Acordul din 30 septembrie 2010

Articolul 1

Scop

Scopul prezentului acord de cooperare în domeniul condițiilor de muncă și al protecției drepturilor prevăzute de legislația muncii, denumit în continuare acord de cooperare, este de a stabili un cadru de cooperare permanentă pe probleme administrative, precum și schimbul de informații dintre părți în domeniile prevăzute în prezentul acord de cooperare, așa cum sunt definite la art. 2.

Articolul 2

Domenii de cooperare

Domeniile incluse în prezentul acord de cooperare sunt în principal următoarele:

2.1. Părțile vor coopera în domeniul condițiilor de muncă ale lucrătorilor detașați, în conformitate cu

Directiva 96/71/CE

a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (Jurnalul Oficial nr. L 018 din 21 ianuarie 1997 p. 0001 - 0006), denumită în continuare

Directiva 96/71/CE

, și privind furnizarea reciprocă de asistență tehnică necesară cu privire la cererile motivate de informații, inclusiv informații privind cazuri specifice de întreprinderi cu probleme și activități transnaționale presupuse ca ilegale.

2.1.1. Părțile vor face schimb de informații cu privire la reglementările naționale ale statelor respective (stabilite prin lege, legislația secundară, acorduri colective general aplicabile sau decizii de arbitraj) în legătură cu următoarele aspecte:

a) perioadele maxime de lucru și perioadele minime de odihnă;

b) concediile minime anuale plătite;

c) plata minimă, inclusiv plata orelor suplimentare. Aceste prevederi nu se aplică sistemelor suplimentare de pensii ocupaționale;

d) condițiile de trimitere a lucrătorilor detașați;

e) sănătatea și securitatea în muncă;

f) măsuri de protecție cu privire la termenii și condițiile de angajare a femeilor însărcinate sau care au născut de curând, a copiilor și tinerilor;

g) egalitatea de tratament între bărbați și femei și nediscriminarea la locul de muncă, în special cu privire la rasă sau origine etnică, culoare, limbă, handicap fizic ori mental, cu condiția ca angajații să se fi dovedit capabili să desfășoare orice proiect alocat; origine socială; angajare cu timp parțial de muncă, participarea sau neparticiparea în sindicate, convingeri politice sau religioase.

2.1.2. O parte poate solicita oricărei alte părți, pentru motive întemeiate, să verifice dacă întreprinderea care detașează lucrători din oricare dintre cele 3 state pe teritoriul oricăruia dintre celelalte două state deține suficiente resurse materiale și umane pentru a-și dezvolta activitatea și dacă aceasta își desfășoară activitatea în statul de origine.

2.1.3. În plus, în cadrul stabilit de

Directiva 96/71/CE

și în măsura posibilului, o parte poate solicita oricărei alte părți, pentru motive întemeiate, să verifice dacă lucrătorii detașați dintr-o țară terță au permis de muncă în statul de origine al întreprinderii care detașează.

2.1.4. O parte poate cere oricăreia dintre celelalte părți, pentru motive întemeiate, să realizeze, prin intermediul autorităților competente ale celei din urmă, inspecții speciale sau să întocmească un raport cu privire la condițiile de muncă ale cetățenilor statului părții solicitante ori privind alte aspecte de interes.

2.1.5. Părțile își vor furniza reciproc asistența tehnică necesară și vor coopera în vederea prevenirii și combaterii cazurilor de muncă nedeclarată.

În cazul în care autoritățile uneia dintre părți identifică cetățeni ai statelor celorlalte două părți care desfășoară muncă nedeclarată pe teritoriul statului său, acestea vor informa autoritățile competente ale părții respective cu privire la identitatea persoanelor depistate, perioada în care au desfășurat muncă nedeclarată și măsurile luate.

2.2. În domeniul securității și sănătății în muncă, părțile vor efectua schimb de informații cu privire la întreprinderile cu sediul central pe teritoriul statului uneia dintre părți, care operează pe teritoriul oricăruia dintre celelalte două state. Fiecare parte va informa în primul rând autoritatea de inspecție a statului de origine al întreprinderii cu privire la aspectele neconforme identificate în acest domeniu și la măsurile luate.

2.3. În cazul în care s-au produs accidente de muncă pe teritoriul oricăruia dintre cele 3 state, care afectează lucrătorii unei întreprinderi din oricare stat al celorlalte două părți, care sunt cetățeni ai oricăruia dintre celelalte două state, partea pe teritoriul căreia au avut loc accidentele va informa cealaltă parte, din oficiu sau la cererea acesteia din urmă, cu privire la rezultatul inspecțiilor efectuate și la măsurile luate ca urmare a acestor accidente.

2.4. Părțile pot solicita asistență reciprocă pentru identificarea întreprinderilor implicate în procesul de inspecție. În plus, acestea pot solicita asistență reciprocă în cazul când întâmpină dificultăți în localizarea sediului social al unei întreprinderi sau în identificarea reprezentantului legal al acesteia.

2.5. Părțile se vor sprijini reciproc în privința acțiunilor generale referitoare la confirmarea valabilității documentelor, care certifică aspecte legate de relațiile de muncă, prezentate de către angajatori sau angajați. Totodată, acestea se vor sprijini reciproc pentru confirmarea valabilității documentelor cerute de legislație, atunci când se efectuează o inspecție.

Articolul 3

Depunerea cererii

Cererile și răspunsurile la cererile depuse în baza prezentului acord de cooperare vor fi puse în aplicare prin intermediul următoarei proceduri:

a) Cererile de informații în cadrul prezentului acord de cooperare și cele pentru efectuarea inspecțiilor prevăzute la art. 2.1.4 vor fi justificate în mod corespunzător.

b) Comunicarea se realizează de preferință prin mijloace electronice.

c) Informațiile și documentele care vor fi diseminate se vor supune regulilor privind sistemul de protecție a datelor personale, în vigoare în fiecare dintre cele 3 state, în conformitate cu normele naționale, ale Uniunii Europene și internaționale. Schimbul acestor documente și informații se va efectua cu respectarea deplină a legislației naționale a fiecărui stat.

Articolul 4

Comitetul mixt de monitorizare

4.1. Părțile au convenit să înființeze un comitet mixt de monitorizare pentru a supraveghea implementarea prezentului acord de cooperare. Comitetul mixt de monitorizare, denumit în continuare Comitetul mixt, va fi compus dintr-un număr egal de reprezentanți ai părților și va fi prezidat alternativ de către fiecare parte pentru o perioadă de președinție de un an.

4.2. Comitetul mixt trebuie să se întrunească cel puțin o dată pe an și își va desfășura reuniunile în statul părții care deține președinția comitetului la momentul respectiv și va avea următoarele atribuții:

a) să rezolve toate problemele care pot apărea pe perioada implementării prezentului acord de cooperare;

b) să stabilească, dacă este necesar, reuniuni speciale în baza prezentului acord de cooperare, cu excepția reuniunilor periodice menționate la paragraful 4.2 al prezentului articol;

c) să monitorizeze și să evalueze rezultatele, precum și să prezinte propuneri relevante;

d) să schimbe informații cu privire la modificările legislative referitoare la prezentul acord de cooperare.

4.3. Comitetul mixt poate să invite la lucrările sale reprezentanți ai instituțiilor sau ai organizațiilor subordonate părților ori ai altor instituții din cele 3 state și/sau ai altor instituții ale Uniunii Europene, implicate în realizarea obiectivelor prezentului acord de cooperare, precum și reprezentanți ai partenerilor sociali.

4.4. Dacă se consideră necesar, părțile vor face schimb de angajați/funcționari publici, își vor coordona acțiunile și vor stabili grupuri de lucru.

Articolul 5

Resurse financiare

Dacă nu se convine altfel, resursele financiare legate de realizarea activităților în baza prezentului acord de cooperare, inclusiv costurile de transport internațional, cazare, diurnă, vor fi furnizate de către partea trimițătoare respectivă, în conformitate cu legislația națională în vigoare.

Costurile pentru organizarea reuniunilor Comitetului mixt de monitorizare vor fi suportate de statul gazdă.

Articolul 6

Autorități competente

Activitățile privind planificarea, coordonarea și implementarea prezentului acord de cooperare intră în responsabilitatea următoarelor instituții:

- Agenția Executivă Inspectoratul General al Muncii, aflată în subordinea Ministerului Muncii și Politicii Sociale, pentru Republica Bulgaria;

- Inspectoratul Muncii, aflat în subordinea Ministerului Muncii și Securității Sociale, pentru Republica Elenă; și

- Inspecția Muncii, aflată în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, pentru România.

Articolul 7

Intrarea în vigoare

Prezentul acord de cooperare va intra în vigoare la data ultimei notificări prin care părțile se informează reciproc, pe cale diplomatică, asupra îndeplinirii procedurilor naționale legale necesare pentru intrarea sa în vigoare.

Articolul 8

Dispoziții finale

8.1. Prezentul acord de cooperare este încheiat pe o perioadă nedeterminată.

8.2. Prezentul acord de cooperare poate fi modificat și/sau completat oricând cu acordul scris al părților. Modificările vor intra în vigoare în baza aceleiași proceduri menționate la art. 7.

8.3. Fiecare parte poate în orice moment să se retragă din prezentul acord de cooperare printr-o notificare scrisă trimisă pe cale diplomatică celorlalte părți. În acest caz, acordul de cooperare își va înceta valabilitatea pentru această parte în termen de 3 luni de la data primirii ultimei notificări de către celelalte părți.

Semnat la Sofia la 30 septembrie 2010, în 3 exemplare originale, fiecare în limbile română, greacă, bulgară și engleză, toate textele fiind egal autentice. În cazul unor divergențe de interpretare a prezentului acord de cooperare, va prevala textul în limba engleză.

Pentru Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale

din România,

Ioan Nelu Botiș,

ministrul muncii, familiei

și protecției sociale

Pentru Ministerul Muncii

și Securității Sociale al Republicii Elene,

Georgios Koutroumanis,

ministrul adjunct al muncii

și securității sociale

Pentru Ministerul Muncii

și Politicii Sociale al Republicii Bulgaria,

Totyu Mladenov,

ministrul muncii și politicii sociale