecată.

În sfârșit, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că aceste prevederi interzic, într-adevăr, lipsirea de libertate pentru incapacitatea de a îndeplini o obligație contractuală. În ceea ce privește textele de lege criticate, însă, situația avută în vedere este diferită. Astfel, sancțiunea vizează în primul rând nerespectarea caracterului definitiv și executoriu al unei hotărâri judecătorești, fapt ce reprezintă o încălcare a autorității statului prin nerespectarea actului de justiție. Obiectul litigiului de muncă referitor la obligațiile ce incumbă angajatorului au, în acest context, doar un caracter subsidiar, ce justifică, mai degrabă, necesitatea unei reglementări de sine stătătoare în Codul muncii a infracțiunii cu caracter general reglementată de art. 271 din Codul penal.

Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile art. 261 și 262 din Codul muncii nu se circumscriu sferei prevederilor convenționale amintite.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 261 și 262 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Tudorel Hărăbor în Dosarul nr. 199/189/2011 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 septembrie 2012.