Decizia nr. 1182/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) și ale alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) și ale alin. (3) lit. b) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Li Jiankun în Dosarul nr. 4.270/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, traducător autorizat de limba chineză.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 21 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.270/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (2) lit. a) și ale alin. (3) lit. b) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Li Jiankun într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect "litigiu privind regimul străinilor".
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate, care prevăd condiția desfășurării activității comerciale în conformitate cu planul de afaceri drept cerință pentru prelungirea dreptului de ședere pentru desfășurarea de activități comerciale, afectează dreptul de proprietate, deoarece sunt neclare cu privire la documentele ce trebuie depuse în concret pentru a demonstra conformitatea cu planul de afaceri. Lipsa de precizie a textelor de lege, în dezacord cu exigențele impuse de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, creează condițiile ca Oficiul Român pentru Imigrări să aprecieze în mod arbitrar, aleatoriu, asupra prelungirii dreptului de ședere a solicitantului.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, deoarece acestea nu conțin restrângeri în privința exercițiului dreptului de proprietate pentru străini.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, având următorul conținut:
Articolul 55
Prelungirea dreptului de ședere pentru desfășurarea de activități comerciale: "[..] (2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de ședere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplinește următoarele condiții: a) activitatea societății comerciale se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri;
[...]
(3) Dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute în prezentul articol se face cu următoarele documente: [...] b) documentele care atestă că activitatea se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri;".
Autorul excepției consideră că textul de lege menționat încalcă dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție referitoare la dreptul de proprietate privată coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul de proprietate.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat, în numeroase cauze, asupra constituționalității dispozițiilor art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, prin raportare la prevederile constituționale și convenționale referitoare la protecția proprietății private, invocate și în prezenta cauză și față de critici similare.
Astfel, prin
Decizia nr. 584 din 20 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008, Curtea a constatat că instituirea prin textele criticate a unor norme potrivit cărora străinului intrat în România în scopul desfășurării de activități comerciale i se poate prelungi dreptul de ședere temporară sub condiția prezentării unor documente care să ateste realizarea unor investiții nu aduce atingere dreptului de proprietate privată, ale cărui conținut și limite sunt stabilite prin lege. Condițiile cerute străinului pentru prelungirea dreptului de ședere în vederea desfășurării de activități comerciale se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de străini precizată de lege solicită prelungirea dreptului de ședere temporară în România și se justifică prin însuși interesul pretins de solicitantul dreptului.
Soluția pronunțată cu acel prilej și argumentele pe care aceasta s-a bazat își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) și ale alin. (3) lit. b) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Li Jiankun în Dosarul nr. 4.270/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.