Decizia nr. 1166/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2008

privind unele măsuri financiar-bugetare, excepție ridicată de Corina Livia Predoi în Dosarul nr. 48.596/3/2009 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin avocatul Marius Predoi, cu împuternicire la dosar. Lipsește partea Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții faptul că partea Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București a depus la dosarul cauzei precizări privind lipsa calității procesuale pasive a acesteia față de excepția de neconstituționalitate. De asemenea, partea solicită introducerea în cauză a unor instituții ale statului, care nu figurează ca părți în procesul în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Cu privire la cererea invocată, reprezentantul autorului excepției solicită respingerea acesteia, deoarece calitatea procesuală în fața Curții Constituționale este dată de calitatea părților din procesul în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Ministerul Public solicită respingerea cererii Agenției pentru Prestații Sociale a Municipiului București, întrucât aceasta figurează ca parte în procesul derulat în fața instanței de judecată.

Deoarece Curtea nu poate restrânge sau extinde cadrul procesual, în conformitate cu dispozițiile art. 14, art. 29 alin. (4) și

art. 30 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cererea Agenției pentru Prestații Sociale a Municipiului București urmează a fi respinsă.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepției. Acesta susține admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând că nu este justificată urgența adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 226/2008 . De asemenea, consideră că indemnizația prevăzută în cuprinsul normei criticate reprezintă o valoare de înlocuire a veniturilor, ce nu are caracterul unei alocații de sprijin, astfel încât nu se atinge scopul stimulării natalității pentru persoanele cu venituri mari.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată, întrucât Guvernul a fost abilitat să emită

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2008

în condițiile art. 115 din Constituție și a motivat urgența în cuprinsul acesteia. De asemenea, apreciază că indemnizația prevăzută în cuprinsul textului criticat este o măsură de protecție socială, ce nu este supusă sistemului contributiv, astfel încât textul de lege criticat este constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 48.596/3/2009, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2008

privind unele măsuri financiar-bugetare, excepție ridicată de Corina Livia Predoi într-o cauză civilă având ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2008

a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, întrucât nu este justificată urgența emiterii acesteia. Consideră că din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 115 alin. (6) și art. 47 alin. (2) din Constituție rezultă faptul că Guvernul nu poate emite ordonanțe de urgență prin care să afecteze dreptul la o indemnizație de asigurări sociale.

Autorul arată că, prin impunerea plafonului maxim de 4.000 lei se creează o discriminare a persoanelor cu venituri mari, care nu se pot bucura de același sprijin din partea statului de care se bucură persoanele cu venituri mai mici, pentru a se putea ocupa de creșterea și îngrijirea minorului de până la 2 ani. Se consideră că măsura este discriminatorie și din perspectiva proporționalității între contribuție și indemnizație. Se apreciază că, pentru familiile cu venituri mari, scopul declarat al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005

(acela de a stimula natalitatea) nu mai este atins.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este întemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Arată în acest sens că în preambulul actului normativ în discuție sunt motivate situația extraordinară și urgența adoptării acestuia. Consideră că indemnizația pentru creșterea copilului constituie o măsură concretă de protecție socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a aduce atingere existenței dreptului în sine.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2008

privind unele măsuri financiar-bugetare. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie însă dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, astfel cum au fost modificate prin

art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2008

privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008, având următorul cuprins:

"Art. 1. - (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei."

De asemenea, obiect al excepției îl constituie și dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 226/2008

privind unele măsuri financiar-bugetare, în ansamblul ei.

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 4 alin. (2) referitor la egalitatea între cetățeni, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 47 alin. (2) privind nivelul de trai și art. 115 alin. (4) și (6) referitor la delegarea legislativă. De asemenea, autorul consideră că textele de lege criticate contravin și prevederilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării și ale art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice referitor la egalitatea în fața legii.

Curtea constată că, după cum reiese din preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, ordonanța în discuție are ca scop îmbunătățirea standardului de viață al persoanelor vârstnice, pentru aceasta fiind necesară consolidarea financiară a sistemului public de pensii, prin externalizarea din bugetul asigurărilor sociale de stat a prestațiilor care nu au natură contributivă sau nu au legătură cu riscurile sociale asigurate, precum și îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului. Astfel, pentru îndeplinirea scopului urmărit de legiuitor, s-a instituit o indemnizație ce reprezintă o prestație de asistență socială cu caracter universal, care nu este supusă sistemului contributiv. Agenția Națională pentru Prestații Sociale se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, având ca scop administrarea și gestionarea tuturor prestațiilor sociale acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, iar nu din bugetul asigurărilor sociale de stat. În ceea ce privește contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate corespunzătoare indemnizației pentru creșterea copilului, aceasta se suportă de la bugetul de stat, în această materie nefiind datorate celelalte contribuții sociale obligatorii stabilite de lege, ceea ce atestă, o dată în plus, faptul că dreptul de asistență socială în discuție nu este supus sistemului contributiv, astfel încât dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

nu încalcă prevederile constituționale invocate.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate privind emiterea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 226/2008

cu încălcarea dispozițiilor art. 115 din Constituție, întrucât Guvernul nu este abilitat să emită ordonanțe de urgență prin care să afecteze dreptul la o indemnizație de asigurări sociale, se observă că interdicția emiterii de ordonanțe în baza unei legi de abilitare în domenii ce fac obiectul legilor organice privește numai ordonanțele simple. În temeiul dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora". Curtea constată că, în preambulul ordonanței în discuție, legiuitorul a motivat temeinic caracterul de urgență al acesteia, astfel încât, sub aspectul extrinsec al dispozițiilor de lege criticate, nu ne aflăm în prezența unor cauze de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, precum și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 226/2008

privind unele măsuri financiar-bugetare, excepție ridicată de Corina Livia Predoi în Dosarul nr. 48.596/3/2009 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 septembrie 2010.