Decizia nr. 1240/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 211 alin. (1) și (1^1) și

art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Gidro Stanca Ioana în Dosarul nr. 1.566/177/2009 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă avocatul Andreea Ștefania Petcu pentru autorul excepției. Lipsește partea Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Cluj, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.579D/2010 și nr. 1.684D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Mircea Cupcea și Toader Șuștic în dosarele nr. 622/100/2010 și nr. 6.664/100/2009 ale Tribunalului Maramureș - Secția comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 219D/2010, nr. 1.579D/2010 și nr. 1.684D/2010 este identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul autorului excepției nu se opune conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.579D/2010 și nr. 1.684D/2010 la Dosarul nr. 219D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul autorului excepției solicită admiterea acesteia, arătând că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât obligă asigurații care nu au plătit contribuția de asigurări sociale de sănătate să o achite retroactiv în cazul în care doresc să beneficieze de pachetul de servicii medicale acordat în baza contribuției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.566/117/2009, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 211 alin. (1) și (1^1) și

art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Stanca Ioana Gidro cu prilejul soluționării unei contestații formulate împotriva unui act administrativ.

Prin încheierile din 24 martie 2010 și 16 februarie 2010, pronunțate în dosarele nr. 622/100/2010 și nr. 6.664/100/2009, Tribunalul Maramureș - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 211 alin. (1) și (1^1) și

art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 . Excepția a fost ridicată de Mircea Cupcea și Toader Șuștic cu prilejul soluționării unor contestații formulate împotriva unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 4, art. 16, art. 22, art. 34 și art. 47 din Constituție. În acest sens, arată că, deși toți cetățenii sunt egali, solidari și nediscriminați, le este garantat dreptul la viață, integritate fizică și dreptul la ocrotirea sănătății prin asistență medicală, sunt obligați să contribuie la fondul de sănătate, putând fi executați silit cu majorări de întârziere, dar nu beneficiază de calitatea de asigurat decât după ce au plătit întreaga sumă datorată retroactiv pentru un serviciu ce nu le-a fost acordat și nici nu mai poate fi acordat. Consideră că legea ar fi corectă și în concordanță cu textele Constituției dacă toți cetățenii ar beneficia de pachetul de bază de servicii medicale, indiferent de data la care ar achita contribuția datorată, întârzierile fiind deja sancționate cu majorări.

Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, încălcând dispozițiile art. 16 și art. 34 din Constituție.

Tribunalul Maramureș - Secția comercială consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 211 alin. (1) și (1^1) și

art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 211 alin. (1) și (1^1): "(1) Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație.

(1^1) Asigurații au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la data începerii plății contribuției la fond, urmând ca sumele restante să fie recuperate de casele de asigurări de sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, în condițiile legii, inclusiv accesoriile aplicate pentru creanțele bugetare.";

- Art. 259 alin. (7): "Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat:

a) să achite contribuția legală lunară pe ultimele 6 luni, dacă nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, calculată la salariul minim brut pe țară în vigoare la data plății, calculându-se majorări de întârziere;

b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă;

c) să achite atât contribuția legală lunară și obligațiile fiscale accesorii prevăzute la lit. b) pentru perioada în care au realizat venituri impozabile, cât și contribuția legală lunară, precum și majorările de întârziere prevăzute la lit. a) sau, după caz, obligațiile fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri impozabile pe o perioadă mai mare de 6 luni. Această prevedere se aplică situațiilor în care în cadrul termenelor de prescripție fiscală există atât perioade în care s-au realizat venituri impozabile, cât și perioade în care nu s-au realizat astfel de venituri. În cazul în care perioada în care nu s-au realizat venituri impozabile este mai mică de 6 luni, se achită contribuția legală lunară proporțional cu perioada respectivă, inclusiv majorările de întârziere și obligațiile fiscale accesorii, după caz."

Autorii excepției consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor dispoziții din Constituție: art. 4 privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 22 privind dreptul la viață și integritatea fizică și psihică, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății și art. 47 privind nivelul de trai.

Examinând excepția de neconstituționalitate în raport cu criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor al nediscriminării, Curtea constată că ipotezele puse în discuție de autorul excepției sunt diferite, astfel că tratamentul juridic diferențiat este justificat în mod rezonabil și proporțional cu situațiile avute în vedere. În acest sens, trebuie observat că legea instituie nu doar dreptul cetățenilor de a beneficia de serviciile sistemului public de sănătate, dar și obligația acestora de a contribui la fondul de asigurări sociale de sănătate. Persoanele exceptate de la plata acestei contribuții sunt prevăzute în

art. 213 din Legea nr. 95/2006 , astfel că, în afara acestora, tuturor celorlalți cetățeni le revine obligația mai sus amintită. Din momentul în care se naște această obligație, iar asiguratul plătește contribuția, legea îi dă acestuia dreptul de a beneficia de pachetul de servicii medicale în sistemul public de sănătate. Între această situație și cea în care se află autorul excepției nu se poate pune însă un semn de egalitate. Astfel, în condițiile în care persoana obligată să contribuie la sistemul de asigurări de sănătate ignoră această obligație, este firesc ca accesul la serviciile sistemului public de asigurări de sănătate să fie diferit de prima ipoteză. O asemenea soluție nu este, prin urmare, discriminatorie, nu afectează integritatea fizică sau psihică a persoanei și nici nu îngrădește dreptul la ocrotirea sănătății, ci îl reglementează diferit, având în vedere situația deosebită în care se găsește persoana care nu a respectat obligația legală de a contribui la fondul de asigurări sociale de sănătate.

Faptul că autorul excepției are o altă viziune asupra modului în care ar trebui reglementată această materie, mai favorabilă situației sale, nu conferă un caracter neconstituțional dispozițiilor de lege criticate.

În ceea ce privește dispozițiile art. 47 din Constituție, Curtea apreciază că nici acestea nu sunt încălcate. De altfel, așa cum se observă din cuprinsul dispozițiilor

art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 , legiuitorul a urmărit crearea unui tratament juridic diferit, care să țină cont de posibilitățile materiale ale asiguraților, astfel încât accesul la serviciile medicale în sistemul public să nu fie împiedicat de o contribuție disproporționată în raport cu veniturile. În acest sens sunt relevante și argumentele reținute prin

Decizia nr. 1.304 din 13 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 18 ianuarie 2010.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 211 alin. (1) și (1^1) și

art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Gidro Stanca Ioana în Dosarul nr. 1.566/177/2009 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și de Mircea Cupcea și Toader Șuștic în dosarele nr. 622/100/2010 și nr. 6.664/100/2009 ale Tribunalului Maramureș - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2010.