Decizia nr. 1253/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1073 și art. 1541 din Codul civil, excepție ridicată de Chiarotto Tiziano în dosarele nr. 5.731/325/2009, nr. 5.751/325/2009 și nr. 5.730/325/2009 ale Judecătoriei Timișoara, precum și în Dosarul nr. 5.749/325/2009 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor nr. 967D/2010, nr. 968D/2010, nr. 1.058D/2010 și nr. 2.888D/2010, având în vedere obiectul identic al acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 968D/2010, nr. 1.058D/2010 și nr. 2.888D/2010 la Dosarul nr. 967D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 26 ianuarie 2009 și 28 ianuarie 2010, pronunțate în dosarele nr. 5.731/325/2009, nr. 5.751/325/2009 și nr. 5.730/325/2009, precum și prin Încheierea din 19 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.749/325/2009, Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1073 și art. 1541 din Codul civil, excepție ridicată de Chiarotto Tiziano cu ocazia soluționării unor acțiuni civile având ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 1073 din Codul civil sunt neconstituționale, întrucât "dau naștere arbitrarului, instanțele, în mod subiectiv, având posibilitatea de a alege între obligarea debitorului fie la îndeplinirea obligației, fie la dezdăunare, neexistând niciun criteriu de evaluare a daunelor". În ceea ce privește prevederile art. 1541 din Codul civil, apreciază că acestea sunt neconstituționale în măsura în care se solicită mandatarului să remită mandantului chiar și ce nu s-ar fi cuvenit acestuia, creându-se astfel o diferență nejustificată între contractul de mandat și alte contracte similare, cum ar fi cel de asistență juridică.

Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș - Secția civilă și-au exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

Totodată, precizează că aspectele invocate de autorul acesteia vizează modul de interpretare și aplicare a legii, ceea ce nu intră în competența Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitatea îl constituie prevederile art. 1073 și art. 1541 din Codul civil, care au următorul conținut:

- Art. 1073: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.";

- Art. 1541: "Mandatarul este dator, oricând i se va cere, a da seama mandantului de lucrările sale și de a-i remite tot aceea ce ar fi primit în puterea mandatului, chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 135 privind economia României.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai fost supusă controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași norme din Legea fundamentală și cu o motivare similară.

În acest sens sunt

Decizia nr. 913 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 30 august 2010,

Decizia nr. 974 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 20 septembrie 2010, și

Decizia nr. 432 din 15 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2008, prin care Curtea a statuat că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Astfel, prin aceste decizii Curtea a reținut că "art. 1073 din Codul civil stabilește regula de principiu privind efectele obligațiilor, și anume de a da creditorului dreptul de a urmări și de a obține de la debitor îndeplinirea exactă a prestației la care s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz de neexecutare. Finalitatea textului este evidentă și constă în realizarea drepturilor legale ale creditorului prin determinarea debitorului de a executa obligația la care este ținut în temeiul unui contract încheiat între părți, sub sancțiunea suportării unor despăgubiri. Asemenea reglementări creează condițiile indispensabile valorificării dreptului de proprietate privată, dând expresie principiului garantării și ocrotirii acestuia, în mod egal, indiferent de titular".

În ceea ce privește prevederile art. 1541 din Codul civil, Curtea a constatat că "autorul excepției își motivează critica prin compararea contractului de mandat cu alte contracte, cum ar fi contractul de asistență juridică. O astfel de abordare a excepției de neconstituționalitate este inadmisibilă, autorul nefăcând o veritabilă critică de neconstituționalitate a art. 1541". De altfel, Curtea constată că nu se poate susține că textul de lege care stabilește obligațiile mandatarului într-un contract de mandat încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților. Mandantul și mandatarul nu se află în aceeași situație juridică, astfel că este firesc ca obligațiile lor să fie diferit reglementate.

În ceea ce privește celelalte norme constituționale invocate de autorul excepției, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în prezenta cauză.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1073 și art. 1541 din Codul civil, excepție ridicată de Chiarotto Tiziano în dosarele nr. 5.731/325/2009, nr. 5.751/325/2009 și nr. 5.730/325/2009 ale Judecătoriei Timișoara, precum și în Dosarul nr. 5.749/325/2009 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2010.